Conversion of defendant's waiver of appellate proceedings into acquiescence to the lower court decision under the new Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.04.2021 pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă, A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Oradea, Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că antecesoarea sa - A. - a contractat construirea unei clădiri proprietate privată, prin convenţia nr. 2431/03.10.1978/4840/20.10.1978, să îi constate calitatea de proprietar asupra clădirii astfel edificate - situată în Oradea, str. x, capăt - şi asupra cotei de 178 m.p. de teren sau, în subsidiar, că are un drept de folosinţă asupra terenului, să dispună notarea construcţiei şi intabularea dreptului de proprietate, sau, în subsidiar, a dreptului de folosinţă asupra terenului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La 22.06.2021, pârâtul Municipiul Oradea a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 10.421,90 RON, reprezentând taxă pentru folosinţa terenului.

Prin sentinţa civilă nr. 5132/28.10.2021, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Astfel învestit, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins, prin sentinţa civilă nr. 87/C/04.05.2022, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local Oradea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A admis acţiunea, a constatat că antecesoarea reclamantei a contractat, prin convenţia nr. 2431/03.10.1978, construirea unei clădiri cu destinaţia spaţii comerciale cu suprafaţa construită la sol de 178 m.p. şi o suprafaţă desfăşurată de 511 m.p., a constatat că reclamanta este proprietara acelei clădiri şi a cotelor de teren şi a dispus notarea construcţiei şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.

Totodată, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Municipiul Oradea şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 13.020,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, dar şi pârâţii Municipiul Oradea şi Consiliul Local Oradea; prin decizia civilă nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins apelurile promovate.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând respingerea acţiunii împotriva sa şi exonerarea de la plata sumei de 3.000 de RON, cheltuieli de judecată.

Recurentul a susţinut că dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive contravine normelor de drept material conţinute în art. 223 alin. (2) C. civ., art. 354 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autorul căii de atac a susţinut, în esenţă, că aplicarea fidelă a dispoziţiilor amintite, coroborată cu împrejurarea că imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al municipiului Oradea, impune concluzia că legitimarea procesuală pasivă aparţine numai unităţii administrativ-teritoriale.

Printr-o altă critică, recurentul s-a referit la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 451 şi urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinările înregistrate la dosar la 02.05.2023, intimaţii-pârâţi municipiul Oradea şi Consiliul Local Oradea şi intimata-reclamantă au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Intimata-reclamantă a solicitat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată de 3.570 RON.

La 20.09.2023, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de renunţare la recursul formulat.

Prin înscrisul comunicat la dosarul cauzei la 05.10.2023, intimaţii-pârâţi au solicitat instanţei să ia act de cererea de renunţare.

La 08.11.2023, intimata-reclamantă a înregistrat la dosar declaraţia autentificată sub nr. x/29.06.2023 de notarul public B., rectificată de acelaşi notar public prin încheierea nr. 80/05.09.2023, prin care a renunţat la cheltuielile de judecată stabilite în favoarea sa, atât prin hotărârea primei instanţe şi prin decizia instanţei de apel, cât şi la cele solicitate în recurs.

Asupra cererii de renunţare la judecata recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la 20.09.2023, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a formulat o cerere prin care a renunţat la calea de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022.

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri".

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Înalta Curte observă că, în sistemul noului C. proc. civ., renunţarea la judecată este pusă doar la îndemâna reclamantului, nu şi a pârâtului, indiferent de etapa procesuală la care aceasta intervine; o atare concluzie rezultă în mod limpede din soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ., atunci când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac "va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".

În aceste condiţii, manifestarea de voinţă a recurentului-pârât, în sensul renunţării la judecata recursului, are valenţa unei achiesări la hotărâre, reglementată de art. 463 alin. (1) C. proc. civ., anterior citat.

Deşi în cauză, actul de dispoziţie procesuală nu a fost întocmit în formă autentică, astfel cum impune art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficienţă alin. (3) al articolului menţionat, constatând că intenţia părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre este certă şi rezultă din manifestarea sa de voinţă, exprimată în scris.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (1) teza I, alin. (3) şi alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act că recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, achiesează la decizia civilă nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act că recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, achiesează la decizia civilă nr. 1740/2022-Ap/22.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.