Cassation inadmissible: Proportionality of attorney fees under Art. 451(2) CPC as a merits issue precluding review on legality grounds

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursurilor declarate în cauză, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 05.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL a chemat-o în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 255.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorarii de avocat achitate în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017, nr. t/2017 şi nr. 8677/118/2017.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte suma de 23.800 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/22.03.2018, pentru dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1240/14.02.2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a a Tribunalului Constanţa, sub acelaşi nr. de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1050/29.09.2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta A. S.A. cu privire la suma de 23.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr. x/2017.

A respins cererea formulată de ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL în contradictoriu cu pârâta A. S.A. cu privire la suma de 23.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr. x/2017, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL în contradictoriu cu pârâta A. S.A. şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 100.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată acordate în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., din dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017 şi nr. 8677/118/2017, constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâta A. S.A. şi reclamanta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL.

Prin decizia civilă nr. 38 din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL.

Totodată, a fost admis apelul formulat de pârâta A. S.A., fiind schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 90.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată acordate în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., din dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017 şi nr. 8677/118/2017, constând în onorariu de avocat.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

I. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL (ANAR - ABADL), prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în consecinţă, admiterea integrală a cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Pentru început, învederează că, în mod greşit a reţinut instanţa de apel faptul că măsura reducerii cheltuielilor de judecată, realizată de prima instanţă în aplicarea dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., apare ca fiind o măsură legală, ce respectă dispoziţiile legale.

Astfel, susţine că, în mod evident, litigiile supuse spre analiza primei instanţe nu au avut un obiect de judecată des întâlnit, ci au vizat elemente de noutate faţă de jurisprudenţa internă, de care instanţa de apel nu a ţinut cont.

Arată că, reclamanta este o instituţie ce a bifat o premieră la nivel naţional în domeniul lucrărilor hidrotehnice vizând stoparea fenomenului de eroziune costieră, lucrările de reînnisipare efectuate de aceasta creând noi suprafeţe de plajă între sectoarele de plajă închiriate de pârâtă şi apa Mării Negre.

Susţine că situaţia reprezenta, la acel moment, un fenomen social nou în realitatea românească, care a determinat caracterul nou al unor astfel de cauze şi un grad de complexitate atât în pregătirea apărării din partea avocaţilor, cât şi în soluţionarea pricinii de către instanţa de judecată.

Astfel, învederează că, nu au fost luate în considerare de către instanţă criterii precum importanţa clientului în cauză, natura, noutatea şi dificultatea cauzei, avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului, ceea ce contribuie în mod evident la o aplicare greşită a legii.

Totodată, arată că, toate dosarele înregistrate în perioada 2017-2018, vizând sectoarele de plajă Mamaia VII şi Eforie Nord, au fost câştigate de avocatul recurentei-reclamante.

Prin urmare, consideră că, în contradicţie cu cele reţinute de instanţa de apel, onorariile achitate de ANAR- ABADL au fost în limite rezonabile, raportat la complexitatea pricinilor şi a volumului de muncă depus de avocat, ţinând cont de caracterul nou al acestor cauze.

Nu în ultimul rând, precizează că problema onorariului a fost abordată şi de Consiliul Superior al Magistraturii, care a adoptat, în anul 2019, Ghidul de pune practici privind relaţia sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice, în care se menţionează că, reducerea onorariului avocaţial ar trebui să aibă loc cu titlu de excepţie şi nu cu titlu de regulă şi că, totodată, prin reducerea onorariului avocaţial nu trebuie să se ajungă la golirea de valoare a prestaţiei profesionale a avocatului.

În acest context, menţionează că avocatul a asigurat reprezentarea în instanţă la fiecare termen, a pregătit apărări ample, note de concluzii, ceea ce atestă efortul susţinut depus pentru documentare şi pregătirea apărării.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat recurentei-pârâte la 12.07.2023, care nu a formulat întâmpinare.

II. Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs şi pârâta A. S.A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi, în consecinţă, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, făcând corecta aplicare a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru început, recurenta-pârâtă precizează că decizia atacată este nelegală, în parte, respectiv în ceea ce priveşte cuantumul onorariului acordat de instanţă pentru fiecare dosar.

În dezvoltarea motivelor de recurs, sub un prim aspect, susţine că decizia este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, învederează că, este inexactă reţinerea instanţei privind faptul că, în toate cele 5 dosare ce fac obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, recurenta-pârâtă a căzut în pretenţii, deoarece, în dosarul nr. x/2017, reclamanta este cea care a căzut în pretenţii, fiindu-i respinsă cererea reconvenţională formulată în acel dosar.

În continuare, recurenta-pârâtă precizează că a depus întâmpinare împotriva cererii reconvenţionale formulată de recurenta-reclamantă în dosarul nr. x/2017, continuând prin a itera argumentele pentru care a solicitat respingerea acestei cereri.

Întrucât prin sentinţa civilă nr. 605/17.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, definitivă prin respingerea apelului pârâtei-recurente, a fost respinsă atât cererea principală, formulată de A. S.A., cât şi cererea reconvenţională formulată de ANAR- ABADL, solicită să se constate că, în acest dosar, ambele părţi au căzut în pretenţii.

Nu în ultimul rând, arată că, deşi nu a defalcat onorariul perceput pentru formularea întâmpinării şi pentru formularea cererii de chemare în judecată, în măsura în care cuantumul total al onorariului pretins a cuprins onorariul pentru ambele cereri, iar cererea reconvenţională a fost respinsă, rezultă că, în mod nelegal, instanţa de apel a respins calea de atac exercitată de această parte, considerând că datorează onorariul în integralitate pentru dosarul nr. x/2017.

O a doua critică a recurentei-pârâte priveşte pronunţarea deciziei cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În susţinere, recurenta prezintă considerente teoretice, doctrinare şi jurisprudenţiale privind interpretarea dispoziţiilor invocate, privind posibilitatea instanţei de a reduce motivat onorariile avocaţilor.

Astfel, solicită să se constate faptul că, instanţa de apel nu a avut în vedere proporţionalitatea între munca depusă şi cuantumul onorariului, raportat la respectarea dreptului de acces la instanţă, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Susţine că, raţiunea pentru care legiuitorul a permis reducerea acestei categorii de cheltuieli de judecată este, practic, protejarea părţii care a căzut în pretenţii de instituirea unei obligaţii excesiv de oneroase, având izvorul într-un contract faţă de care este terţ. Astfel, regularizarea cuantumului sumei acordate cu titlu de onorariu de avocat, proporţional cu circumstanţele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părţii ce a avut câştig de cauză de a-şi recupera cheltuielile avansate şi culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Or, tocmai faţă de criteriile mai sus enunţate, în considerarea şi a obiectului pricinii, care este identic în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017, nr. t/2017 şi nr. 8677/118/2017, iar pricinile au fost soluţionate în recurs la primul termen de judecată, solicită instanţei supreme să constate că onorariul solicitat de parte este vădit disproporţionat în raport de criteriile mai sus enunţate.

În prezenta cauză, solicită instanţei de recurs să constate că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., pentru argumentele expuse în cadrul cererii de recurs şi care privesc, în esenţă, identitatea de apărări, solicitări şi argumente formulate de reclamantă în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017 şi nr. 8677/118/2017.

Nu în ultimul rând, precizează că, angajarea avocaţilor de către reclamantă a avut loc după pronunţarea instanţei în dosarul nr. x/2017, în timp ce cererile de chemare în judecată ce au format obiectul dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2017 au fost formulate de consilierii juridici din cadrul ABADL Constanţa, iar nu de către avocatul pentru care s-au acordat onorarii avocaţiale şi care doar a susţinut cererile de chemare în judecată, aşa cum au fost formulate.

Recursul recurentei-pârâte a fost comunicat recurentei-reclamante la 10.07.2023, care nu a depus întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor formulate de recurenta-reclamantă şi de recurenta-pârâtă, invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

I. Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că, recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de apel privind menţinerea soluţiei de diminuare a sumelor reprezentând onorariul de avocat, susţinând, în esenţă, faptul că, la evaluarea proporţionalităţii acestora în raport de dispoziţiile art. 451 C. proc. civ., instanţa nu a aplicat criterii precum importanţa clientului în cauză, natura, noutatea şi dificultatea cauzei, avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului. Totodată, invocă recurenta faptul că, instanţa de apel nu a ţinut cont de recomandările din Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice, elaborat de CSM, conform cărora, reducerea onorariului avocaţial ar trebui să aibă loc cu titlu de excepţie şi nu cu titlu de regulă şi că, totodată, prin reducerea onorariului avocaţial nu trebuie să se ajungă la golirea de valoare a prestaţiei profesionale a avocatului.

Astfel, deşi a invocat încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceaste critici vizează, în realitate, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, ceea ce reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate.

Totodată, se reţine că recomandările din Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice, elaborat de CSM, nu reprezintă dispoziţii imperative, iar aplicarea lor se face prin raportare la dispoziţiile legale ale art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar pe de altă parte, cu activitatea desfăşurată de avocat, în ambele cazuri ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Prin decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor in interesul legii s-a a admis recursul în interesul legii formulat de colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi s-a stabilit faptul că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de avocat, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..".

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate cenzura raţionamentul instanţei de apel din perspectiva criticilor privind proporţionalitatea acordării onorariului avocaţial, criticile recurentei privind pronunţarea soluţiilor în toate dosarele înregistrate de recurenta-reclamantă în perioada 2017-2018 ca urmare a activităţii reprezentantului său convenţional, concretizată în prezentarea la toate termenele şi pregătirea unor apărări ample, fiind înlăturate.

În considerarea celor ce preced, nefiind identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL împotriva deciziei civile nr. 38 din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

II. Recurenta-pârâtă A. S.A. a indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, instanţa supremă contată că, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici de nelegalitate care ar putea fi subsumate acestui text normativ.

Astfel, deşi recurenta-pârâtă a invocat faptul că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă constată că, în susţinerea acestui motiv de recurs aceasta s-a cantonat în a relua, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi Cod, iar modul de redactare al acestui motiv de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor ei, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

În ce priveşte criticile privind determinarea cheltuielilor efectuate de recurenta-pârâtă în cadrul dosarului nr. x/2017, instanţa supremă constată că recurenta se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, de apreciere a probatoriului, nu pe o interpretare a normei juridice. Astfel, deşi recurenta-pârâtă recunoaşte că nu şi-a defalcat cheltuielile efectuate, în sensul arătării, în concret, a sumelor pe care le-a plătit drept onorariu pentru cererea de chemare în judecată, respectiv pentru întâmpinarea depusă faţă de cererea reconvenţională, urmăreşte ca, pe baza analizării probelor, instanţa de recurs să se substituie voinţei părţilor şi să cuantifice fiecare dintre aceste sume.

Or, o asemenea analiză excede atribuţiilor instanţei de recurs, care are competenţa de a verifica aplicarea regulilor de drept la starea de fapt aşa cum a fost stabilită de instanţele devolutive, iar nu reevaluarea materialului probator.

Totodată, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă ignoră şi considerentele instanţei de apel, care a reţinut faptul că A. S.A. nu a solicitat, la rândul său, obligarea reclamantei-reconvenţionale la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul dosarului nr. x/2017, astfel încât nu putea opera compensarea prevăzută de dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.. Prin urmare, instanţa supremă reţine că această critică este şi lipsită de o finalitate practică, neputând influenţa cuantumul sumei la care a fost obligată de către instanţa de apel.

O a doua critică expusă în cererea de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată din dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017, nr. t/2017 şi nr. 8677/118/2017, la care a fost obligată recurenta-pârâtă, reproşându-se instanţei de apel faptul că nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ce dispune că "instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei". Astfel, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că instanţa de apel nu a făcut aplicarea criteriului proporţionalităţii dintre munca depusă de avocat şi cuantumul onorariului, prin urmare, acordând în favoarea reclamantei onorarii disproporţionate în raport de gradul de complexitate al fiecărei cauze, de volumul de muncă al avocatului, de valoarea pricinii şi de perioada necesară cercetării fiecărui proces.

Înalta Curte reaminteşte că, prin Decizia nr. 3/2020, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca atare, cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată în recurs este un motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate, astfel încât nu poate fi examinat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

În speţă, instanţa supremă reţine, pentru argumentele pe care le-a expus, că susţinerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate şi nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) şi 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 38 din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL şi de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 38 din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.