Administrative service contract dispute: inadmissibility of cassation against annulment decision due to statutory exclusion of further appeal under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, secţia civilă, la 16.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA SANITARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VRANCEA şi AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR a solicitat obligarea acestora la achitarea sumei de 72.580 RON precum şi daune-interese în valoare de 500 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, ale art. III din O.U.G. nr. 117/2020, art. 1270, art. 1531, art. 1535 din C. civ., art. 517 din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 9394/2021 din 22 decembrie 2021, Judecătoria Focşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.

Prin întâmpinare, pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fondul cauzei au susţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a acorda reclamantei suma solicitată.

Prin sentinţa civilă nr. 47/2022 din 25 martie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 111/2022 din 8 decembrie 2022, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii cererii şi a lipsei calităţii procesual pasive.

A admis acţiunea formulată de reclamantul PFA A. în contradictoriu cu pârâtele.

A obligat pârâtele la plata sumei de 72.580 RON pentru perioada 16.12.2019 - 23.07.2020, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda penalizatoare legală aferentă sumelor datorate lunar de la data scadenţei şi până la plata efectivă a acestora.

A obligat pârâtele la plata sumelor de 2000 RON reprezentând onorarii de avocat şi 4567 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 104 din 29 martie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate de pârâtele DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR şi AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR împotriva sentinţei civile nr. 111/2022 din 8 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de PFA A., în contradictoriu cu pârâtele, precum şi cererea PFA A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei privind excepţiile invocate.

Prin contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 104/2023 din 29 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, contestatorul PFA A. a solicitat anularea acesteia şi, în rejudecare, respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de pârâte împotriva sentinţei civile nr. 111/2022 din 8 decembrie 2022 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul PFA A. împotriva deciziei civile nr. 140/29.03.2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi.

Prin decizia nr. 177/A din 7 iunie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis contestaţia în anulare formulată de PFA A. împotriva deciziei civile nr. 104/29.03.2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi a anulat decizia contestată.

Totodată, a admis cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de PFA A. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 9/2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Împotriva acestei decizii, DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VRANCEA a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi, rejudecând, respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

În motivare, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autoarea recursului a susţinut că decizia recurată este nelegală întrucât, în situaţia în care contestaţia în anulare a fost admisă iar decizia civilă nr. 104/29.03.2023 a Curţii de Apel Galaţi a fost anulată, cererea de suspendare formulată în cadrul acesteia trebuia respinsă ca nefondată, urmând a fi admisă, eventual, în cadrul rejudecării apelului, dacă la acel moment nu ar fi fost publicată în Monitorul Oficial al României decizia nr. 9/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

A mai precizat recurenta că, de vreme ce contestatoare a solicitat suspendarea rejudecării apelului pe fond după anulare, soluţionarea cererii de suspendare nu era de competenţa completului care a judecat contestaţia în anulare.

Totodată, a susţinut că au fost încălcate normele de procedură şi cu privire la admiterea suspendării cauzei referitoare la rejudecarea apelului şi, făcând trimitere la dispoziţiile art. 507 C. proc. civ. privind suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se solicită, sub condiţia dării unei cauţiuni, stabilită conform art. 718 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod, a menţionat că instanţa nu a dispus nimic în acest sens ci a trecut la judecarea cererii de suspendare, pe care a admis-o, în mod neîntemeiat.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a învederat că, atât timp cât solicitarea contestatoarei de comunicare a cererilor de apel formulate de cele două pârâte a fost respinsă, nu mai era posibilă admiterea cererii de suspendare, susţinând, astfel, că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, cu privire la obiectul contestaţiei, citarea părţii şi cererea de suspendare.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că, atât timp cât instanţa a respins cererea de suspendare formulată de contestator în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (11) C. proc. civ., în cauză, nu se puteau aplica nici dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul PFA A. a invocat, în mod explicit, excepţia lipsei de interes şi, implicit, excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta a solicitat respingerea apărărilor intimatului.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 11 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la 21 noiembrie 2023 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimat:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004, aferente Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, prelungit până la 28.02.2022, conform Actului adiţional nr. x/29.08.2014.

În etapele devolutive ale litigiului s-a stabilit natura administrativă a contractului de concesiune, definit potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, incidenţa prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că litigiile privind executarea acestor tipuri de contracte se soluţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (11) din acest act normativ, potrivit căruia:

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.".

Această calificare juridică a raporturilor contractuale dintre părţi, circumscrise noţiunii de contract de concesiune de servicii publice, nu a mai format, ulterior, obiectul vreunei dispute litigioase la prima instanţă ori în calea de atac devolutivă, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016.

În forma în vigoare la data sesizării instanţelor, 16.11.2020, dispoziţia precitată prevedea că:

"Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia din apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.", raportat la art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (16.11.2020).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, constatând că decizia civilă nr. 104 din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare, nu era susceptibilă de recurs, nici decizia pronunţată de aceeaşi instanmţă de apel - Curtea de Apel Galaţi - şi anume decizia nr. 177/A din 07 iunie 2023, pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs astfel că, prezentul recurs declarat în cauză este inadmisibil.

Cât priveşte criticile ce vizează dispoziţia de suspendare a judecăţii cauzei până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 9/2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa supremă reţine că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.".

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speţă, prin decizia recurată s-a dispus şi suspendarea judecării apelurilor formulate de pârâte, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 9/2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Instanţa supremă constată că, la 21 iulie 2023, s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672, decizia nr. 9/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi faptul că intimatul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea judecării apelurilor promovate de pârâte; prin urmare, folosul efectiv pe care recurenta l-ar putea obţine prin admiterea cererii de recurs asupra dispoziţiei de suspendare a judecăţii cauzei - casarea, sub acest aspect, a deciziei recurate şi continuarea judecăţii de către instanţa de apel - fiind deja realizat, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţia prevăzută de lege, de a fi actual.

De aceea, cererea de recurs promovată de recurentă în privinţa soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare a judecăţii va fi respinsă ca rămasă fără interes, demersul procesual, iniţial justificat, rămânând fără o finalitate practică din punct de vedere juridic; or, în atare situaţii, soluţia consacrată jurisprudenţial este aceea a respingerii cererii ca rămasă fără interes.

În ce priveşte cererea intimatului PFA A. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la fila x al dosarului de recurs atestă efectuarea de către acesta a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.900 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurentă, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VRANCEA la plata către intimatul PFA A. a sumei de 2.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum rezultă din chitanţa Seria VN AMR Nr. 868/31 din 7 noiembrie 2023.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VRANCEA împotriva soluţiei date contestaţiei în anulare prin decizia nr. 177/A din 7 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat în ceea ce priveşte dispoziţia de suspendare a judecăţii cauzei.

Obligă recurenta DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR VRANCEA la plata către intimatul PFA A. la plata sumei de 2.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.