Tardive appeal challenge: service date validity versus late filing after closure of proceedings

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 2 august 2018, reclamanţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. au solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 13.152.000 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului - domeniu public - situat în Timişoara, Calea x, înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, nr. top. x în suprafaţă de 6.000 mp., teren pe care pârâta îl foloseşte abuziv, fără a avea acordul instituţiei reclamante, de peste trei ani, cu cheltuieli de judecată.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 858 C. civ., art. 861, art. 865, art. 1349, art. 1530, art. 1531 alin. (2), art. 1532, art. 1357, art. 1547, art. 1381, art. 1385 - 1386 C. civ., art. 192, art. 330, art. 453 C. proc. civ., Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 215/2001.

Prin notele de şedinţă depuse la 13 mai 2019 reclamanţii au precizat că solicită acordarea contravalorii lipsei de folosinţă pentru terenul situat pe Calea x pe perioada aferentă ultimilor trei ani, interval calculat retroactiv începând cu data de 02.08.2018, data introducerii cererii de chemare in judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 485/PI din 12 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii Municipiul Timişoara prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara şi a fost obligată pârâta S.C. A. S.A. la plata către reclamanţi a sumei de 9.414.640 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului situat în Timişoara, Calea x judeţ Timiş pentru o perioadă de trei ani anterioară datei de 1 august 2018.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 339 din 15 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost admisă excepţia tardivităţii apelului invocată din oficiu şi, în consecinţă a fost respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 485/PI din 12 aprilie 2022 pronunţată de către Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2018.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. A. S.A..

Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiate.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată este nelegală din perspectiva faptului că excepţia tardivităţii a fost invocată de către instanţa de judecată la termenul din 8 decembrie 2022, ulterior închiderii cercetării judecătoreşti, întrucât prin încheierea din 10 noiembrie 2022, instanţa a dispus:

"nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească".

Potrivit art. 389 C. proc. civ., dezbaterile procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeiurilor de drept, invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de instanţă din oficiu.

Momentul procesual reprezentat de încheierea cercetării procesului constituie un punct de referinţă între etapa cercetării şi etapa dezbaterilor în fond, până la care pot fi efectuate actele de procedură necesare pregătirii dezbaterii în fond a procesului, iar dincolo de această limită, asemenea acte de procedură nu mai pot fi făcute decât în condiţiile strict prevăzute de lege. Totodată, nu este suficient ca părţile să declare că nu mai au alte cereri, excepţii sau probe de formulat pentru ca judecătorul să declare încheiată cercetarea procesului, ci, numai dacă acesta consideră ca este lămurit asupra tuturor aspectelor, va pronunţa încheierea prin care declară încheiată cercetarea judecătorească potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, recurenta apreciază că prevederile art. 389 C. proc. civ. sunt incidente în măsura în care cererile, excepţiile procesuale şi apărările au fost invocate pe parcursul cercetării judecătoreşti, dar au rămas nesoluţionate înainte de dezbaterea fondului, iar judecătorul, conform prevederilor art. 244 C. proc. civ., este lămurit asupra tuturor aspectelor.

In considerarea acestor prevederi se presupune că instanţa de apel, la data la care a dispus închiderea cercetării procesului, respectiv al treilea termen de judecată - 8 decembrie 2022 era deja lămurită cu privire la aspectele referitoare la comunicarea actelor de procedură, întrucât potrivit prevederilor evocate era obligată ca, la fiecare termen, să verifice efectuarea procedurilor de citare şi comunicare.

Aşadar, invocarea excepţiei tardivităţii de către instanţa de apel după ce aceasta a declarat, prin încheiere, încetată cercetarea procesului, s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 244 C. proc. civ.

Cu privire la excepţia tardivităţii, se apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de apel, în sensul admiterii excepţiei a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 162 C. proc. civ.

Având în vedere faptul că apelul formulat a fost înregistrat la instanţă în data de 7 iulie 2022 trebuie constatat că, raportat la data comunicării, respectiv 6 iunie 2022, societatea a formulat şi înregistrat calea de atac în termenul de 30 zile prevăzut de lege.

Referitor la motivarea instanţei de apel, recurenta apreciază că, comunicarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 162 C. proc. civ., întrucât persoana care a semnat dovada nu este funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, având în vedere că persoana însărcinată cu primirea corespondenţei din cadrul societăţii a înregistrat şi menţionat în registrul de intrări-ieşiri a societăţii data de 6 iunie 2022 ca dovadă a comunicării hotărârii, dată la care hotărârea a intrat în posesia persoanei din cadrul societăţii care are atribuţii de primire/înregistrare corespondentă.

Pentru considerentele expuse se susţine că apelul promovat a fost formulat şi înregistrat la instanţă în interiorul termenului legal de 30 zile, având în vedere prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. şi înscrisurile anexate prezentelor şi, pe cale de consecinţă se solicită respingerea excepţiei tardivităţii invocate de instanţă.

Pe fond, se invocă excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 849/2009 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş şi a Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, anexa 2 - bunuri imobile poziţia 3883

În acest context, se solicită instanţei constatarea nelegalităţii parţiale a actului normativ (H.G. nr. 849/2009) referitor la poziţia 3883 si, ca urmare a constatării nelegalităţii, să fie soluţionată prezenta cauză fără a ţine seama de prevederile H.G. nr. 849/2009 Anexa 2 poziţia 3883.

Astfel, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile procedurale pentru analiza nelegalităţii H.G. nr. 849/2009 Anexa 2 poziţia 3883, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

Prin H.G. nr. 849/2009 anexa nr. 2 inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Timişoara - Secţiunea bunuri imobile - s-a completat in mod eronat cu imobilul al cărui proprietar este A. S.A. (fosta A.).

In toate documentele de plată şi execuţie a lucrărilor la rubrica beneficiar este trecut A., totodată recepţia lucrărilor fiind făcuta de beneficiarul A..

Demersul recurentei tinde să dovedească că terenul pe care a fost edificata parcarea, deşi era proprietatea Statului Român, trebuia să fie atribuit în baza art. 1 către societatea A. ca teren aflat în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului lor de activitate, respectiv că recurenta este constructor de bună-credinţă şi că au dobândit un drept de proprietate prin edificare pe cheltuiala sa asupra parcării în cauză.

Recurenta A. S.A. este succesoarea în drepturi a A., fiind cea care a construit parcarea (platforma betonată aflată în faţa sediului societăţii) aşa cum rezulta din Autorizaţia de construcţie nr. x din 29.06.1973: nr. 10/S din 25.02.1988. contractul de antrepriza nr. x/1998 şi anexa la contract, PV de avizare CTE nr. 24/1988. devizele de lucrări + tabele de calcul; PV de recepţia lucrărilor de amenajare parcare şi drum acces în întreprindere.

În acest context, se susţine că recurenta este proprietarul construcţiei ce face parte din imobilul situai în Timişoara, care figurează la poziţia 3883 în Anexa 2 a H.G. nr. 849/2009 privind completarea H.G. nr. 977/2002, modificată şi completată la rândul său prin H.G. nr. 1016/2002, având ca obiect atestarea domeniului public al judeţului Timişoara şi a unităţilor administrativ teritoriale componente.

Aşadar, în calitate de constructor al parcării, recurenta apreciază că este îndreptăţită să dobândească un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în temeiul H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.

Se arată că, nici H.G. nr. 849/2009 contestată si nici nota de fundamentare în baza căreia a fost emisă nu conţin motivele care au determinat calificarea terenului in discuţie ca fiind de uz sau de interes public şi nici care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat de către autoritatea deliberativă a unităţii administrativ teritoriale că se impunea trecerea imobilului în domeniul public al Municipiului Timişoara.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta apreciază că o eventuală despăgubire justă pentru contravaloarea lipsei de folosinţa pentru terenul în litigiu solicitată de reclamante, ar fi perioada cuprinsă între 17.11.2017 si 02.08.2018. De la data demontării barierelor de acces nu se mai poate reţine în sarcina recurentei folosinţa parcării, întrucât de la această dată şi până în prezent accesul este public, parcarea nemaiavând caracter privat.

Pentru aceste motive, recurenta se consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă la 6 martie 2023, intimatele au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 18 mai 2023, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 12 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 15 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă şi a acordat termen la data de 14 decembrie 2023.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurenta susţine că hotărârea atacată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, arătând că hotărârea pronunţată este nelegală din perspectiva faptului că excepţia tardivităţii a fost invocată de către instanţă la termenul din 8 decembrie 2022, ulterior închiderii cercetării judecătoreşti, astfel cum rezultă din încheierea din 10 noiembrie 2022.

Aşadar, invocarea excepţiei tardivităţii de către instanţa de apel după ce aceasta a declarat, prin încheiere, încetată cercetarea procesului s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 244 C. proc. civ., iar cu privire la excepţia tardivităţii, se apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de apel, în sensul admiterii excepţiei a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 162 C. proc. civ.

Aceasta deoarece, apelul formulat a fost înregistrat la instanţă în data de 7 iulie 2022, în raport cu data comunicării, respectiv 6 iunie 2022, astfel că societatea a formulat şi înregistrat calea de atac în termenul de 30 zile prevăzut de lege.

Mai susţine recurenta că motivarea instanţei de apel, referitoare la comunicarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 162 C. proc. civ., întrucât persoana care a semnat dovada nu este funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, având în vedere că persoana însărcinată cu primirea corespondenţei din cadrul societăţii a înregistrat şi menţionat în registrul de intrări-ieşiri a societăţii data de 6 iunie 2022 ca dovadă a comunicării hotărârii, dată la care hotărârea a intrat în posesia persoanei din cadrul societăţii care are atribuţii de primire/înregistrare corespondenţă.

Aceste critici sunt nefondate, întrucât aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanţa de apel, la termenul de judecată din 10 noiembrie 2022, în aplicarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ. a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat termen la 8 decembrie 2022 pentru dezbaterea fondului, iar la acel termen, în aplicarea dispoziţiilor art. 390 din acelaşi Cod a invocat excepţia tardivităţii apelului, excepţie de procedură, absolută şi peremptorie care poate fi invocată de către părţi şi de instanţa de judecată, din oficiu pe tot cursul soluţionării apelului.

În acest context, se reţine că invocarea excepţiei tardivităţii apelului s-a făcut, cu respectarea dispoziţiilor procedurale ale art. 244 şi art. 390 C. proc. civ., după încheierea cercetării judecătoreşti şi anterior de trecerea la dezbaterea fondului cauzei.

Astfel, modalitatea de soluţionare a excepţiei tardivităţii apelului a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că sentinţa civilă nr. 485/PI din 12 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018 a fost comunicată apelantei-pârâtei S.C. A. S.A. la 3 iunie 2022, conform înscrisului aflat la dosar fond, fiind semnată de funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei şi ştampilată cu ştampila societăţii.

Aşadar, contrar celor susţinute de recurentă, se constată că în temeiul art. 165 C. proc. civ., "procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare a citaţiei sau a dovezii de comunicare a hotărârii", iar împrejurarea că la societatea pârâtă apelantă dovada de comunicare a fost înregistrată ulterior nu este de natură a atrage curgerea termenului procedural de declarare a apelului la o altă dată decât cea cuprinsă în dovada de comunicare, respectiv 3 iunie 2022.

Prin urmare, raportat la data înscrisă pe dovada de comunicare a hotărârii - 3 iunie 2022, termenul de 30 zile de declarare a apelului calculat de la data comunicării hotărârii, conform dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 4 iulie 2022, iar transmiterea apelului pârâtei prin poşta electronică în data de 7 iulie 2022 s-a făcut cu depăşirea termenului legal de 30 zile de la comunicarea sentinţei apelate, context în care se apreciază că în mod corect instanţa de apel a admis excepţia tardivităţii formulării căii de atac a apelului.

Criticile recurentei, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la fondul cauzei nu vor fi analizate, urmând a fi înlăturate, în condiţiile în care, instanţa de apel nu a dezvoltat aprecieri cu privire la modalitatea de soluţionare a fondului cererii de chemare în judecată, hotărârea fiind soluţionată pe excepţie, iar nu pe fondul cauzei.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 15 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 15 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi MUNICIPIUL TIMIŞOARA prin Primar şi PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2023.