Peremption of motion to complete judgment after case suspension attributable to plaintiff in social insurance dispute

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 22 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat să se constate că, deşi pensia de serviciu a fost repusă în plată în cuantumul de 6.049 RON dispus de Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1126 din 6 februarie 2012, până în prezent nu s-au emis şi comunicat angajatorului Ministerul Afacerilor Externe deciziile privind actualizarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 216/2015 coroborate cu dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 şi să oblige pârâta la recalcularea acestor drepturi constituţionale.

Prin cererea modificatoare depusă la 19 august 2021, reclamanta a solicitat să se constate că obiectul dosarului îl reprezintă contestaţia împotriva deciziei nr. 181533/27.04.2021 privind suspendarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de legile cu caracter special şi împotriva deciziei nr. 184961/10.05.2021 privind recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de Legea nr. 8/2006, ca fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 177/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale.

A solicitat să fie obligată pârâta să repună în plată indemnizaţia de membru U.A.P. începând cu data de 1 mai 2021 şi, în temeiul art. 1 şi alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, a solicitat să se constate că dreptul la acţiune "pentru diferenţele nete stabilite între pensia cuvenită şi pensia efectiv plătită în ultimii 3 ani" în cuantum de 71.153 RON nu s-a prescris şi să fie obligată pârâta "să ordonanţeze la plată şi pe cale de consecinţă să vireze efectiv în contul de card bancar aceste drepturi constituţionale reţinute abuziv".

Prin sentinţa civilă nr. 6919 din 19 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

A fost anulată decizia nr. 184961/27.04.2021 de suspendare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi decizia de debit nr. x/10.05.2021.

A fost exonerată reclamanta de plata debitului stabilit prin decizia nr. 184961/10.05.2021.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele reţinute în baza deciziei nr. 184961/10.05.2021.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi, rejudecând în fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4362 din 21 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI împotriva sentinţei civile nr. 6919 din 19 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, considerând că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere principal privind incidenţa dispoziţiilor prevăzute la pct. 2 din Legea nr. 177/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publică în Monitorul Oficial nr. 6258 din 19 iulie 2018.

Prin decizia civilă nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat perimată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de apel, prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2022, în mod greşit a dispus suspendarea cauzei, conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Tot în acelaşi context, recurenta susţine că la 15 iunie 2023, încălcând principiul contradictorialităţii şi fără a pune în discuţia părţilor excepţia perimării, instanţa de apel a constatat perimată cererea de completare a dispozitivului deciziei de apel şi că, în acest mod s-ar fi încălcat dispoziţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 522 alin. (3) C. proc. civ., fiind un caz de tergiversare.

În continuare, recurenta formulează critici pe fondul cauzei, exprimându-şi nemulţumirile privind soluţiile pronunţate în cauză.

Pentru aceste considerente, recurenta consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 13 decembrie 2023, intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României şi art. 457 C. proc. civ., având în vedere că litigiul vizează acordarea unor drepturi în materia asigurărilor sociale.

Înalta Curte constată că prezentul recurs este admisibil, în raport cu prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare."

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greşit suspendarea cauzei, în cadrul cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, aspect ce a condus la constatarea perimării cererii.

Această critică este nefondată, având în vedere că de la data de 20 octombrie 2022, când pricina a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile petentei, neputându-se reţine niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, context în care, în mod corect instanţa a constatat din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ. că a intervenit perimarea cererii de apel.

În acest context, susţinerea recurentei, potrivit căreia, în cauză au fost încălcate dispoziţiile prevăzute de art. 522 alin. (3) C. proc. civ., referitor la tergiversarea cauzei se constată că nu pot fi primite, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina petentei, iar nu a instanţei care şi-ar fi nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau pentru neîndeplinirea din oficiu, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evocate de către recurentă, se constată că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, având în vedere că pentru încadrarea în această ipoteză, recurenta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2023.