Tribunal Botoșani held competent in DIICOT prosecutors' salary discrimination suit
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Tribunal Botoșani, Section I civil, has territorial competence to hear the labor dispute, thereby designating it as the proper court and overriding the prior declinations by both tribunals. The case involves prosecutors from a territorial office of the Directorate for Investigating Organized Crime and Terrorism (DIICOT) who sued their employer and the Public Ministry, claiming salary discrimination compared to auxiliary staff in other courts, seeking uniform wage calculation, compensation for past salary differences from January 1, 2018, and ongoing payments plus inflation adjustments and legal interest under Law No. 153/2017, the Labor Code, and anti-discrimination provisions. The court held that Article 127 of the Civil Procedure Code, which allows a judge or prosecutor litigant to choose a court in a neighboring appellate circuit to avoid bias, does not apply because DIICOT territorial offices do not operate "next to" any court other than the High Court, and the Tribunal Botoșani was not a party; instead, general jurisdiction rules under Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011 govern, placing competence at the claimant's domicile or workplace in Botoșani.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 din Legea nr. 153/2017, art. 1535 din C. civ, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 127 din C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, Art. 210 din Legea nr. 62/2011; Tribunal Botoșani held competent in DIICOT prosecutors' salary discrimination suit: The case involves prosecutors from a territorial office of the Directorate for Investigating Organized Crime and Terrorism (DIICOT) who sued their employer and the Public Ministry, claiming salary discrimination compared to auxiliary staff in other courts, seeking uniform wage calculation, compensation for past salary differences from January 1, 2018, and ongoing payments plus inflation adjustments and legal interest under Law No. 153/2017, the Labor Code, and anti-discrimination provisions. The court held that Article 127 of the Civil Procedure Code, which allows a judge or prosecutor litigant to choose a court in a neighboring appellate circuit to avoid bias, does not apply because DIICOT territorial offices do not operate "next to" any court other than the High Court, and the Tribunal Botoșani was not a party; instead, general jurisdiction rules under Article 269(2) of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011 govern, placing competence at the claimant's domicile or workplace in Botoșani.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court to settle the negative conflict of jurisdiction.
Used to establish territorial jurisdiction based on the claimant's domicile or place of work.
Used to establish territorial jurisdiction for individual labor disputes based on the claimant's domicile or place of work.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, la data de 2 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei să dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională Justiţie, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;
De asemenea, au mai solicitat reclamanţii uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti;
S-a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - prezent, precum şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, precum şi actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor, datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor, până la plata efectivă a sumelor solicitate.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 5, art. 159 şi art. 166 din Codul muncii, art. 2523, art. 1535 din C. civ., art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
2. Prin sentinţa civilă nr. 534 din 19 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani.
În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut că, în cauză, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul teritorial Botoşani, structură care nu ar putea fi asimilată Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) Cod procedură civilă.
De asemenea, s-a reţinut că Tribunalul Botoşani nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, competenţa soluţionării cauzei revine instanţei de la locul de muncă ori domiciliul reclamanţilor, care se află în judeţul Botoşani.
3. Prin sentinţa civilă nr. 796 din 10 octombrie 2023, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei, precum şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În pronunţarea acestei sentinţe, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. care stabilesc că în ipoteza în care un procuror este reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.
Constatându-se că reclamantii îşi desfăşoara activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, iar activitatea acestora în raporturile cu Tribunalul Botoşani nu diferă de activitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, instanţă legal sesizată de reclamanţi cu respectarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.
4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 octombrie 2023.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de muncă privind solicitarea reclamanţilor de recunoaştere a stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare şi obligarea acestora la plata şi la alocarea sumelor reprezentând diferenţele salariale.
Se constată că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul teritorial Botoşani, iar acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează:
"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din Codul de procedură civilă".
Referitor la prevederile art. 127 din C. proc. civ., invocate de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă, respectiv este reclamant şi când are legitimare procesuală pasivă - este pârât.
Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.
Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală şi structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, în care reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul unei structuri teritoriale.
De asemenea, Tribunalul Botoşani nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.
Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării, şi revine instanţei de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanţilor.
În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2023.