Limits of judicial review in annulment of arbitral awards: exclusion of merits and evidentiary assessment under Art. 608 CPC

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea reconvenţională înregistrată în data de 28.06.2017 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. S.A. Barcelona - Sucursala Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1.012.140,99 RON, reprezentând penalităţi de întârziere conform contractului x/01.08.2023, ce face obiectul facturii x/15.04.2016; plata dobânzii legale pentru suma din factura anterior menţionată, calculată de la data introducerii cererii reconvenţionale până la data plăţii efective şi, în subsidiar, compensaţia între sumele datorate de părţi una celeilalte în măsura în care tribunalul arbitral ar considera întemeiate pretenţiile pârâtei formulate în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea pronunţată în data de 06.09.2017, tribunalul arbitral a admis cererea de disjungere a cererii reconvenţionale formulată de reclamanta-pârâtă B. S.R.L., constituindu-se dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa arbitrală nr. 113/2.12.2021, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea reclamantei A. S.A. Barcelona - Sucursala Bucureşti şi obligată pârâta B. S.R.L. la plata penalităţilor contractuale de întârziere, a dobânzii legale calculate de la 29.09.2021 şi a cheltuielilor arbitrale.

2. Împotriva acestei hotărâri arbitrale a promovat cerere în anulare pârâta B. S.R.L., prin care a solicitat anularea sentinţei arbitrale şi judecarea cauzei pe fond de către curtea de apel, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii introductive, obligarea reclamantei A. S.A. Barcelona - Sucursala Bucureşti la plata cheltuielilor de arbitrare ale pârâtei B. S.R.L. efectuate în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cererii în anulare.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin cererea de completare a cererii introductive înregistrată la 24 martie 2022 pârâta B. S.R.L. a solicitat suplimentar şi anularea încheierii pronunţate în 10 februarie 2022 în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin care a fost respinsă cererea sa privind înlăturarea omisiunii din cuprinsul sentinţei arbitrale nr. 113/02.12.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 57/2022 din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca nefondată cererea având ca obiect acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 113/02.12.2021 şi a încheierii din data de 10.02.2022, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2012.

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta B. S.R.L, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei arbitrale în temeiul art. 497 raportat la art. 501 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 613 alin. (3) lit. b) din acelaşi act normativ.

În considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat că prima instanţă a reţinut în mod greşit că petenta B. S.R.L. a invocat în argumentarea cererii sale încălcarea de către instanţa arbitrală a unor principii generale ale procesului civil, privind dreptul la apărare, contradictorialitatea şi egalitatea de arme, deşi, în realitate, pârâta a criticat încălcarea principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 alin. (2) Cod procedură civilă, aspect asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat.

Ca urmare a acestei confuzii, prima instanţă a pronunţat o hotărâre prin care a încălcat regulile de procedură ce atrag nulitatea relativă a hotărârii, respectiv art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. privind motivarea soluţiei pronunţate şi din acelaşi act normativ art. 6 - dreptul la un proces echitabil, art. 8 - egalitatea, art. 9 alin. (2) - dreptul de dispoziţie al părţilor şi art. 13 alin. (3) privind dreptul la apărare.

Astfel, recurenta-pârâtă susţine că, în raport cu cele anterior arătate, în privinţa sentinţei recurate devin incidente dispoziţiile art. 175 C. proc. civ., privind nulitatea actului de procedură, vătămarea sa constând în imposibilitatea valorificării unei apărări fundamentale sau neanalizarea unui motiv de fapt fundamental al cererii sale principale adresate instanţei de judecată, într-o procedură judiciară cu dublu grad de jurisdicţie care să se finalizeze printr-o hotărâre judecătorească care să poată fi supusă controlului judiciar sub toate aspectele invocate de părţi.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat hotărârea atacată din perspectiva existenţei unor motive străine de natura cauzei, respectiv reţinerea de către prima instanţă a încălcării principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 Cod procedură civilă, motiv care nu a fost niciodată invocat de către pârâtă. Conform recurentei, vătămarea procesuală ce i s-a cauzat pe această cale rezultă din împrejurarea că instanţa nu a analizat efectiv cererile şi apărările părţilor, ci chestiuni generale, care nu au făcut obiectul cauzei.

De asemenea, titulara căii de atac a recursului a mai susţinut că motivarea primei instanţe este parţial contradictorie chiar şi în privinţa aspectelor de fapt reţinute pe baza susţinerilor pârâtei B. S.R.L.

A mai arătat recurenta-pârâtă că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în abulare a reţinut în mod greşit că o parte dintre apărările formulate de societatea B. S.R.L. s-ar circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., însă acest motiv de nelegalitate nu ar fi fost invocat de către pârâtă, care s-a prevalat exclusiv de art. 608 alin. (1) lit. h) din acelaşi cod. De asemenea, a mai adăugat faptul că nu a înţeles să îşi întemeieze acţiunea în anulare pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) Cod procedură civilă, întrucât nu este vorba despre o sentinţă arbitrală nemotivată sau lacunară în privinţa dispozitivului, ci aceasta este motivată parţial şi discreţionar, încălcând astfel principiile procesuale.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că prima instanţă a restrâns în mod nejustificat şi nemotivat obiectul judecăţii la "consecinţa pretinsei nemotivări a hotărârii, respectiv încălcarea dreptului la apărare al pârâtei prin ignorarea unor norme procesuale imperative", o astfel de motivare fiind vădit contradictorie.

De asemenea, arată recurenta, prin sentinţa atacată au fost examinate succint doar o parte din motivele de nelegalitate invocate prin acţiunea în anulare prin care a făcut referire la cele trei argumente juridice formulate în cursul arbitrajului şi care nu au fost analizate de tribunalul arbitral, deşi constituie cauze exoneratoare de răspundere civilă.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că prin sentinţa recurată s-au încălcat şi normele de drept material în contextul analizării succinte a modului în care au fost acordate penalităţile de întârziere ce au făcut obiectul arbitrajului în dosarul nr. x/2017 în favoarea reclamantei A. S.A. Barcelona - Sucursala Bucureşti, fiind nesocotite şi aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 1270, art. 1489 şi art. 1538 C. civ., coroborate cu art. 19 din contractul de execuţie lucrări nr. CN 3057-0004/13 din 01.08.2013.

A mai menţionat recurenta-pârâtă că prima instanţă a făcut o analiză sumară şi contradictorie a problemei penalităţilor contractuale, fără a face referire la cifrele concrete din contractul de execuţie lucrări ori la datele concrete convenite de părţi, aşa cum rezulta din probele administrate în timpul arbitrajului.

S-a mai arătat că instanţa a pornit de la premisa că pârâta B. S.R.L. a prestat servicii în favoarea reclamantei A. încă anterior semnării contractului de lucrări din 01.08.2013, dar nu a stabilit în mod cert care sunt termenii şi condiţiile înţelegerii dintre părţi care ar fi fost aplicabile şi în această perioadă, fiind neclar dacă prima instanţă a validat viziunea tribunalului arbitral de a aplica retroactiv o lege civilă, respectiv convenţia părţilor din anul 2013 asupra situaţiilor juridice din 2012.

În cuprinsul memoriului de recurs recurenta-pârâtă a mai făcut referire la nelegalitatea sentinţei arbitrale nr. 113/02.12.2021, prezentând şi aspecte de fond în susţinerea cererii în anulare formulate împotriva acestei hotărâri, precizând că tribunalul arbitral a soluţionat cauza preponderent pe baza susţinerilor reclamantei A. şi a omis să cerceteze cele două expertize, prejudiciind astfel drepturile şi garanţiile procesuale ale pârâtei B. S.R.L., care a fost privată de dreptul la apărare şi de egalitatea la tratament juridic.

Deşi a fost comunicată cererea de recurs intimatei A. S.A. Barcelona - Sucursala Bucureşti atât la adresa sediului ce rezultă din extrasul O.N.R.C., cât şi la adresa sediului cabinetului avocatului ales, aceasta nu a înţeles să formuleze întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) Cod procedură civilă.

Prin încheierea din 13 iunie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, recurenta şi intimata neexercitându-şi însă acest drept.

Prin încheierea din 3 octombrie 2023 a fost admis în principiu recursul şi acordat termen de judecată la 5 decembrie 2023, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil trebuie precizat, cu referire la cadrul judecăţii, că obiectul prezentului recurs îl constituie sentinţa prin care a fost respinsă acţiunea recurentei în anularea unei hotărâri arbitrale, cale de atac supusă unei duble limitări.

Pe de o parte, rămâne supusă exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi act normativ şi obligă recurentul să prezinte critici concrete împotriva sentinţei, obiect al recursului, numai acestea fiind admisibile şi având vocaţia de a fi examinate de instanţa de recurs, în condiţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, motivele care pot întemeia o acţiune în anulare conform art. 608 C. proc. civ. sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind, ca atare, de strictă interpretare şi vizează condiţii de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea părţilor concretizată în convenţia arbitrală, precum şi cauze de nelegalitate expres stabilite, fără să poată fi valorificate motive referitoare la situaţia de fapt, probele administrate, aspecte de temeinicie.

În mod corespunzător, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 1/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 284/24.03.2022.

Consecutiv acestor statuări, Înalta Curte subliniază că vor fi analizate numai criticile care sunt îndreptate împotriva sentinţei recurate, nu şi acelea care se raportează la sentinţa arbitrală şi a celor referitoare la fondul litigiului.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. instituie condiţia existenţei unei neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea, potrivit art. 174 din C. proc. civ.. Nulitatea reprezintă principala sancţiune care se resfrânge asupra actelor de procedură ce au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Subsumat acestui motiv de recurs susţine recurenta-pârâtă că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. privind motivarea soluţiei pronunţate şi din acelaşi act normativ art. 6 - dreptul la un proces echitabil, art. 8 - egalitatea, art. 9 alin. (2) - dreptul de dispoziţie al părţilor şi art. 13 alin. (3) privind dreptul la apărare.

S-a mai arătat că prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod greşit că au fost invocate în argumentarea cererii formulate încălcarea de către instanţa arbitrală a unor principii generale ale procesului civil, privind dreptul la apărare, contradictorialitatea şi egalitatea de arme, deşi, în realitate, pârâta a criticat încălcarea principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., motiv asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, notând că instanţa învestită să evalueze legalitatea hotărârii arbitrale este ţinută să-şi limiteze examinarea la motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Analizând hotărârea recurată se observă că prima instanţă a reţinut că prin acţiunea în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., pârâta a invocat încălcarea dreptului său esenţial la apărare, a principiilor contradictorialităţii şi egalităţii de arme, subliniind că instanţa arbitrală a ignorat în totalitate apărările formulate referitoare la inexistenţa sau reducerea culpei sale contractuale şi că în cuprinsul încheierilor şi hotărârii arbitrale nu se regăsesc notele sale privind cele două expertize şi a înscrisurile ataşate la dosar. Totodată, petenta a susţinut că hotărârea instanţei arbitrale nu a fost motivată, negându-i astfel posibilitatea de a cunoaşte argumentele pentru care s-a decis înlăturarea criticilor sale.

Cu privire la aceste critici s-a constatat că nemotivarea hotărârii arbitrale se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut la art. 608 lit. g) C. proc. civ., acest temei nefiind însă invocat de titulara acţiunii în anulare, care a beneficiat de o apărare calificată, motiv pentru care curtea de apel a avut în vedere doar consecinţa pretinsei nemotivări a hotărârii, respectiv încălcarea dreptului la apărare al pârâtei prin ignorarea unor norme procesuale imperative.

Din această perspectivă, a concluzionat prima instanţă că pârâta nu putea pe calea acţiunii în anulare, prin care a criticat încălcarea unor norme de ordine publică referitoare la dreptul la apărare şi egalitatea de arme, să invoce, în esenţă, nemulţumiri legate de modul de interpretare a materialului probator, o atare încercare excedând dispoziţiilor de strictă interpretare ale art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele statuate de lege şi care sunt reglementate prin art. 608 alin. (1) C. proc. civ., neputând fi extinse, prin analogie altor situaţii, după cum nu pot repune în discuţie aspecte de temeinicie, aşa cum pretinde recurenta prin memoriul de recurs.

În consecinţă, nefiind cazul unor încălcări ale principiilor procesului civil, curtea de apel, prin soluţia pronunţată asupra acţiunii în anulare nu a provocat recurentei nicio vătămare procesuală, de natură să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, respectiv reţinerea de către prima instanţă a încălcării principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 C. proc. civ., motiv care nu a fost niciodată invocat de către pârâtă.

De asemenea, titulara căii de atac a recursului a mai susţinut că motivarea primei instanţe este parţial contradictorie chiar şi în privinţa aspectelor de fapt reţinute pe baza susţinerilor pârâtei, precum şi cu privire la restrângerea în mod nejustificat şi nemotivat al obiectului judecăţii la "consecinţa pretinsei nemotivări a hotărârii, respectiv încălcarea dreptului la apărare" şi a precizat că prima instanţă a analizat în termeni generali şi succint doar o parte dintre motivele de nelegalitate invocate prin acţiunea în anulare.

Criticile recurentei-pârâte nu sunt fondate.

Verificând, sub acest aspect considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte constată că prima instanţă a prezentat considerentele şi silogismul juridic pentru a explica hotărârea dată, nefiind imperativ un răspuns la toate argumentele aduse de parte, ci prezentarea consideraţiilor care susceptibile să sprijine soluţia, arătând în continuarea raţionamentului juridic motivele pentru care nu toate aspectele invocate de parte pot fi analizate din perspectiva motivului invocat prin acţiunea în anulare.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, prima instanţă a analizat criticile invocate pe calea acţiunii în anulare, reţinând că, deşi pârâta invocă încălcarea de către tribunalul arbitral a principiilor generale care guvernează procesul civil, respectiv dreptul la apărare, principiile contradictorialităţii, egalităţii de arme prin argumentele aduse, aceasta în realitate îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de administrare a probatoriului, aspect ce excede obiectului cenzurii pe calea acţiunii în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica ce vizează reţinerea greşită de către prima instanţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., din verificarea sentinţei recurate se observă că trimiterea la acest motiv de nelegalitate a fost făcută în sensul că o parte dintre criticile invocate de pârâtă prin acţiunea în anulare pot fi încadrate în acest motiv de anulare, care însă nu a fost invocat, astfel analiza curţii de apel a avut în vedere doar consecinţa nemotivării, respectiv încălcarea dreptului la apărare al pârâtei prin ignorarea unor norme procesuale imperative.

Prin urmare, în mod greşit susţine recurenta-pârâtă că prima instanţă a reţinut că acţiunea în anulare a fost întemeiată şi pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

A mai reţinut curtea de apel că contrar susţinerilor pârâtei analiza tribunalului arbitral a luat în examinare apărările invocate de către pârâtă, dându-le efect şi răspunzând sintetic aceasta adăugând totodată că acţiunea în anulare nu este o cale de atac cu efect devolutiv, pârâta încercând o reanalizare a probelor cu expertiză, aspect inadmisibil în cadrul acestei căi de atac.

Prin urmare, motivarea curţii de apel conţine argumentele pentru care s-a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, răspunde criticilor pârâtei astfel cum au fost formulate prin raportare la motivele de nelegalitate enumerate de art. 608 alin. (1) Cod de procedură civilă şi nu raportat la fondul litigiului, fiind conformă dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind cazul unei motivări străine sau contradictorii a hotărârii recurate.

Prin urmare, faptul că recurenta-pârâtă nu este de acord cu considerentele instanţei de apel nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât, critica întemeiată pe aceste dispoziţii legale va fi respinsă ca nefondată.

Procedând în continuare la analiza ultimului motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă invocat, Înalta Curte constată că, deşi s-a făcut referire la nesocotirea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1270, art. 1489 şi art. 1538 C. civ., coroborate cu art. 19 din contractul de execuţie lucrări nr. CN 3057-0004/13 din 01.08.2013 în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, acest motiv de casare a fost invocat în mod formal de către titulara memoriului de recurs, nefiind însoţit şi de critici privind modul concret în care prin sentinţa atacată ar fi fost nesocotite regulile de drept substanţial.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă a mai făcut referire la nelegalitatea sentinţei arbitrale nr. 113/02.12.2021, prezentând şi aspectele de fond invocate în susţinerea cererii în anulare.

În legătură cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1270, art. 1489 şi art. 1538 C. civ., recurenta-pârâtă a criticat soluţia pronunţată de tribunalul arbitral, prin reiterarea motivelor formulate pe calea acţiunii în anulare, făcând trimitere la modalitatea de executare a obligaţiilor contractuale.

Constată, Înalta Curte, că astfel de critici nu pot forma obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât interpretarea clauzelor contractuale şi modalitatea de acordare a penalităţilor de întârziere reprezintă interpretarea probatoriului, etapă esenţialmente legată de stabilirea situaţiei de fapt şi vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii arbitrale ce nu pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut la punctul 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, prin criticile formulate, recurenta-pârâtă a ignorat faptul că toate aceste susţineri au primit un răspuns specific din partea primei instanţe, iar motivele de recurs ar fi trebuit raportate la considerentele hotărârii atacate, pentru a răspunde exigenţelor acestei căi extraordinare de atac de reformare.

Prin simpla reiterare în recurs a argumentelor expuse în cadrul acţiunii în anulare valorificate la prima instanţă nu se respectă exigenţele art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., acest text de lege impunând invocarea unor critici punctuale la adresa sentinţei atacate, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, nu sunt întrunite exigenţele art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, dispoziţii de strictă interpretare şi aplicare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că în mod corect prima instanţă a concluzionat că nu este incident motivul de nulitate al hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Constatând, aşadar, că nu sunt incidente motivele de casare invocate în cauză, cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 57/2022 din 6 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 57/2022 din 6 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2023.