Peremption of appeal for six-month inactivity in wage differential and constitutional challenge litigation

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.07.2019, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Spitalul Orăşenesc Buhuşi, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, Federaţia Sanitas Bacău, Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea acestora la plata diferenţei de drepturi salariale rezultate din neachitarea sporului de condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 100% din salariul de bază, începând cu luna martie 2018.

La 30.09.2019, prin cererea precizatoare şi completatoare, reclamantul a arătat că solicită achitarea diferenţei de 15%, având în vedere că, începând cu luna martie 2018, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase i s-a plătit în cuantum de 85% şi nu de 100% din salariul de bază; de asemenea, a solicitat obligarea angajatorului la plata cotelor de contribuţii obligatorii aferente diferenţei de drepturi băneşti solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 949/17.11.2021, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2010 - 30.06.2016 şi a respins aceste pretenţii ca prescrise, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Uniunea Judeţeană a Sindicatelor SANITAS şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău şi a respins cererea formulată împotriva acestor pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Spitalul Orăşenesc Buhuşi la plata către reclamant a diferenţei de drepturi băneşti, dintre cuantumul de 100% din salariul de bază cuvenit pentru sporul pentru condiţii deosebit de periculoase şi cuantumul achitat efectiv pentru acelaşi spor, în perioada 01.07.2016 - 30.11.2016, sume ce se vor actualiza la data plăţii efective în funcţie de coeficientul de inflaţie şi a cotelor de contribuţii pentru asigurările sociale şi pentru asigurările sociale de sănătate.

Împotriva sentinţei civile, reclamantul A. a formulat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 593/07.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare A..

La 18.10.2022, contestatorul a depus la dosar o cerere de soluţionare a conflictului de natură constituţională şi de examinare a constituţionalităţii O.U.G. nr. 20/2016, iar la 09.11.2022, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1), coroborat cu anexa VII art. (1) lit. l) a Legii nr. 154/1998, a art. 10 alin. (2) al Legii nr. 284/2010, a art. 1 pct. 1, 2 şi 4 din O.U.G. nr. 83/2014, a art. 4 al O.U.G. nr. 20/2016, a anexei 1 pct. 2 lit. a) - a4) a Legii nr. 250/2017, a anexei 2 a Legii nr. 153/2017.

Prin încheierea din 12.10.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de contestator, iar prin decizia nr. 1038/21.11.2022, a respins contestaţia în anulare ca nefondată şi, totodată, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva încheierii din 12.10.2022 şi a deciziei nr. 1038/21.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a criticat soluţia de respingere a contestaţiei în anulare, pe cea privind anularea cererii de recuzare şi dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din 08.03.2023, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 02.11.2023, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus citarea părţilor.

În dezbateri, instanţa supremă a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare a părţilor de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea poate fi constatată de instanţă din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., şi operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 08.03.2023, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ulterior acestei date, părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiţii, luând act că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 12.10.2022 şi a deciziei nr. 1038/21.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.