Defendant’s appeal annulled; costs ruling upheld as factual, not cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.01.2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 839.782 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând prejudiciu provocat de cuantificarea greşită a depăşirii capacităţii rezervate pentru luna octombrie 2016, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 137/24.03.2022, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat ca rămasă fără obiect excepţia prematurităţii, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins acţiunea. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 140 RON, cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

Prin decizia nr. 360/06.12.2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat reclamanta S.C. A. S.A. să plătească pârâtei Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" SA şi suma de 78,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă. A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate şi a obligat intimata să plătească apelantei suma de 115,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" S.A. a promovat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei parţială şi admiterea în totalitate a solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 1.348 alin. (2), (1).357 şi 1.385 C. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea recursului a învederat că, prin formularea acţiunii în pretenţii, intimata a generat în patrimoniul său un prejudiciu, constând din cheltuielile avansate pentru asigurarea reprezentării la termenele de judecată.

A afirmat, de asemenea, că există un raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei şi prejudiciu, iar în consecinţă, era îndreptăţită la recuperarea costului cu diurna acordată consilierului juridic pentru deplasarea la Sibiu, necesară pentru buna desfăşurare a procesului, care, nefiind contestată de partea adversă, nu putea fi redusă din oficiu.

Printr-o altă critică, autoarea căii de atac a susţinut că aceleaşi motive relevă nelegalitatea considerentelor prin care s-au respins pretenţiile privind diurna şi costurile de cazare ale şoferului care a asigurat transportul consilierului juridic.

A învederat că, potrivit art. 1.385 C. civ., partea adversă era obligată să îi repare integral prejudiciul, câtă vreme cheltuielile pretinse erau dovedite şi într-un cuantum rezonabil şi au fost necesare pentru reprezentarea în cauză.

Subsecvent, recurenta a susţinut că instanţa de apel a determinat greşit cuantumul cheltuielii cu cazarea.

Printr-o altă critică, recurenta a sintetizat statuări ale practicii judiciare, iar în finalul cererii de recurs, a expus sinteza cheltuielilor ocazionate de cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care instanţa supremă reaminteşte că legala motivare a recursului în acest temei presupune argumentarea în concret a modului în care s-a produs fie încălcarea, fie aplicarea greşită a normelor de drept material.

Curtea de apel a statuat că, în circumstanţele cauzei, sumele reprezentând diurna şi cazarea cuvenite consilierului juridic şi şoferului angajat al pârâtei nu caracterizează o vătămare cauzată acesteia prin fapta ilicită săvârşită de reclamantă; în concret, a hotărât că indemnizaţia de delegare a consilierului juridic reprezintă drepturi salariale pe care angajatorul le achită propriului salariat în exercitarea sarcinilor sale de serviciu, astfel că acestea excedează noţiunea de cheltuieli de judecată.

Aşadar, într-un prim considerent, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu cuprinde statuări în privinţa aplicării art. 1.348 alin. (2), (1).385 şi 1.357 C. civ. care să fie verificate prin prisma criticilor recurentei.

Totodată, reţine că în evaluarea sumelor care pot fi pretinse cu titlul de cheltuieli de judecată, magistratul este chemat să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. Aşadar, aprecierea pe care instanţa o realizează pentru a statua asupra circumscrierii cheltuielilor pretinse în prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt şi nu pe interpretarea normei juridice.

Aceasta, întrucât determinarea întinderii prejudiciului cauzat părţii care a câştigat procesul este o chestiune care priveşte sarcina probei; cel care formulează această pretenţie este chemat să probeze necesitatea şi caracterul indispensabil al cheltuielilor, justificând obiectiv că au fost efectuate în strictă şi indisolubilă legătură cu litigiul.

Tot statuări în fapt sunt şi cele prin care se analizează caracterul rezonabil al cheltuielilor, verificându-se dacă acestea nu sunt exagerate, disproporţionate, în raport cu obiectul procesului, cu natura activităţii efectiv prestate, cu complexitatea sau riscul implicat de existenţa diferendului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, admiţând apelul pârâtei în parte, curtea de apel nu a negat dreptul acesteia la cheltuieli de judecată, dar aplicând criteriile legale, a considerat că numai o parte a sumelor pretinse pot fi subsumate art. 451 C. proc. civ. Această dezlegare este consecinţa interpretării probelor şi a stabilirii situaţiei de fapt, care este lăsată la suverana apreciere a instanţelor de fond, în condiţiile art. 264 C. proc. civ., şi nu poate face obiectul criticii în calea extraordinară de atac.

În aceste condiţii, primele două critici expuse în recurs nu pot fi examinate, întrucât caracterizează obiecţii de netemeinicie care excedează dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi sunt, astfel, incompatibile cu rolul ce revine instanţei de recurs, de examinare nu a temeiniciei, ci a legalităţii hotărârii recurate în raport cu regulile de drept aplicabile.

Nici critica privind calculul eronat realizat de curtea de apel nu poate fi încadrată în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, prin urmare, excedează obiectul căii extraordinare de atac.

Vor fi, de asemenea, înlăturate ultimele două secţiuni ale cererii de recurs - prin care se evocă jurisprudenţa instanţelor naţionale în cauze similare şi se reia structura cheltuielilor de judecată realizate în fond de parte -, întrucât acestea nu reprezintă veritabile critici aduse hotărârii atacate, în sensul art. 483 alin. (3) şi 488 alin. (1) C. proc. civ., evocate în precedent.

Faţă de considerentele anterior expuse, cum analiza criticilor invocate a condus la concluzia că niciuna dintre acestea nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 360/06.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.