Territorial competence in labor disputes: disjunction of joint claims does not transfer jurisdiction to plaintiff's domicile

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 26.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Apărării Naţionale şi UM 02520 Bucureşti, secţia Parchetelor Militare pentru reclamanţii B. şi C., cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâţilor, începând cu data de 16.10.2018, data intrării în vigoare a prevederilor art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 şi până la 14.03.2022 la recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea prevăzută pentru procurorii din cadrul S.I.I.J., aceasta incluzând şi drepturile specifice personalului detaşat, echivalentul diurnei de 2% pe zi, sumă ce solicită a fi actualizată cu rata inflaţiei şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În drept au invocat prevederile art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, modificat prin O.U.G. nr. 92/2018, art. 2 şi 27 din O.U.G. nr. 137/2000 raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

2. La termenul din 3.05.2023 tribunalul a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte pe reclamantul C., fiind format dosarul nr. x/2023 în care a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2578/2023 fiind declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Timiş, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect litigii de muncă revine tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, scopul normei fiind acela de a asigura reclamantului accesul la o instanţă aflată în proximitatea domiciliului.

3. Prin sentinţa civilă nr. 989/PI din 14 septembrie 2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei, precum şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei sentinţe s-a reţinut că în cauză există un caz de coparticipare procesuală activă, întrucât reclamanţii A., B. şi C., titularii cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. de dosar x/2023, au calitatea de procurori militari, iar între drepturile pretinse de fiecare dintre ei există o strânsă legătură, fiind prevăzute de aceleaşi dispoziţii legale, motivele invocate în susţinerea cererii fiind identice.

Astfel, Tribunalul Bucureşti, în calitate de instanţă competentă în funcţie de domiciliul reclamanţilor A. şi B., a devenit competent să judece acţiunea introdusă de toţi cei 3 reclamanţi, inclusiv de reclamantul C., chiar dacă domiciliul acestuia din cartea de identitate era în localitatea Timişoara la data introducerii cererii pe rolul acelei instanţe.

S-a mai reţinut că, şi în ipoteza în care s-ar considera că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 59 C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, Tribunalul Bucureşti ar fi fost oricum instanţa competentă să judece pricina inclusiv pentru reclamantul C., întrucât în litigiile de muncă, ceea ce interesează în stabilirea competenţei teritoriale este locul unde reclamantul locuieşte efectiv, iar acesta locuieşte în Bucureşti, acolo unde se află şi locul de muncă.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 16 octombrie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu având ca obiect pretenţii care vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite, context ce vizează existenţa unui litigiu de muncă, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanţii A., B. şi C., în calitate de procurori militari la data introducerii acţiunii, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2023.

Acţiunea introductivă prin care reclamanţii, în calitate de procurori militari, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 Cod procedură civilă, privind coparticiparea procesuală facultativă.

În cauză, se constată că la termenul din 3.05.2023 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus disjungerea cauzei în ceea ceea ce îl priveşte pe reclamantul C., având în vedere domiciliul acestuia aflat pe raza judeţului Timiş, fiind format dosarul nr. x/2023 în care a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, prin sentinţa civilă nr. 2578/2023 fiind declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A. şi B., Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a soluţionat acţiunea prin sentinţa civilă nr. 2592 din 03.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte constată că măsura disjungerii raporturilor juridice nu poate avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, aceasta rămânând competentă să soluţioneze şi cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reţine că Tribunalul Bucureşti a fost în mod corect şi legal sesizat de reclamanţi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. şi-au exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, înregistrând acţiunea la tribunalul de la locul de muncă. Prin urmare, luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenţei de soluţionare a cauzei în ceea ce îl priveşte pe reclamantul C., în condiţiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2023.