Insurance liability compensation: procedural nullity of cassation appeal for lack of developed grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă la 26.11.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. şi pe intervenientul forţat C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei 600.000 euro, reprezentând daune morale, a sumei de 100.000 euro, cu titlul de daune materiale, a dobânzii legale aferentă acestor sume, calculată de la data producerii prejudiciului până la data plăţii efective, şi a cheltuielilor de judecată.

La 30.01.2019, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 113/07.03.2019, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin încheierea din 11.09.2019, Tribunalul Specializat Cluj a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia; reluarea judecăţii a fost dispusă de tribunal prin încheierea din 01.07.2020.

Prin înscrisul depus la 27.09.2021, reclamanta a precizat că dobânda legală solicitată este de 0,2%/zi de întârziere, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, începând cu data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective; la termenul din 06.10.2021, pârâta a invocat excepţia tardivităţii formulării acestei cereri modificatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 2111/02.11.2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia tardivităţii modificării acţiunii în privinţa cererii de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 70.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând daune morale, a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la 06.05.2018 şi până la data achitării integrale, a sumei de 11.030,01 RON, reprezentând daune materiale, a dobânzii legale aferente, începând cu data efectuării cheltuielilor de către reclamantă şi până la data achitării integrale şi a sumei de 3.069,35 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins, în rest, pretenţiile reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel principal, iar reclamanta a promovat apel incident.

Prin cererea de apel, pârâta a solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 11.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins cererea de suspendare, iar prin decizia civilă nr. 599/08.11.2022, a respins ambele apeluri; prin încheierea de îndreptare din 10.01.2023, a fost completat dispozitivul deciziei cu menţiunea că este executorie.

Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe; în subsidiar, a solicitat instanţei de recurs rejudecarea cauzei, diminuarea daunelor morale şi înlăturarea dobânzii legale.

Prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac a reiterat cererea de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât, prin sentinţa nr. 507/09.02.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a hotărât deschiderea procedurii insolvenţei sale.

În dezvoltarea motivelor de casare, printr-o primă critică, recurenta a arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit normele speciale privind cuantumul daunelor morale şi nu a motivat soluţia în această privinţă.

A susţinut că instanţa de prim control judiciar putea să aibă în vedere Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în colaborare cu Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi cu Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare din România, potrivit căruia valoarea medie de despăgubire acordată pentru vătămări este de 301 RON/zi de spitalizare, sumă la care se poate aplica indicele de inflaţie de 119,22%, stabilit de Institutul Naţional de Statistică pentru perioada 01.01.2010-31.12.2020.

Totodată, a relevat mai multe soluţii din practica recentă a instanţelor de judecată privind valoarea daunelor morale în raport cu zilele de îngrijiri medicale, afirmând că instanţa de apel putea să le aibă în vedere.

Prin a doua critică, recurenta-pârâtă a vizat soluţia de acordare a dobânzii legale aferentă sumelor admise, calculul acesteia de la data accidentului şi neaplicarea dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 132/2017.

Evocând prevederea legală anterior menţionată, a susţinut că răspunderea asigurătorului este angajată în temeiul unor legi speciale, derogatorii de la dreptul comun, şi, prin urmare, daunele la plata cărora a fost obligată pot genera ca accesorii nu dobândă legală, ci exclusiv penalităţi în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive.

Recurenta-pârâtă şi-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluţionat de completul de filtru.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 08.05.2023, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar în opinia raportorului, soluţia preconizată a fost aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul a fost, potrivit încheierii din 27.09.2023, comunicat părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare, drept de care acestea nu s-au prevalat.

Examinând recursul, cu prioritate, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d), în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, deşi recurenta-pârâtă a indicat drept temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., examinarea cererii de recurs relevă că nu au fost dezvoltate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel.

Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, subsumat cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., critica priveşte temeinicia soluţiei privind daunele morale acordate de instanţa de fond şi nu nelegalitate deciziei atacate; astfel, deşi susţine că hotărârea recurată nu este motivată, dezvoltarea criticilor de către recurentă reflectă nemulţumirea acesteia faţă de cuantumul despăgubirilor la plata cărora care a fost obligată.

Totodată, atât cu privire la acest motiv de recurs, cât şi faţă de cel de-al doilea, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de recurs reia aceleaşi argumente expuse prin cererea de apel, examinate deja de instanţa de prim control judiciar, astfel că nu pot fi reanalizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Aserţiunile recurentei-pârâte din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă, aşadar, o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor cuprinse în art. 486 alin. (1) C. proc. civ., permiţând concluzia că, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, autoarea căii de atac urmăreşte să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor sale, incompatibilă cu natura neevolutivă a căii de atac exercitate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte conchide, aşadar, că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi constată incidentă sancţiunea nulităţii recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, situaţie care, deopotrivă, încalcă exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 599/08.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.