Recourse inadmissible in civil liability insurance dispute under the statutory prohibition of extraordinary appeal in insurance matters

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 25.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pârâtul C., solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 525.680 RON, reprezentând prejudiciul cauzat în dosarul de daună x cu dobânda legală începând cu data de 05.08.2020, precum şi în continuare până la achitarea efectivă a debitului pentru suma de 279.425 RON şi a dobânzii legale începând cu 02.04.2021, precum şi în continuare până la achitarea efectivă a debitului pentru suma de 246.255 RON.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, art. 1349 C. civ. şi art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

La 27 octombrie 2021 pârâtul a depus cerere de chemare în garanţie a societăţii D. S.A., solicitând instanţei obligarea acesteia la plata daunelor materiale şi morale pretinse de către reclamantă.

Pârâtul C. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat, în esenţă, să se constate culpa conducătorului autoturismului implicat în producerea accidentului rutier.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1365 şi art. 1371 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1326/08.06.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea principală ca nefondată. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârât în contradictoriu cu D. S.A. ca tardiv formulată, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârât ca inadmisibilă.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B.., care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 284A din 24 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 525.680 RON, reprezentând despăgubire, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente, ce se va calcula de la data de 05.12.2022 până la data plăţii efective.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

3. Împotriva acestei decizii, dar şi a încheierii din 10 februarie 2023, a formulat recurs pârâtul C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei şi a încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de prima instanţă ca fiind temeinică şi legală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 4 mai 2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 28 iunie 2023 intimata-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar B.. a invocat excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că litigiul decurge din materia asigurărilor de răspundere civilă şi excepţia nulităţii potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluţia din 18 octombrie 2023 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 5 decembrie 2023 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate într-o cerere de chemare în judecată în materia asigurărilor de răspundere civilă, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ. şi art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările.

Conform dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din acelaşi cod "procesele în curs de judecată precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţelor de judecată la 26 iunie 2021, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I Cod procedură civilă, aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în litigiile izvorâte din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate şi având în vedere data introducerii acţiunii - 25 iunie 2021, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o acţiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din din Legea fundamentală stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una din garanţiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

Cât priveşte recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 10 februarie 2023, prin care instanţa de apel a dispus amânarea pronunţării pentru a acorda posibilitatea intimatului-pârât să depună concluzii scrise, Înalta Curte reţine că această încheiere face parte integrantă din hotărârea pronunţată, fiind susceptibilă de a fi atacată cu aceeaşi cale de atac odată cu decizia finală.

În raport cu prevederile legale evocate în legătură cu recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pentru identitate de raţiune, rezultă că nici încheierea din 10 februarie 2023, de amânare a pronunţării, nu este supusă recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 10 februarie 2023 şi a deciziei civile nr. 284 A din 24 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 10 februarie 2023 şi a deciziei civile nr. 284 A din 24 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2023.