Recusal of extraordinary appeal for failing to articulate legal illegality against fire damage and lost profits

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă la data de 10.06.2022, sub nr. x/2019 reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei ca prin soluţia ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.293.100 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul efectiv suferit de reclamantă din culpa pârâtei şi 100.000 RON, reprezentând beneficiul nerealizat estimat provizoriu, precum şi obligarea pârâtei la plata accesoriilor aferente creanţei constând în actualizarea debitelor în raport de rata inflaţiei, estimată provizoriu la suma de 79.954,42 RON şi dobânda legală penalizatoare, estimată provizoriu la suma de 575.014,66 RON, până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 65/2022 din data de 02 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Olt, a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.484.857,01 RON compusă din 3.920.023,54 RON prejudiciu efectiv şi 564.833,47 RON beneficiu nerealizat, precum şi accesoriile în sumă de 1.537.999,21 RON, reprezentând 363.273,42 RON rată inflaţie şi 1.174.725,79 RON dobândă legală penalizatoare (sume calculate pentru perioada 01.09.2018-09.04.2021), sume ce urmează să fie actualizate la data plăţii. A fost admisă în parte cererea privind cheltuielile de judecată şi a fost obligată pârâta B. S.A. către reclamanta A. S.A. la plata sumei de 63.833,56 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariul de expert şi onorariul de avocat (20.000 RON).

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel principal B. S.A., iar A. S.A. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 168/2023 din 06 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelulurile declarate de B. S.A. şi A. S.A. împotriva sentinţei civile 65/2022 din 02 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Olt.

Împotriva acestei decizii recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru rejudecare.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă critică aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1534 C. civ.. Recurenta redă prevederile acestui text de lege şi arată că a argumentat în faţa instanţelor de fond că şi în ipoteza în care incendiul ar fi provenit de la lucrările efectuate de către societatea recurentă, intimata-reclamantă A. S.A. a contribuit prin propria conduită şi neglijenţă la producerea incendiului şi mai ales la întinderea prejudiciului. Totodată, recurenta-pârâtă arată că reia motivele pentru care, în considerarea probelor existente la dosar, instanţa de apel ar fi trebuit să cenzureze soluţia instanţei de fond care a ignorat prevederile art. 1534 C. civ.. În acest sens, autoarea recursului reia situaţia de fapt, făcând trimitere la curăţarea improprie a frontului de lucru de către intimata-reclamantă, disfuncţia instalaţiilor anti-incendiu, precum şi în ceea ce priveşte instalaţia de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu, instalaţia de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţia specială de stingere cu apă pulverizată.

Sub un alt aspect, recurenta-pârâtă critică aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1355 C. civ.. În acest sens, recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat eronat prevederile clauzei 13.3 din contractul încheiat între părţi, clauză care limitează răspunderea societăţii B. S.A. în ipoteza neexecutării culpabile a contractului, clauză ignorată de către instanţa de fond. Potrivit recurentei, faţă de prevederile clauzei 13.3 din contract, în măsura în care a constatat că societatea B. S.A. este răspunzătoare de prejudicial produs, instanţa de apel ar fi trebuit pe de-o parte, să înlăture din sarcina acesteia obligaţia de a plăti beneficiul nerealizat de 564.833,47 RON produs conform reclamantei de întreruperea activităţii societăţii A. S.A. şi pe de altă parte, să limiteze valoarea totală a despăgubirilor acordate, incluzând accesoriile, la 115% din valoarea totală a contractului.

O altă critică vizează aplicarea eronată a prevederilor art. 1385 C. civ., privind determinarea greşită a prejudiciului real suferit de intimata-reclamantă A. S.A. În acest sens, recurenta susţine că în ceea ce priveşte cuantumul daunei rămase de recuperat, instanţa de fond a ignorat constatările expertului judiciar contabil care a constatat o daună de 3.730.242,81 RON, şi nu de 3.920.023,54 RON, cum s-a reţinut de către prima instanţă. Totodată, autoarea căii de atac susţine că în ceea ce priveşte beneficiul nerealizat, instanţa de fond a reţinut că intimata-reclamantă a înregistrat o pierdere de venituri şi o pierdere brută de venit, pentru perioada noiembrie 2018-mai 2019, cauzată de sistarea activităţii urmare a incendiului, iar concluzia primei instanţe are în vedere producţia estimată pentru această perioadă de către organele de conducere ale intimate, şi nu de producţia înregistrată efectiv. Or, arată recurenta, estimările intimatei-reclamante nu puteau în mod legitim fundamenta concluziile instanţei de fond în contextual în care stabilind beneficiul nerealizat după metoda comparaţiei dintre profitul net înainte de incendiu şi profitul net realizat după incendiu, s-a demonstat că societatea intimată a realizat profit, potrivit raportului de expertiză.

De asemenea, recurenta arată că prin Actul Adiţional nr. 4 din 22.10.2018, obiectul contractului a fost suplimentat cu alte lucrări, iar durata contractului a fost prelungită până la data de 09.03.2019, astfel încât intimata-reclamantă şi-a asumat prin contract întreruperea activităţii până la data de 9 martie 2019, neputand să solicite vreun beneficiu nerealizat. Mai mult, susţine recurenta, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că lucrările au fost finalizate înainte de data stabilită prin contract, astfel încât intimata nu putea invoca un beneficu nerealizat, iar instanţa de fond în mod greşit a obligat societatea B. S.A. la plata acestuia pentru perioada noiembrie 2018-mai 2019.

În drept, recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-pârâte referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile referitoare la prejudiciul imputabil creditorului (art. 1534 C. civ.), la clauzele privind răspunderea (art. 1355 C. civ.) şi cele privind întinderea reparaţiei (art. 1385 C. civ.), sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce normele materiale nu au fost corect aplicate.

În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la interpretarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor contractului încheiat între părţi, instanţa supremă constată că acestea nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanţa de recurs nu se poate pronunţa, dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, aceste susţineri nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-pârâte cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi trimiterea la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (contract, acte adiţionale, proces-verbal) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt. Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

De altfel, prin criticile expuse privind determinarea greşită a prejudiciului real suferit de intimata-reclamantă A. S.A, recurenta tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, fapt ce reiese şi din trimiterea pe care o face la probele administrate (înscrisuri, raport de expertiză), ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanţei de apel, astfel că nu pot fi primite susţinerile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentinţa pronunţată de către prima instanţă.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 168/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 168/2023 din 6 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2023.