Validity of recusal motion annulled for unpaid judicial stamp fee and absolute judge incompatibility challenge

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 16.05.2018, sub nr. x/2018, contestatorii A. S.R.L. şi B. au chemat în judecată pe intimata C. S.A., formulând contestaţie la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 696/2018 al D. şi E., prin care au contestat titlurile executorii reprezentate de Contractele de credit nr. x/18.12.2014 şi nr. y/25.02.2015, Contractul de ipotecă mobiliară nr. 05CH/18.12.2014, Contractul de fidejusiune nr. x/18.12.2014, Contractul de ipotecă mobiliară 07CH/25.02.2015, Contractul de fidejusiune nr. x/25.02.2015 şi Contractul de ipotecă imobiliară nr. 850/25.02.2015, solicitând: I. anularea parţială a executării silite, prin admiterea capătului de cerere referitor la îndreptarea titlului executoriu, urmare a scăderii din acesta a sumelor de bani încasate în baza unor clauze abuzive, precum şi a faptului că suma pretinsă este calculată greşit raportat la clauzele abuzive inserate în contractul de credit; II. lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, în sensul că sumele pretinse au fost calculate în baza unor clauze abuzive din contractul de credit, care au condus la majorarea substanţială a debitului, solicitând recalcularea întregii sume de la data semnării convenţiei şi până la ultima plată valabilă, iar diferenţele ce vor reieşi în urma calculului, să fie anulate din actele de executare, la care se adăugă şi sumele ce vor reieşi din comisioanele de acordare credit de 1,5%, respectiv 1,2% calculat asupra valorii integrale a creditului, a diferenţelor de variaţiune a dobânzii rezultate din neuzitarea modului corect de calcul al acesteia, a comisionului de administrare, respectiv de rambursare anticipată şi a dobânzii penalizatoare de 25%.

Prin sentinţa civilă nr. 1478/15.03.2019 a Judecătoriei Sectorului 1, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorii A. S.R.L şi B.. Au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind dobânda variabilă şi dobânda majorată. Au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de acordare, comisionul de administrare şi comisionul de rambursare anticipată. S-a dispus obligarea contestatorilor la plata către intimată a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocaţial.

Prin decizia civilă nr. 2452/22.09.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă s-a respins cererea de apel formulată de apelanţii A. S.R.L şi B. împotriva sentinţei de mai sus.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs contestatorii A. S.R.L şi B., precum şi F., G. prin reprezentant legal B., solicitând admiterea căii de atac şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare.

Prin decizia civilă nr. 136R/10.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de recurenţii F., B., G., prin reprezentant legal B., şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2452/22.09.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, recurenţii F., B., G., prin reprezentant legal B., şi A. S.R.L. au formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea căii de atac extraordinare.

La termenul din 21.09.2022, în şedinţă publică, instanţa a adus la cunoştinţa părţilor faptul că dl. judecător H. s-a abţinut de la soluţionarea cauzei, iar contestatorul B. a arătat că înţelege să formuleze cerere de recuzare a domnului judecător H., conform art. 47 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 41 alin. (1) din acelaşi cod.

Instanţa, având în vedere cererea de abţinere formulată de dl. judecător H., a dispus reluarea cauzei la ora 11:00, pentru soluţionarea acesteia; totodată, a pus în vedere contestatorului B., ca până la ora 11:00, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON şi să o depună la registratură.

Prin încheierea camerei de consiliu din 21.09.2022, s-a admis declaraţia de abţinere formulată de dl. judecător H., fiind respinsă ca rămasă fără obiect cererea de recuzare formulată împotriva aceluiaşi judecător, acesta fiind înlocuit în complet de d-na judecător I..

După reluarea cauzei, la termenul din 21.09.2022, în şedinţă publică, contestatorul B. a învederat că înţelege să recuze preşedintele completului, judecător J., în baza art. 41 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Instanţa a pus în vedere contestatorului ca, până la 22.09.2022, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, pentru cererea de recuzare, apoi, prin încheierea şedinţei publice de la acel termen de judecată, Curtea de Apel Bucureşti a amânat pronunţarea hotărârii la data de 28.09.2022.

Ulterior, prin încheierea camerei de consiliu din 26.09.2022, instanţa a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată împotriva preşedintelui completului, judecător J..

Prin decizia nr. 375 R din 28 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.

Împotriva încheierii din 26 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a Civilă, recurentul B. a formulat recurs, prin care a solicitat refacerea tuturor actelor de procedură, casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare în acord cu art. 53 alin. (3) C. proc. civ.

In motivarea recursului, autorul prezentului demers judiciar, a susţinut, în sinteză, că încheierea recurată este nelegală având în vedere următoarele:

Deşi, s-a solicitat recuzarea doamnei judecător J., potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (3) din acelaşi cod şi s-a cerut, în lumina art. 45 şi art. 49 alin. (2) C. proc. civ., neparticiparea acestui magistrat la judecată până la soluţionarea cererii de recuzare, aceasta s-a pronunţat în continuare şi a cerut plata taxei judiciare de timbru.

Recurentul a susţinut că a explicat doamnei judecător faptul că, ilegal, continuă judecarea cauzei, inclusiv prin prisma faptului că fusese admisă cererea de abţinere formulată de dl. judecător H. şi că, în acelaşi timp se solicitase recuzarea acestuia, achitându-se taxa judiciară de timbru.

În acord cu art. 45 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd că taxa de timbru se restituie, recurentul a arătat că a solicitat să se utilizeze aceşti bani pentru taxa de timbru; totodată, a menţionat că doamna judecător, continuând a judeca (pentru care a formulat plângere penală şi a deschis dosar penal), a solicitat cu rea-credinţă ca, în 30 de minute, să fie plătită taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, deşi s-a cerut ajutor public judiciar; de asemenea, doamna judecător a adus la cunoştinţa petenţilor că aşteaptă înscrisurile solicitate, neprecizând un anumit termen în încheiere.

A mai arătat recurentul că doamna judecător J. a participat în aceeaşi cauză cu C. S.A. în dosarul nr. x/2021, încălcând art. 41 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 42 alin. (13) din acelaşi cod, deoarece şi în acest dosar i-a fost anulată hotărârea pronunţată cu rea-credinţă.

Totodată, recurentul a susţinut că dl. grefier K. a participat nelegal la termenul din 26.09.2022, când a fost soluţionată cererea de recuzare, încălcând art. 41 alin. (1) C. proc. civ., cât şi la termenul din 21.09.2022, când doamna judecător J. a anunţat, nelegal, pronunţarea pe 29.09.2022, ca apoi aceasta să fie făcută pe 28.09.2022.

Participarea doamnei judecător L., preşedintele completului de judecată, este principala cauză pentru care încheierea din 26.09.2022 este nelegală, întucât aceasta se afla în incompatibilitate absolută, în acord cu art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care a pronunţat încheierea din 21.09.2022.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (3), art. 45 şi art. 49 alin. (2), art. 53 alin. (3) şi art. 45 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 10 mai 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, recurentul înţelegând să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023 a fost admis în principiu recursul şi s-a acordat termen, astăzi, 21 noiembrie 2023.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, reţine următoarele considerente:

Deşi recurentul nu şi-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate în pct. 1 şi pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., dar acestea vor fi respinse, nefiind găsite întemeiate.

Se constată că obiectul recursului îl constituie încheierea din 26 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a doamnei judecător J., din compunerea acestui complet de judecată făcând parte doamnele judecător: L., I. şi M., respectiv dl. grefier K..

În primul rând, se observă că prin criticile din recurs, se aduc în dezbatere chestiuni care vizează măsuri ale instanţei stabilite printr-o încheiere care nu face obiectul recursului, precum şi aspecte legate de fondul cererii de recuzare.

Or, în condiţiile în care, a fost atacată o încheiere prin care a anulată ca netimbrată o cerere de recuzare, nu pot fi aduse în dicuţie chestiuni legate de măsuri ale instanţei stabilite printr-o încheiere care nu face obiectul recursului, respectiv aspecte care privesc temeinicia cererii de recuzare, aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a reţinut în cuprinsul încheierii recurate, printr-un email transmis instanţei, petentul a arătat că nu mai susţine cererea de recuzare.

Nemulţumirea recurentului cu privire la modul de stabilire al taxei judiciare de timbru pentru cererea de recuzare formulată putea fi valorificată prin intermediul altor mijloace procesuale, iar nu printr-o cerere de recurs.

Susţinerile recurentului în sensul că dl. grefier K. a participat nelegal la termenul din 26.09.2022, când a fost soluţionată cererea de recuzare, încălcând art. 41 alin. (1) C. proc. civ., cât şi la termenul din 21.09.2022, când doamna judecător J. a anunţat, nelegal, pronunţarea pe 29.09.2022, ca apoi aceasta să fie făcută pe 28.09.2022, sunt simple afirmaţii, în condiţiile în care nu se indică, în concret, în ce mod au fost încălcate dispoziţiile legale invocate.

Criticile recurentului prin care se susţine că participarea doamnei judecător L., preşedintele completului de judecată, este principala cauză pentru care încheierea din 26.09.2022 este nelegală, întrucât aceasta se afla în incompatibilitate absolută, în acord cu art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care a pronunţat încheierea din 21.09.2022, nu sunt fondate.

Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează cazurile de incompatibilitate absolută, judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.

Desigur că normele care reglementează incompatibilitatea absolută sunt de ordine publică, fiind de strictă interpretare şi aplicare, motiv pentru care cazurile de incompatibilitate absolută nu pot fi extinse prin analogie şi la alte situaţii.

De asemenea, se constată că, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat.

Or, în speţă, faptul că doamna judecător L. a făcut parte din completul care a pronunţat încheierea din 21.09.2022, prin care au fost stabilite anumite măsuri procesuale, nu intră sub sub incidenţa situaţiei reglementate de norma invocată, şi, în plus, cererea de recuzare a fost soluţionată, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu a intrat judecătorul recuzat.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pentru analizarea pe fond a cererii de recuzare, astfel că în mod judicios instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora taxa judiciară de timbru se plăteşte anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit de instanţă sancţionându-se cu anularea cererii, astfel că instanţa, în mod corect, a dispus anularea cererii ca netimbrată.

Pentru considerentele care preced, văzând şi dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 26 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2023.