Cassation inadmissible in labor dispute over social contributions recovery from public employee

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă la 21.10.2022, reclamanta Direcţia de Sănătate Olt l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 41.626 RON, reprezentând contravaloarea contribuţiilor sociale cuvenite până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1470 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2379 din 21 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, s-a admis acţiunea privind pe reclamanta Direcţia de Sănătate Publică Olt, în contradictoriu cu pârâtul A.. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 41.626 RON reprezentând contravaloarea contribuţiilor sociale datorate, aferente drepturilor salariale.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1002/2023 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, apelul pârâtului a fost respins, ca nefondat şi s-a luat act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 7 şi 8 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 22.06.2023, care nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă şi de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Astfel, acţiunea, introdusă pe rolul instanţelor la 21.10.2022, are ca obiect obligarea pârâtului la plata contribuţiilor sociale aferente drepturilor salariale obţinute de acesta de la angajator prin sentinţa nr. 19/16.01.2019, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, fiind dedus judecăţii un litigiu de muncă.

Dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Or, instanţa supremă constată că recurentul nu a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în condiţiile legii, in limine litis, în faţa primei instanţe, respectiv a Tribunalului Olt, secţia I civilă, prin urmare fiind decăzut din invocarea acestei excepţii direct în recurs. Pe cale de consecinţă, calificarea acţiunii ca fiind un conflict de muncă, prin încheierea din 15 decembrie 2022 a Tribunalului Olt, secţia I civilă, se opune prezentei instanţe de recurs cu autoritate de lucru judecat.

De altfel, şi în situaţia în care cererea în restituire sume plătite necuvenit funcţionarului public, în condiţiile art. 499 alin. b din Partea a IV-a a O.U.G. nr. 57/2019, ar fi fost soluţionată de instanţa de contencios administrativ, decizia de faţă nu era susceptibilă a fi atacată cu recurs în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest condiţii, instanţa supremă reţine că, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Aşadar, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunţare, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1002/2023 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1002/2023 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.