Civil railway property restitution; inadmissible revision for failure to evoke substantive merits and time-barred contradictory judgments claim

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la 24 decembrie 2014, sub numărul de dosar x/2014, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a chemat în judecată pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere anexate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1599, 1604, 1615, 1616, 1074, 1075, 1079 vechiul C. civ., art. 192, 194 Noul C. proc. civ.

Prin precizarea făcută la 29 ianuarie 2015, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a arătat că valoarea materialelor care fac obiectul cererii de restituire este de 10.068.116,03 RON.

La 27 februarie 2015, a fost înregistrată la dosar cererea reconvenţională formulată de pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator A..

Prin sentinţa civilă nr. 8112/30.04.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015, iar prin cererea precizatoare depusă de reclamantă la 19.11.2015 s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere aflate la Baza Săbăreni, aceste bunuri fiind enumerate în cadrul unui centralizator.

Prin cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată la 19.11.2015, pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâte Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. la plata sumei de 299.520.593,86 RON, echivalentul a 68.072.832,24 Euro, calculată la cursul B.N.R. din 10.02.2015, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă egală cu valoarea chiriei de care a fost privată începând cu anul 2002 şi până în prezent, ca urmare a folosinţei terenului în suprafaţă totală de 157.576,07 mp de către Compania Naţională Căi Ferate "C.F.R." S.A.- S.R.C.F. Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.11.2015 instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea pronunţată la 24.11.2015, în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus disjungerea cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2015 şi restituirea lui completului iniţial învestit.

Prin sentinţa civilă nr. 4863 pronunţată la 14 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A.; a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile menţionate în dispozitivul hotărârii.

A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON; totodată, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A., care, prin decizia civilă nr. 211 din 31 ianuarie 2018, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

3. Pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A. a formulat recurs împotriva acestei din urmă decizii, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1108 din 21 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A., fiind casată decizia recurată şi trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

4. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub numărul de dosar x/2015, iar prin decizia civilă nr. 865 din 14 iulie 2020 a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A.

5. La 24 mai 2021, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin administrator special B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 865 din 14 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cererea de recurs fiind însuşită de către lichidatorul judiciar al debitoarei la 16 iulie 2021.

Prin decizia nr. 2439 din 16 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse atât excepţiile invocate de ambele părţi, cât şi recursul pârâtei.

6. Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. a formulat cerere de revizuire la 25 septembrie 2023, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului formulat împotriva deciziei pronunţate în rejudecare de către instanţa de apel.

În susţinerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a susţinut revizuenta că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la ceea ce a solicitat, respectiv că instanţa de judecată trebuia să analizeze o altă perioadă decât cea examinată în dosarul nr. x/2013.

De asemenea, a mai învederat că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind măsura disjungerii.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă s-a arătat că instanţele de judecată au pronunţat hotărâri contradictorii, în sensul că în prezenta cauză instanţa a reţinut că bunurile se află pe terenurile recurentei, iar în dosarul nr. x/2013 s-a reţinut în sens contrar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 26 septembrie 2023 sub numărul de dosar x/2023

La 17 octombrie 2023 a fost depusă la dosar dovada ratificării cererii de revizuire de către lichidatorul judiciar al revizuentei, A., precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

Prin rezoluţia din 28 semtembrie 2023 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea cererii de revizuire la 5 decembrie 2023 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La 29 noiembrie 2023 a fost transmisă la dosar prin poştă electronică întâmpinarea formulată de intimata Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin care a solicitat anularea cererii de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire întemeiate pe pct. 1 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., şi respingerea ca fiind tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, în susţinerea căreia s-a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la ceea ce s-a solicitat, respectiv că instanţa de judecată trebuia să analizeze o altă perioadă decât cea examinată în dosarul nr. x/2013, precum şi omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra capătului de cerere privind măsura disjungerii, Înalta Curte formulează observaţia că obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Din textul de lege evocat rezultă că pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul.

Evocarea fondului în recurs implică o reevaluare a elementelor de fapt şi de drept ale cauzei urmată de schimbarea dezlegării date de instanţele anterioare problemei deduse judecăţii, fie prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie prin aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră anterior stabilite.

Prin urmare, nu sunt susceptibile de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a admis recursul şi s-a dispus casarea cu trimitere, precum şi hotărârile prin care a fost soluţionată calea de atac în temeiul unei excepţii procesuale absolute.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită, deoarece prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin decizia nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar A. împotriva deciziei civile nr. 865 din 14 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, constatând legalitatea acestei din urmă hotărâri în raport cu normele de drept procesual pretins încălcate.

Or, confirmarea legalităţii actului jurisdicţional nu este de natură să determine o reexaminare a cauzei pe fond, în condiţiile în care recursul este o cale extraordinară de atac, al cărui obiect este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pretinsele omisiuni indicate în motivarea cererii de revizuire nu pot conduce la concluzia că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut, întrucât controlul judiciar în recurs a avut ca obiect verificarea conformităţii hotărârii recurate cu regulile de drept indicate de titularul căii de atac.

În consecinţă, pentru toate considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest text de lege poate fi invocat atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea dedusă judecăţii are ca obiect decizia civilă nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, pentru contrarietate de hotărâri.

Faţă de actul de învestire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Reţine instanţa supremă că cererea de revizuire a fost depusă la oficiul poştal în data de 25 septembrie 2023, astfel cum rezultă de pe ştampila aplicată pe plicul aflat la dosar.

Înalta Curte constată că a fost depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, respectiv de la data de 16 noiembrie 2022, data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi s-a împlinit la 16 decembrie 2022, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 25 septembrie 2023, ulterior expirării termenului, de o lună instituit prin dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancţiunea decăderii, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

Raportat la formularea neechivocă a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite susţinerile revizuentei potrivit cărora, termenul de o lună se calculează de la comunicarea hotărârii şi nu de la pronunţare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenta Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar A. împotriva deciziei civile nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire a aceleiaşi decizii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2023.