Commercial contract delivery penalties claim dismissed on merits; cassation appeal annulled for lack of valid legal grounds

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, la 07.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 297.000 RON, reprezentând penalităţi de 30% din valoarea mărfii nelivrate, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie calculate la data plăţii efective a sumei de 297.000 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350, art. 1270, art. 1272, art. 1273, art. 1164, art. 1166 din C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 746 din 07 decembrie 2022, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinţei criticate, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în apel.

Prin decizia civilă nr. 971A din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 746/07.12.2022, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, rejudecând, schimbarea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, apel şi recurs.

După prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului litigios, autorul căii de atac a susţinut că motivarea instanţei de apel este total eronată, subiectivă, fiind întemeiată pe simple supoziţii, nefiind susţinută de probele administrate, motivarea hotărârii fiind în contradicţie cu probele administrate.

Detaliind, a învederat că, potrivit menţiunilor de pe plicurile, respectiv de pe confirmările de primire ale notificărilor, nu aceasta a fost situaţia de fapt - că a expirat termenul de păstrare a recomandatelor cu confirmare de primire -, notificarea trimisă în 04.10.2021 fiind semnată de primire de C. în 06.10.2021, în timp ce notificarea transmisă în 10.11.2021 s-a întors cu menţiunea "a fost refuzată primirea de către administratorul D..".

A susţinut recurenta-reclamantă că instanţa de apel, deşi a înţeles să se raporteze la materialul probator administrat în cauză, a denaturat cele menţionate în înscrisurile pe care aceasta şi-a întemeiat cererea şi a creat o apărare în favoarea intimatei-pârâte.

Faţă de cele reţinute de instanţele devolutive în motivarea hotărârilor pronunţate şi în raport de cele declarate de martorul audiat în faţa Tribunalului - faptul că nu a văzut vehiculele aparţinând recurentei în câmp, la recoltarea porumbului - a precizat că acest fapt nu poate conduce la concluzia că ar fi refuzat să transporte marfa, în cauză nefiind administrată nicio probă (e-mail/notificare sau altă formă de comunicare) din care să reiasă refuzul acesteia de a încărca marfa solicitată.

În continuare, a arătat că, potrivit notificărilor existente la dosar şi a dovezilor de primire a acestora de către intimata-pârâtă, nr. 3088/04.10.2021 şi nr. 3494/10.11.2021, a insistat şi i-a solicitat acesteia să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, dar intimata-pârâtă nu a răspuns notificărilor şi nici solicitărilor telefonice din lunile august- septembrie.

A făcut trimitere la dispoziţiile art. 1270 C. civ. şi a susţinut că intimata-pârâta a semnat şi şi-a asumat contractul care a fost clar şi explicit redactat însă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a livra marfa după semnarea contractului, deşi avea depozitele pline.

Autorul căii de atac a arătat că, la art. 6.3 din contract au fost prevăzute mai multe clauze penale, acestea reprezentând o sancţiune, daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei, obligaţie care în speţă nu a fost executată nici măcar parţial de către intimata-pârâtă, astfel că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 1541 C. civ., mai ales că intimata-pârâta a fost de rea-credinţă.

A mai menţionat recurenta-reclamantă că şi aceasta a fost obligată să cumpere din alte surse, cu alte preţuri, pentru a onora contractele încheiate cu alte societăţi.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 23 august 2023, fără ca aceasta să uzeze de dreptul procesual de a depune întâmpinare.

Prin rezoluţia din 03 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la 21 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia impusă de legiuitor se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile de nelegalitate dezvoltate să fie susceptibile de a fi încadrate în cel puţin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, se constată că, deşi autoarea recursului şi-a întemeiat demersul judiciar pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate, invocarea acestora este pur formală, criticile de nelegalitate formulate neputând fi circumscrise motivelor de casare invocate, dar niciunui alt motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, în considerarea motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ce presupune că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurenta-reclamantă critică faptul că motivarea deciziei instanţei de apel este în contradicţie cu probele administrate.

Motivarea contradictorie presupune ca hotărârea să cuprindă în considerentele sale constatări de fapt distincte şi antagonice care fac imposibilă aplicarea textelor de lege reţinute şi, pe cale de consecinţă, exercitarea de către instanţa de recurs a controlului în ceea ce priveşte aplicarea legii. O astfel de situaţie se întâlneşte atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc.

Înalta Curte constată că instanţa de control, în urma analizării motivelor de apel invocate de reclamantă şi a probatoriului administrat în cauză, a constatat că sunt neîntemeiate şi a respins apelul, aspect ce se regăseşte şi în dispozitivul deciziei atacate, astfel că nu se poate reţine faptul că raţionamentul instanţei ar fi contradictoriu, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată.

În ce priveşte celelalte critici, subsumate motivului de casare prevăzute de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ce presupune încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că autoarea recursului nu indică nicio normă de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată de instanţa de apel. Prin urmare, pentru ca o astfel de critică să fie analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar nu numai ca autorul recursului să indice norma de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată/interpretată eronat, ci acesta trebuie să arate, în concret, şi în ce mod instanţa de apel a nesocotit acea normă ori a făcut o greşită interpretare şi aplicare a acesteia. Aşadar, în lipsa indicării normei de drept material pretins a fi fost nesocotită/interpretată eronat, instanţa de recurs nu poate face un examen efectiv al deciziei recurate, completând, deductiv, argumentaţia recurentei.

De altfel, se constată că, în exclusivitate, criticile din cererea de recurs vizează chestiuni de fapt, aspecte de temeinicie, de apreciere a probatoriului administrat în cauză, care nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că aşa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor şi argumentelor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei primei instanţe, însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

Astfel, având în vedere că legea recunoaşte doar dublu grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurenta-reclamantă urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanţa de apel, o nouă verificare şi interpretare a celor susţinute în faţa instanţei de apel.

Aşadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante prezentate drept motive de recurs nu conţin critici de nelegalitate în sens propriu asupra deciziei recurate, care să vizeze în mod special considerentele deciziei, aşa cum, de altfel, este şi firesc într-o cale de atac, cu atât mai mult în calea de atac a recursului în care instanţa examinează exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 971A din 8 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 971A din 8 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.