Invalid cassation appeal: failure to articulate legal defects when contesting rejection of revision for lack of determinative new evidence in counter-guarantee litigation

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a chemat în judecată pe pârâta Fondul Român de Contragarantare S.A., solicitând obligarea acesteia la plata contragaranţiei în sumă de 219.587 RON, pentru garanţia asumată în favoarea finanţatorului A. S.A., în baza confirmării de garantare nr. x/02.10.2013, precum şi a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/02.10.2013, beneficiar fiind S.C. B. S.R.L., a dobânzii legale calculate de la 19.12.2016 şi până la plata efectivă a sumei datorate şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 65/16.01.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 219.587 RON, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată cu începere de la 19.09.2016 şi până la plata efectivă a sumei datorate, precum şi a sumei de 2.184 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta Fondul Român de Contragarantare S.A.

Prin decizia civilă nr. 1836/09.12.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa civilă atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea.

Reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a promovat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2568/24.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a promovat, la 19.12.2022, cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1836/09.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cererea de revizuire, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 211/14.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a afirmat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac a susţinut că erau îndeplinite condiţiile cazului de revizuire de care s-a prevalat.

A arătat că decizia nr. 5483/16.11.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constituie un înscris nou şi că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cumulative ale ipotezei de revizuire.

Autoarea căii de atac a remarcat, în continuare, că înscrisul are forţă probantă prin el însuşi, fără a fi necesar să fie confirmat prin alt mijloc de probă.

Totodată, a subliniat că, la data când s-a pronunţat hotărârea atacată, litigiul în care a fost pronunţată hotărârea care fundamentează revizuirea - dosarul nr. x/2014 - se afla deja pe rolul instanţelor de judecată.

În continuare, a reliefat că înscrisul nu a putut fi produs în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea atacată şi este determinant, întrucât analiza pe care intimata-pârâtă a făcut-o în legătură cu convenţia de contragarantare s-a raportat la interpretarea activităţii de contragarantare dată de Curtea de Conturi.

În drept, recursul a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 17.05.2023, intimata-pârâtă Fondul Român de Contragarantare S.A. a solicitat anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

La 30.05.2023, recurenta-reclamantă a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea căii de atac formulate.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza I al aceluiaşi articol, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care instanţa supremă reaminteşte că legala motivare a recursului în acest temei impune recurentului nu numai indicarea normei de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greşit, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecăţii instanţei de control judiciar devolutiv.

Curtea de apel a confirmat îndeplinirea condiţiei înscrisului nou, însă a respins cererea de revizuire, statuând că înscrisul nu are caracter determinant, întrucât, prin decizia ce face obiectul revizuirii, instanţa de apel nu s-a întemeiat pe interpretarea dată activităţii de contragarantare de Curtea de Conturi, sau pe constatarea nr. 2 din decizia nr. 22/29.04.2014, ci pe situaţia societăţii garantatate, care - contrar art. 3.1 alin. (1) din convenţia de contragarantare nr. 1/2012, încheiată de părţile litigante - îndeplinea condiţiile stipulate în legislaţia internă pentru a forma obiectul procedurilor de insolvenţă.

Instanţa supremă constată, examinând comparativ cererea de revizuire şi memoriul de recurs, că motivele expuse în prezenta calea extraordinară de atac, prin care revizuenta susţine întrunirea condiţiilor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reproduc întocmai consideraţiile expuse în cererea de revizuire.

Astfel, recurenta reafirmă, dar nu argumentează, că hotărârea judecătorească exhibată are forţă probantă prin ea însăşi, iar în prezenţa ei, soluţia instanţei care a pronunţat decizia atacată ar fi fost una contrară; totodată, nu combate statuarea pe care curtea de apel şi-a întemeiat dezlegarea asupra lipsei caracterului determinant al înscrisului propus de autoarea căii extraordinare de atac de retractare, şi anume că situaţia juridică nou creată prin decizia nr. 5483/16.11.2022 nu a afectat fundamentele deciziei atacate cu revizuire.

Această tehnică de motivare a recursului nu răspunde exigenţelor reglementate de art. 483 alin. (3) şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei a cărei hotărâre se atacă.

Prin urmare, argumentele recurentei vor fi înlăturate, câtă vreme au primit o dezlegare din partea curţii de apel, ale cărei statuări nu sunt contestate, prin calea de atac, din perspectiva legalităţii.

Faţă de considerentele anterior expuse, cum analiza motivelor invocate a condus la concluzia că niciunul dintre acestea nu poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. împotriva deciziei civile nr. 211/14.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.