Appellate competence to evocare fondul under Art. 480(3) CPC following cassation for procedural violation

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 5 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 897.500 RON, reprezentând daune morale, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6985 din 3 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 209 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Prin decizia civilă nr. 1135 din 5 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 209 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016*.

Prin decizia civilă nr. 738 din 1 iulie 2020 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de A..

Împotriva deciziei civile nr. 738 din 1 iulie 2020, reclamantul a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 32 din 19.01.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 738 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 1755/A din 08.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 6985/03.11.2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. şi intimatul-intervenient C.. A fost anulată sentinţa şi, în rejudecare a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 1755/A din 08.11.2022, A. a declarat recurs.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant susţine că urmare a celor două decizii de casare, respectiv din primul ciclu procesual şi din al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită cu judecarea fondului cauzei şi nu a apelului. De altfel, arată recurentul, niciodată nimeni nu a formulat apel împotriva unei soluţii pronunţate în fondul cauzei deoarece această soluţie de fond nu există. Potrivit recurentului, nici dispoziţiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la calificarea căii de atac, nu pot fi incidente în speţă deoarece nu a existat un asemenea moment procesual.

Totodată, autorul căii de atac arată că nu a avut parte de o judecată a apelului, în lipsa existenţei unui apel formulat cu privire la o soluţie pronunţată pe fondul cauzei, cu apărări specifice acestui stadiu procesual. În opinia recurentului, temeiul legal în baza căruia s-a făcut această judecată este reprezentat de prevederile art. 480 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., iar această neregularitate atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată la 6 decembrie 2023, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Instanţa supremă reţine că susţinerile recurentului-reclamant, prin care arată că urmare a celor două decizii de casare, Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită cu judecarea fondului cauzei şi nu a apelului, nu pot fi primite.

Instanţa supremă reţine că prin decizia de casare nr. 32 din 19.01.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în al doilea ciclu procesual, a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 738 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinându-se că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ.:

"În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul."

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ.:

"În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. (...)".

Din analiza textului de lege prevăzut de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., rezultă situaţiile în care instanţa de apel anulează sentinţa instanţei de fond.

Astfel, anularea sentinţei se poate dispune dacă prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, aşadar din art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., rezultă că regula, în cele două ipoteze prevăzute de text, este anularea hotărârii apelate şi evocarea fondului de către instanţa de apel.

Ca atare, faţă de prevederile mai sus enunţate şi obligaţia de a ţine seama de dezlegările date de instanţa de recurs, Înalta Curte reţine că în speţă, curtea de apel în mod legal a anulat sentinţa primei instanţe şi în rejudecare, a evocat fondul, respingând cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Instanţa supremă va înlătura criticile prin care autorul căii de atac arată că nu a avut parte de o judecată a apelului, în lipsa existenţei unui apel formulat cu privire la o soluţie pronunţată pe fondul cauzei.

Astfel cum s-a reţinut în doctrină, prin dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul dă prioritate principiului celerităţii judecării cauzelor faţă de cel al dublului grad de jurisdicţie, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate, ci lasă la aprecierea părţilor din proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilităţii, principiu fundamental al procesului civil, potrivit căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Textul dă posibilitatea părţii care manifestă un interes să solicite dispunerea trimiterii cauzei spre judecare primei instanţe, beneficiind în acest mod de un dublu grad de jurisdicţie. În speţă, recurentul-reclamant a formulat apel împotriva sentinţei primei instanţe solicitând schimbarea acesteia şi pe fond să se dispună respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, fără a solicita trimiterea spre rejudecare primei instanţe.

Aşadar, instanţa supremă constată că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., aşa încât nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1755/A din 8 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1755/A din 8 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2023.