Retrial inadmissible against cassation decision rejecting appeal for failure to invoke merits under Civil Procedure Code Article 509

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, la 18.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A. şi J. S.A., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea nulităţii absolute a certificatelor de acţionar, emise la 28.12.2012, de către societăţile pârâte, prin administrator C.; constatarea calităţii de acţionari a reclamanţilor, în cotele cuvenite fiecăruia, calitate dobândită de la defunctul B., în baza certificatelor de acţionar emise de societăţi în anul 2006; constatarea nulităţii absolute a transmisiunilor realizate asupra certificatelor de acţionar emise la 28.12.2012; radierea tuturor menţiunilor efectuate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi, în baza certificatelor menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 91 şi art. 99 din Legea nr. 31/1990, ale art. 134 din Ordinul nr. 2549/2008 şi prevederile art. 22, art. 192 şi urm. din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 148 din 20 martie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatelor de acţionar emise la 28.12.2012 de către F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A. şi J. S.A. şi de radiere a tuturor înregistrărilor şi menţiunilor efectuate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi, în baza acestor certificate şi de constatare a calităţii de acţionari a reclamanţilor.

Totodată, a fost admisă excepţia invocată de pârâta C., fiind respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute a transmisiunilor realizate asupra certificatelor de acţionar emise la 28.12.2012, ca lipsită de obiect.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi, sub nr. x/2016 iar, prin încheierea din 17 septembrie 2018, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secţii şi transpunerea pe rolul secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016*.

Prin decizia nr. 79/2019 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat în cauză.

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta K..

A dispus obligarea reclamanţilor şi a intervenientei la plata, către pârâta C., a câte 2.769,33 RON, şi la plata, către fiecare societate pârâtă, a câte 1.600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în apel, respectiv onorariu avocaţial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe de apel.

Prin decizia civilă nr. 360/2021 din 3 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, a admis apelul şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, astfel:

A respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea de chemare judecată, precum şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta K..

A constatat calitatea de acţionari a reclamanţilor A. şi B., în cotele stabilite în certificatul de moştenitor nr. x/4.03.2015, întocmit de L. şi Asociaţii.

A respins, în rest, pretenţiile ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele C. şi G. S.A.

Prin decizia nr. 784 din 04 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtele C. şi G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 360/2021 din 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, pârâta C. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa obligării intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la 07.09.2023, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., după redarea parcursului litigios şi evocarea textului de lege menţionat, cu privire la condiţiile de admisibilitate a cererii, revizuenta a susţinut că, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de recurs a evocat fondul cauzei întrucât, cu ocazia analizei extinse a contractelor de cesiune, a modificat situaţia de fapt.

În argumentare, a menţionat că, în mod nereal, s-a reţinut că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea exclusiv pe contractele de cesiune încheiate în anul 2012, precum şi faptul că obiectul acestor contracte nu îl reprezintă "acţiuni la purtător", ci "acţiuni", în termeni generali, cu o altă natură juridică. Întrucât soluţia atacată a fost menţinută, a precizat că cererea de revizuire este admisibilă.

A mai susţinut revizuenta că, procedând de asemenea manieră formală prin analiza contractelor de cesiune şi a efectelor acestora, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut, respectiv asupra motivelor de recurs, astfel cum acestea au fost precizate de către recurenţi.

În concret, a învederat că instanţa de recurs nu a analizat şi nu s-a pronunţat, sub nicio formă, pe cererea de chemare în judecată cu care reclamanţii au fixat cadrul procesual, pe obiectul dedus judecăţii (acţiuni la purtător emise în anul 2006), cu atât mai puţin pe motivele care au stat la baza cererilor de recurs.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata A., respectiv intimaţii D. şi E. au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire formulată în cauză, prin prisma motivelor de revizuire şi a argumentelor invocate de revizuentă, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Articolul 457 C. proc. civ. consacră acelaşi principiu, statuând că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.".

În cauza dedusă judecăţii, revizuenta a solicitat revizuirea unei hotărâri definitive pronunţate în calea extraordinară de atac a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menţionate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În speţă, revizuenta şi-a fondat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.

Cazurile de revizuire prevăzute de norma legală menţionată vizează hotărârile prin care instanţa "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut." (pct. 1), respectiv "obiectul pricinii nu se află în fiinţă" (pct. 2).

Prioritar analizei condiţiilor de revizuire instituite de legiuitor, se impune verificarea admisibilităţii căii extraordinare de atac prin raportare la cerinţa ca hotărârea a cărei anulare se cere să evoce fondul.

Astfel, în lumina acestor dispoziţii, revizuirea unei hotărâri se poate cere şi poate fi făcută doar în situaţia în care această hotărâre se pronuunţă asupra fondului sau evocă fondul.

În absenţa unor clarificări neechivoce din partea legiuitorului cu privire la înţelesul sintagmelor "pronunţate asupra fondului" sau care "evocă fondul", Înalta Curte subliniază că fondul unui litigiu este alcătuit din capetele de cerere cu care reclamantul a învestit prima instanţă şi asupra cărora aceasta este chemată să se pronunţe. Din această perspectivă, o instanţă se pronunţă asupra fondului, prin hotărârea dată, atunci când ea se pronunţă asupra unuia sau mai multor capete de cerere care configurează fondul litigiului dedus judecăţii. Cu regularitate, sunt hotărâri pronunţate asupra fondului cele care sunt date în primă instanţă, de vreme ce prima instanţă este învestită cu capetele de cerere care configurează "fondul procesului". Însă, asupra fondului se poate pronunţa şi o instanţă de apel, în acele ipoteze în care, schimbând, în tot sau în parte, hotărârea atacată, instanţa de apel ajunge ea să se pronunţe asupra unuia sau mai multor capete de cerere care au primit anterior o soluţionare şi din partea primei instanţe.

Semnificaţia sintagmei evocarea fondului, ca şi condiţie ce trebuie îndeplinită de hotărârea de recurs pentru a fi susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, poate fi dedusă, pe cale de interpretare, din conţinutul art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. conform căruia:

"în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul".

Coroborând aceste dispoziţii legale cu cele de la art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., care permit instanţei de apel să schimbe în tot sau în parte, sentinţa atacată, în ipoteza admiterii apelului, rezultă că o evocare a fondului are loc, în faţa instanţei de control judiciar, atunci când hotărârea primei instanţe este anulată iar instanţa de control judiciar pronunţă o nouă hotărâre asupra fondului, comportându-se ca o veritabilă instanţă de fond.

În acest context, hotărârile prin care recursul se respinge sau cele prin care, fiind admis, instanţa de control judiciar casează decizia atacată cu trimitere spre rejudecare, sunt ipoteze în care hotărârile pronunţate de instanţa de recurs nu se încadrează nici în categoria celor pronunţate asupra fondului şi nici a celor care evocă fondul, în astfel de hotrâri, pronunţate în recurs, instanţa de control mărginindu-se la examinarea temeiniciei criticilor de legalitate deferite analizei pe calea recursului, iar soluţia pronunţată în recurs, fie confirmă legalitatea hotărârii atacate, fie găseşte întemeiate criticile de nelegalitate invocate împootriva acesteia, dispunând casarea ei (desfiinţarea).

În speţa de faţă, este prezentă ipoteza unei decizii pronunţate în recurs prin care recursul a fost respins iar instanţa de recurs nici nu s-a pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul. Astfel, obiectul prezentei cereri de revizuire îl constituie decizia nr. 784 din 4 aprilie 2023, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtele C. şi G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 360/2021 din 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, constatând legalitatea acestei din urmă hotărâri în raport cu normele de drept procesual pretins încălcate.

Astfel, faţă de prevederile legale arătate, hotărârea prin care recursul a fost respins ca nefondat nu evocă fondul cauzei, întrucât nu oferă o soluţie pe fond, aşa încât acest tip de hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, neîncadrându-se în cerinţa premisă a art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, în speţă, decizia dată în recurs nu întruneşte condiţia cerută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.

Înalta Curte va înlătura susţinerile revizuentei referitoare la faptul că, în realitate, decizia atacată evocă fondul prin aceea că instanţa de recurs, cu ocazia analizei extinse a contractelor de cesiune, a modificat situaţia de fapt reţinând, în mod nereal, că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea exclusiv pe aceste contracte încheiate în anul 2012, respectiv faptul că obiectul acestor contracte nu îl reprezintă acţiuni la purtător, ci "acţiuni", în termeni generali, cu o altă natură juridică.

Instanţa supremă reţine, din considerentele instanţei de recurs exprimate în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că acestea nu relevă faptul că instanţa de recurs ar fi modificat situaţia de fapt, ci că aceasta doar a reamintit părţilor ceea ce s-a statuat prin decizia de casare, respectiv faptul că "din elementele de fapt şi de drept invocate în cursul procesului rezultă că reclamanţii au solicitat constatarea calităţii de acţionari ai celor cinci societăţi pârâte ca urmare a culegerii succesiunii acţionarului majoritar B. prin invocarea efectului translativ de proprietate asupra acţiunilor acestor societăţi emitente a contractelor din 28/29 decembrie 2012, iar apărările formulate de pârâta C. nu au vizat natura contractelor de cesiune ci faptul că acestea nu au fost datate, fiind doar proiecte neînregistrate în Registrul Comerţului." şi a concluzionat în sensul că "fundamentul juridic pe care intimaţii-reclamanţi şi-au întemeiat capătul de cerere supus analizei, respectiv cauza juridică a acestuia l-a reprezentat transmisiunea mortis causa a acţiunilor care s-au transmis ope legis, din patrimoniul defunctului." şi, "în condiţiile în care nu s-a contestat calitatea de succesori a reclamanţilor şi a rezultat din probele administrate în cauză a căror analiză este exclusă în recurs în considerarea specificului acestei căi de atac că în patrimoniul defunctului s-a făcut dovada existenţei acţiunilor s-a constatat că reclamanţii au calitatea de acţionari ai acestei societăţi, în cotele stabilite prin certificatul de moştenitor nr. x din 2015 întocmit de L. şi Asociaţii.".

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că cererea de revizuire vizează aspecte ale pricinii ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs.

Nemulţumirea revizuentei, fiind exprimată faţă de considerentele hotărârii atacate şi de faptul că instanţa de recurs nu ar fi analizat motivele cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere pronunţarea instanţei ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii (capetele de cerere care au învestit prima instanţă), care alcătuiesc fondul cauzei, şi nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

În ce priveşte motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă, Înalta Curte reţine că acesta poate fi invocat în ipoteza în care prin hotărârea pronunţată în fond s-a dispus restituirea unui obiect cert şi determinat care a pierit după darea hotărârii, situaţie ce nu se regăseşte în dosarul pendinte.

În cauză, revizuenta nu invocă faptul că obiectul pricinii nu este în fiinţă, respectiv că bunul care formează obiectul litigiului ar fi pierit, ci că instanţa de recurs nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe motivele de recurs, respectiv pe cererea de chemare în judecată şi pe obiectul dedus judecăţii (acţiuni la purtător, emise în anul 2006) astfel că, susţinerea acesteia nu se înscrie în ipoteza legală a motivului de revizuire invocat.

De altfel, întreaga motivare a cererii de revizuire, relevă nemulţumirea acestei părţi cu privire la soluţia pronunţată în faza procesuală anterioară şi autorizează a conchide asupra intenţiei revizuentei de a obţine, sub pretextul şi pe calea revizuirii, o rejudecare a recursului finalizat prin hotărârea atacată, respectiv un recurs la recurs, ceea ce contravine scopului pentru care au fost edictate dispoziţiile referitoare la revizuire şi încalcă principiul legalităţii căilor de atac.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 784 din 4 aprilie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 784 din 4 aprilie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.