Inadmissibility of cassation against public procurement execution disputes under exclusive appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 24.12.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Izvoarele (în continuare, "Comuna Izvoarele"), solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 851.717,79 RON - valoare compusă din suma de 86.384,72 RON, pentru care a fost emisă factura nr. x/29.12.2017, reprezentând contravaloarea unor lucrări de reparaţii, întreţinere drumuri săteşti, suma de 179.680,22 RON, pentru care a fost emisă factura nr. x/01.10.2018, reprezentând penalităţi de întârziere conform contractului de execuţie lucrări nr. x/02.12.2014, calculate de la 13.01.2018 şi până la 01.10.2018 şi suma de 557.699,75 RON, reprezentând penalităţi de întârziere conform aceluiaşi contract, calculate, în continuare, de la 02.10.2018 şi până la data cererii - şi suma de 27.953,10 RON, pentru care a fost emisă factura nr. x/23.11.2018, reprezentând contravaloarea a 324 tuburi cu talpa TT40. A solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La 31.01.2021, pârâta Comuna Izvoarele a înregistrat la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.578.990 RON, reprezentând contravaloarea materialului supus evacuării, însuşit de aceasta din perimetrul de terasare şi taluzare al pârâului B., a beneficiului nerealizat aferent acestei sume - reprezentat de actualizarea sumei de la 08.08.2015, data încetării contractului nr. x/11.08.2011, şi până la achitarea efectivă -, a dobânzii legale aferentă sumei pretinse, calculată începând cu data depunerii cererii reconvenţionale şi până la data achitării efective şi a cheltuielilor de judecată.

La aceeaşi dată, pârâta-reclamantă a promovat şi cerere de chemare în garanţie împotriva S.C. C. S.R.L., prin care a solicitat obligarea acesteia la restituirea contravalorii tuburilor care nu au fost puse în operă conform contractului de execuţie lucrări nr. x, a sumei la plata căreia ar fi obligată către reclamanta S.C. A. S.R.L., în situaţia admiterii cererii de restituire a contravalorii celor 324 tuburi, şi a cheltuielilor de judecată.

La 29.03.2021, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Comuna Izvoarele, prin care a invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune.

La 31.03.2021, prevalându-se de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta-pârâtă şi-a modificat cererea, înlocuind un paragraf al motivării capătului 4, prin care cerea obligarea pârâtei la plata sumei de 27.953,10 RON.

La 12.05.2021, pârâta-reclamantă Comuna Izvoarele a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile din cererea principală; prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, prima instanţă a încuviinţat în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Comuna Izvoarele împotriva S.C. C. S.R.L.

La 23.06.2021, tribunalul a dispus decăderea pârâtei-reclamante Comuna Izvoarele din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei. Totodată, a admis excepţia prescripţiei cu privire la pretenţiile pârâtei-reclamante, de plată a sumei de 2.578.990 RON, a beneficiului nerealizat şi a dobânzii legale; a respins ca fiind prescrisă cererea reconvenţională.

Prin sentinţa nr. 160/16.04.2022, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamata S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâta U.A.T. Comuna Izvoarele să plătească reclamantei suma de 23.136 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii şi întreţinere drumuri săteşti, suma de 196.933,33 RON, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,8 %/zi, pentru perioada 29.01.2018-24.12.2020, suma de 25.308 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea a 324 tuburi şi suma de 3.467,75 RON, cheltuieli de judecată. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de U.A.T. Comuna Izvoarele împotriva S.C. C. S.R.L.

Pârâta U.A.T. Comuna Izvoarele a promovat apel împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă pronunţate la 23.06.2021, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 21/16.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Pârâta U.A.T. Comuna Izvoarele a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând, în principal, casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, admiterea apelului împotriva încheierii din 23.06.2021 şi a sentinţei civile nr. 160/20.04.2022, pronunţate de instanţa de fond.

Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18.05.2023, intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 14.06.2023, recurenta a răspuns la întâmpinare.

În dezbateri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea temeiurilor de drept ale acţiunii şi ale cererii reconvenţionale, precum şi a naturii juridice a contractelor pe care se fundamentează pretenţiile solicitate, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 53 alin. (11) şi ale art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, asupra căreia reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţie, iar în C. proc. civ. la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Cum, în considerarea dispoziţiilor legale evocate, menţiunea inserată în dispozitivul deciziei nr. 21/16.01.2023 de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă nu este de natură să deschidă părţii dreptul la recurs, în cazul în care calea de atac nu ar fi prevăzută de lege, se impune verificarea admisibilităţii acesteia în raport cu obiectul cererii, din perspectiva art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea principală, intimata, reclamantă-pârâtă, a solicitat achitarea unor sume provenind din contractul de lucrări nr. x/02.12.2014, în care are calitatea de executant, iar prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă U.A.T. Izvoarele a solicitat obligarea părţii adverse la plata unor sume aflate în legătură cu executarea contractului nr. x/11.08.2011.

Contractele ce au generat disputa litigioasă au fost încheiate de recurenta Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Izvoarele - autoritate contractantă, în sensul art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 - şi de intimata S.C. A. S.R.L.

Contractul de achiziţie publică este definit de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, drept contractul cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Potrivit art. 31 din ordonanţa de urgenţă, clasificarea contractelor de achiziţie publică include contractele de lucrări, furnizare şi servicii, acestea fiind definite în art. 4-6 din acelaşi act normativ.

Din examinarea celor două contracte, instanţa supremă conchide că obiectul acestora se regăseşte în Anexele 1 şi 2A ale actului normativ menţionat, fiind reprezentat de lucrări de reabilitare drumuri şi execuţie şanţuri, în cazul contractului nr. x/02.12.2014, şi de servicii mecanizate, în cazul contractului nr. x/11.08.2021.

Totodată, constată că cele două acte juridice nu se subsumează niciunuia dintre cazurile în care aplicarea regimului juridic aplicabil contractelor de achiziţie publică ar fi înlăturată, astfel cum reglementate de art. 12-15 din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că cele două contracte încheiate de părţile litigante sunt contracte de achiziţie publică, potrivit art. 3 lit. f) şi 31 din O.U.G. nr. 34/2006.

Din perspectiva obiectului său, procesul de faţă vizează executarea unor contracte de achiziţie publică şi, astfel, este subsumat domeniului de reglementare al Legii nr. 101/2016, astfel cum este conturat de art. 1 alin. (2) al legii.

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., sunt relevante prevederile Legii nr. 101/2016, în forma în vigoare la 24.12.2020, data sesizării instanţelor, când art. 53 alin. (11) dispunea că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar potrivit art. 55 alin. (31), "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că natura, obiectul şi cauza plasează cererile de faţă în categoria acţiunilor decurgând din executarea unor contracte de achiziţie publică, iar hotărârea pronunţată în primă instanţă într-un astfel de litigiu este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Dispoziţiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionată în primă instanţă categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia nr. 21/16.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă era definitivă de la data pronunţării, menţiunea din dispozitiv privind dreptul la recurs rămânând fără efect, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte va înlătura susţinerile prin care recurenta a făcut referire la dispoziţiile Legii nr. 98/2016, reţinând că, în conformitate cu art. 6 alin. (2) C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 71/2011, calificarea contractului se întemeiază pe normele juridice aflate în vigoare la încheierea sa, care, în speţă, sunt reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 şi 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Izvoarele împotriva deciziei nr. 21/16.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.