Pensioner's damages claim over health levy assigned to Court of Appeal on administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute la sursă, de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI - Bucureşti, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004).

A mai solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021 publicată în MO nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă. prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5). art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

A solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, invocând dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 72/2023 din 10 martie 2023 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, invocată de pârâte şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere obiectul real al cererii deduse judecăţii (recuperarea sumelor reţinute din pensia reclamantului începând cu luna ianuarie 2022, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004), sume reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, având în vedere şi interdicţia legală expresă prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că "obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", prezentul litigiu trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuţii, dintre cele menţionate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecinţa fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din însumarea cuantumului contribuţiei lunare la asigurări sociale de sănătate înscrise în taloanele de pensie depuse la dosar, instanţa a apreciat că competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze îi revine tribunalului, judecarea cauzei în contradictoriu cu emitentul actului normativ a cărui neconstituţionalitate este invocată având caracter accesoriu în logica art. 9 din acelaşi act normativ.

Pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2023, sub dosar nr. x/2022.

La primul termen de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială funcţională a instanţei şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

Tribunalul Mehedinţi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 481/2023 din 17 mai 2023 a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat cauza formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în prezenta cauză nu este contestat un act administrativ fiscal sau unul administrativ tipic sau asimilat, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1 din Legea nr. 554/2004, nefiind invocat nici un pretins refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri de autoritatea pârâtă, iar între părţi nu există un raport juridic fiscal/administrativ, astfel că, litigiul dedus judecăţii este unul privind asigurările sociale, iar competenţa s-a apreciat că revine secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Mehedinţi, în conformitate cu prevederile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015.

Pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la 23 mai 2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 391/2023 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mehedinţi şi secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Mehedinţi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat în ceea ce priveşte competenţa materială că, în Legea nr. 554/2004, singurele norme procedurale care vizează competenţa sunt cele cuprinse în art. 10, normă care are în vedere ipotezele din text: litigii care privesc anumite acte administrative (litigii în care relevanţă prezintă rangul autorităţii publice), precum şi litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora (litigii în care primează criteriul valoric de sub/peste 3.000.000 RON).

Totodată s-a reţinut că litigiul de faţă nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele reglementate de Legea nr. 554/2004 republicată, astfel că devin incidente normele de drept comun care completează legea specială nr. 554/2004 potrivit art. 28 alin. (1) din lege, respectiv C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ. "Tribunalele judecă: 1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe; (...)".

Aşadar, nefiind incidente normele speciale de competenţă în materia asigurărilor sociale şi, reţinând natura raporturilor juridice deduse judecăţii care se grefează pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 republicată, instanţa a apreciat că se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023.

La termenul din 25 octombrie 2023, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova în soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 12 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă ivit în cauza privind pe reclamantul A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, se stabileşte în raport de toate instanţele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competenţă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 15 noiembrie 2023, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute la sursă, de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI - Bucureşti, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004).

În motivarea cererii formulate, reclamantul A. susţine, în calitate de pensionar şi raportat la cuantumul pensiei, mai mare de 4.000 RON lunar, că începând cu luna ianuarie 2022 în baza art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a reţinut din pensia acestuia o contribuţie de 10% din partea ce depăşea suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

În acest sens, reclamantul a evocat dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care permit persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe să introducă prezenta acţiune.

În acest context, se reţine că reclamantul a dedus judecăţii o acţiune prin care în principal reclama emiterea de către Guvernul României a unui act normativ neconstituţional - O.U.G. nr. 130/2021, cauzator de prejudicii, solicitând în principal anularea actului administrativ neconstituţional, încetarea oricăror reţineri din veniturile din pensie cu titlu de CASS, în temeiul acestui act administrativ neconstituţional şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerile efectuate în cursul anului 2022.

Raportat la situaţia premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi în existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea O.U.G. a cărei neconstituţionalitate se invocă, instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecăţii vizează materia prestaţiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluţie este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Aşadar, în ceea ce priveşte calificarea juridică a cererii dată de reclamant, este evident că acesta a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ, motivarea şi temeiurile de drept fiind clare în sensul susţinerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, republicată, conform cărora:

"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform acestor dispoziţii legale, litigiile privind acte administrative emise de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Prin urmare, emitentul actului reclamat ca fiind neconstituţional şi implicit cauzator de prejudicii este o autoritate publică centrală a administraţiei statului - Guvernul României, situaţie în care, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă material să soluţioneze acţiunea de faţă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, obiectul şi cauza acestuia, context în care sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., referitoare la alegerea instanţei, în condiţiile în care reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2023.