Pension fund appeal rejected; refugee-status benefits ordered for Bessarabian refugee, witness testimony sufficient.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected the pension fund's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's judgment that had annulled the pension fund's refusal decision and ordered it to issue a new decision granting the claimant refugee-status rights under O.G. no. 105/1999, as approved by Law no. 189/2000, for the period June 1943 – 6 March 1945, effective from 1 September 2003. The dispute concerned the claimant's challenge to the pension fund's rejection of his application for benefits under Law no. 189/2000, which compensates persons persecuted for ethnic reasons who fled Bessarabia during the Soviet occupation. The decisive legal basis was Article 4(2) of Government Decision no. 127/2002, which allows proof of qualifying situations to be made by witness testimony in the absence of official documents; the court held that the authenticated witness statements, together with the claimant's birth certificate, sufficiently proved both the refugee movement and the ethnically motivated persecution, which was a matter of historical notoriety, and that the pension fund's contrary argument under Article 4 of the same decision was unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Pension fund appeal rejected; refugee-status benefits ordered for Bessarabian refugee, witness testimony sufficient: Împotriva sentinței de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10996/10226 din 4 martie 2004, emisă de pârâtă și emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia, în anul 1943, din comuna Bravicea - Basarabia, în comuna Fierbinți, județul Ialomița, pentru a nu-și risca viața și pentru a evita deportarea în alte zone ale fostului U.R.S.S. Reclamantul a susținut că persecuțiile au continuat și în România, în cursul anului 1945, când așa-numitele „comisii de repatriere”, formate din reprezentanți ai ocupației rusești din Basarabia și ai regimului comunist instaurat în România, au încercat să identifice toate persoanele de etnie română, născute în Basarabia și refugiate în România.
În aceste condiții, reclamantul a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de refugiat, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1416 din 3 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2003.
În motivarea soluției, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada indicată, în condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din ordonanță și art. 6 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Împotriva sentinței de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 10996/10226 din 4 martie 2004, pârâta a respins cererea reclamantului, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu a dovedit persecuția etnică, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002.
Potrivit art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori.
În cauză, din copia certificatului de naștere rezultă că reclamantul P.G. s-a născut la 13 mai 1933, în localitatea Bravicea - U.R.S.S.
Declarațiile autentificate sub nr. 424 și, respectiv, nr. 425 din 18 august 2003, ale martorilor R.N. și C.D., atestă că din cauza persecuțiilor din perioada ocupației, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat în iunie 1943, în comuna Fierbinți, județul Ialomița.
Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, conform prevederilor legale precitate, că a plecat în refugiu, din comuna Bravicea - Basarabia, în comuna Fierbinți, județul Ialomița.
În ce privește motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate de către armata sovietică, asupra populației române din zonă.
În consecință, față de dovezile de la dosar, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1416 din 3 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.