Pension recalculation appeal dismissed; refusal to refer constitutional challenge upheld as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin contestaţia formulată la 25 ianuarie 2022 şi înregistrată sub număr de dosar x/2022, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, anularea deciziei de pensionare nr. x/16.12.2021 emisă de intimată şi emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea sporurilor din adeverinţa nr. x/14.07.2017 emisă de Banca Naţională a României, venituri pentru care instituţia a calculat şi virat CAS în conformitate cu prevederile legale; valorificarea sporului de vechime de 12 puncte procentuale în perioada 01.04.1992-01.11.1992; valorificarea sporului de vechime de 20 de puncte procentuale în perioada 09.03.1995-31.08.1996; valorificarea sporului de vechime de 25 de puncte procentuale în perioada 01.09.1996-01.12.1996; obligarea la despăgubirile retroactive cu diferenţele ce se vor constata pe întreaga perioadă de la data stabilirii (18.12.2017 - data depunerii cererii de pensionare) până la rămânerea/aplicarea definitivă a sentinţei judecătoreşti cu dobânzile aferente acestor sume şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 21 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.

A respins contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul A. a declarat apel, aducând critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Totodată, apelantul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, solicitând ca aceasta să stabilească dacă neaplicarea indicelui de corecţie pentru documentele depuse ulterior depunerii dosarului de pensie este de natură a crea discriminări în ceea ce priveşte pensia cuvenită şi să stabilească dacă prin modul de calcul al indicelui de corecţie şi prin modificările art. 170 al Legii 263/2010 au fost aduse sau nu discriminări majore între pensionarii cu acelaşi punctaj dar a căror înscriere la pensie a fost făcută la momente diferite. Şi-a îndeplinit indicele de corecţie rolul pentru care a fost introdus în calculul pensiilor sau a creat inechităţi şi mai mari? Este corectă aplicarea principiului "tempus regit actum" pentru o lege ca cea a pensiilor, modificată de sute de ori, în care cetăţeanul contribuie şi trebuie să aibă o pensie în corelaţie cu contribuţia? Legea, prin modificări repetate a creat discriminări? Pornind de la considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 736/2006, înţelegerii eronate a acestora de către unele instanţe, solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe clar dacă veniturile pentru care angajatorul/angajatul a calculat, reţinut şi virat CAS trebuie luate sau nu în calculul pensiei.

Prin încheierea din 13 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de apelantul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.

În termen legal, fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea acestuia.

În argumentarea cererii de recurs, a susţinut, în esenţă, că prin încheierea recurată s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la aspectele ridicate spre a fi lămurite în ceea ce priveşte indicele de corecţie prevăzut în Legea nr. 263/2010 art. 170, pe de o parte, şi aspectele privind luarea sau neluarea în consideraţie la calcul pensiei a veniturilor suplimentare obţinute înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pe de altă parte.

Arată că prin Decizia nr. 835/2019, Cutea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la cel de-al doilea aspect subliniat mai sus şi, de asemenea, nu s-a pronunţat nici în vreuna dintre deciziile sale (nr. 702/2019, nr. 670/2021 ş.a.) cu privire la considerentele referitoare la indicele de corecţie.

În opinia recurentului, interpretarea art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010:

"Indicele de corecţie se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie", este neconformă cu litera şi spiritul legii, cu scopul în care s-a introdus indicele de corecţie, iar interpretarea dată de casa de pensii şi aceptată de instanţe este forţată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Preliminar, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

În acest context, Înalta Curte subliniază că soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin aceste dispoziţii, se atribuie instanţei în faţa cărora a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Se impune precizarea că, în concret, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a verifica constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Or, în analiza sa, sub un prim aspect, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale nu a făcut decât să-şi exercite acest rol de prim filtru al sesizării.

Textul de lege, respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, precizează că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să vizeze o prevedere legală de care depinde judecarea cauzei, ca o consecinţă a caracterului concret al controlului pe cale de excepţie.

Se constată că, în motivarea încheierii recurate, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a reţinut cu justeţe că petentul A. nu a invocat o excepţie de neconstituţionalitate propriu-zisă, ci a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se stabili o anumită interpretare sau aplicare a unor dispoziţii legale, solicitând de fapt stabilirea modului corect de aplicare a dispoziţiilor art. 170 al Legii nr. 263/2010.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia imperativă de admisibilitate în vederea sesizării Curţii Constituţionale statuată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în condiţiile în care, prin argumentele prezentate în cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu s-a invocat încălcarea dispoziţiilor constituţionale, ci în fapt s-a criticat modalitatea de interpretare şi de aplicare de către instanţele judecătoreşti a dispoziţiilor legale atacate, aspect ce revine în exclusivitate competenţei instanţei de judecată.

Cum în mod legal a arătat şi instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, aceasta din urmă nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, din conţinutul normativ al textului o anumită interpretare apreciată a fi eronată a acestuia, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice.

Aşa fiind, Înalta Curte subliniază că realizarea unui control asupra modului în care o instanţă de judecată înţelege să aplice un text de lege nu constituie o veritabilă critică de constituţionalitate, ci vizează modul de aplicare şi interpretare a legii ce revine în exclusivitate competenţei instanţei de judecată.

Este de necontestat că o extindere a controlului exercitat de Curtea Constituţională, astfel cum solicită, în realitate, recurentul, ar însemna o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi pe cele ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora:

"justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".

Prin urmare, întrucât aspectele ce ţin de aplicarea legii intră în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, Curtea de Apel Craiova a reţinut în mod legal că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Având în vedere că prevederile art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 impun îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele, cum e cazul în speţă, atrage respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare, hotărârea recurată fiind legală.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.