Lack of interest in challenging nullity of debt assignment due to preservation of debtor defenses under Civil Code

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 3.09.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. Ergasias S.A., C. S.A. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Argeş, solicitând să se dispună:

- constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţă încheiat între E. S.A. şi C. Ergasias S.A. autentificat sub nr. x/16.03.2018 de Notarul public F., privind cesionarea creanţei din contractul de credit nr. x/31.05.2007, ipoteca nr. 2704/31.05.2007 autentificată prin încheierea nr. x/1.06.2007, pagina 5 poziţia 1 - A.- din tabelul anexa la contractul de cesiune de creanţe şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

- rectificarea intabulării în Cartea funciară x C1-U4 UAT Piteşti, prin radierea notarii strămutării dreptului de ipoteca înscris prin încheierea nr. x/1.06.2007 de la cedentul E. S.A. la cesionarul C. Ergasias S.A. asupra A.1 sub C.2 din Cartea funciara x UAT Piteşti, proprietara fiind reclamanta în cota de 1/1, strămutare care s-a făcut la data de 27.03.2018 în baza contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/16.03.2018 de Notarul public F.;

- rectificarea intabulării în Cartea funciara x C1-U4 UAT Piteşti, prin radierea notarii transferului dreptului de ipoteca şi a interdicţiilor înscrise prin încheierea de carte funciara nr. x/1.06.2007 către creditorul C. S.A., prin succesiune cu titlu universal, prin efectul legii, în urma divizării creditorului ipotecar C. Ergasias S.A. asupra A1 sub C.3 din Cartea funciara x UAT Piteşti, proprietara fiind reclamanta în cota de 1/1, transfer făcut la data de 3.02.2021 în baza actului confirmator al transferului ipotecilor imobiliare autentificat sub nr. x/15.12.2020;

- obligarea pârâtei B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în rectificare CF şi excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Prin întâmpinare, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş (O.C.P.I.) a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 2194/06.04.2022, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Argeş, care prin hotărârea nr. 466/26.09.2022 a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Prin sentinţa nr. 602/14.12.2022, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia lipsei de interes, invocată de B., prin întâmpinare şi a respins acţiunea ca lipsită de interes.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A..

Prin întâmpinare, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş (O.C.P.I.) a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin întâmpinare, B. arată că prin transmisiunea creanţei către E., B. nu poate avea calitatea de parte în dosar, iar orice nemulţumiri şi critici legate de această cauză urmează a fi soluţionate între apelanta şi noul creditor, C. Ergasias S.A..

Prin întâmpinare, C. Ergasias S.A. a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 180/A-COM din 17 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 602/14 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/2021; a anulat sentinţa, în sensul că a respins excepţia lipsei de interes şi a trimis cauza spre rejudecarea fondului aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. (C. ERGASIAS S.A.) a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei civile atacate, cu consecinţa respingerii în tot a cererii de chemare în judecată şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit normele de drept material statuate în cauză, reţinând existenţa interesului legitim al reclamantei.

Astfel, criticile reclamantei formulate prin cererea de apel vizează tipul nulităţii invocate, respectiv a nulităţii absolute, susţinând că analiza interesului ar fi justificată doar în cazul nulităţilor relative, concluzie îmbraţişată în mod eronat de instanţa de apel.

Insă, aşa cum corect a reţinut tribunalul, chiar şi în cazul unei acţiuni în nulitate absolută, legea menţionează că aceasta poate fi promovată de orice parte interesată, astfel că şi în acest caz reclamantul trebuie să justifice un interes care să îndeplinească cerinţele legale menţionate.

De asemenea, în ceea ce priveşte cerinţele interesului de a fi legitim, născut şi actual, personal şi direct, în esenţă reclamantul trebuie să justifice un interes care nu contravine legii ori normelor de convieţuire socială, să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă, iar folosul practic trebuie să-l vizeze direct pe reclamant, apelanta din prezenta cauză.

In cazul dedus judecaţii reclamanta nu a dovedit care este interesul său concret în ceea ce priveşte promovarea prezentei acţiuni, neputând fi identificat folosul practic pe care l-ar obţine în ipoteza constatării nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţă încheiat de bancă cu cesionarul.

In măsura în care există sume pe care E. le datorează reclamantei, urmare unor hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva acesteia, exista un alt demers şi o altă cale care să permită apelantei punerea în executare a acestor hotărâri, acesta fapt neputând constitui un motiv de anulare a unei cesiuni.

În acest sens, au fost redate dispoziţiile art. 1578 C. civ.

In consecinţă, astfel cum a reţinut în mod corect prima instanţă, cesiunea de creanţă nu schimbă raportul juridic dintre debitor şi cel care are calitatea de titular al creanţei, debitorul cedat având posibilitatea de a invoca aceleaşi apărări şi în faţa cesionarului, fără a fi limitat acest drept în vreun fel ca urmare a cesiunii creanţei în favoarea altei persoane.

Prin urmare, s-a reţinut că reclamanta nu are niciun interes în a invoca nulitatea absolută parţială a contractului de cesiune (la 3 ani de la primirea notificării privind cesiunea), deoarece prin încheierea acestui contract nu sunt afectate drepturile sale decurgând din contractul încheiat cu creditorul iniţial, cât timp nu s-a făcut dovada că au fost solicitate plăţi suplimentare faţă de cele achitate cedentului sau că ar fi fost declarată scadenţa anticipată a creditului dobândit de la creditorul iniţial E. S.A. odată cu cesionarea creanţei (iar în eventualitatea unor astfel de ipoteze oricum ar fi avut posibilitatea de a le opune cesionarului).

Scopul şi împrejurările încheierii contractului de cesiune dintre creditorul iniţial E. S.A. şi C. Ergasias S.A. reprezintă aspecte de oportunitate ce vizează strict părţile care au încheiat contractul de cesiune, a reţinut în mod corect prima instanţă, iar reclamanta nu a justificat folosul practic pe care l-ar obţine în urma constatării nulităţii parţiale a acestui contract.

În final, recurenta a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca nefondat susţinând, în sinteză, că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, pentru realizarea cesiunii de creanţă nu este necesar acordul debitorului cedat, iar reclamantul a fost notificat despre intervenirea cesiunii, cesiunea de creanţă fiind un act bilateral între cedent şi cesionar, acordul debitorului cedat nefiind necesar pentru valabilitatea acesteia, iar notificarea debitorului cedat cu privire la intervenirea cesiunii nu trebuie să îndeplinească vreo formă specială.

Subsecvent acestei soluţii, recurenta a arătat că se impune şi respingerea capetelor de cerere accesorii.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care a fost respinsă, potrivit celor reţinute în practicaua prezentei decizii; totodată, a solicitat respingerea recursului

Intimatul-pârât OCPI ARGEŞ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Cu titlu prealabil, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât O.C.P.I. ARGEŞ invocată de acesta, prin întâmpinare, se reţine că recursul, cale de atac extraordinară, reprezintă numai o fază procesuală a aceleiaşi cauze, astfel încât nu se poate desfăşura decât în cadrul procesual deja existent în etapele anterioare; or, în condiţiile în care partea a avut această calitate atât la prima instanţă, cât şi în apel, nu poate fi primită excepţia invocată.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, va admite recursul pârâtei C. Ergasias S.A., reţinând următoarele considerente:

Critica ce vizează greşita apreciere a instanţei de apel asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantei admisă de către tribunal este fondată.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că articolul 32 alin. (1) C. proc. civ. instituie o regulă irefragabilă, aceea că orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia întruneşte cumulativ cele patru condiţii: capacitate procesuală, în condiţiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ. "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara."

Înţeles ca una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct şi actual.

De asemenea, se reţine că, întrucât excepţia lipsei de interes a reclamantei (debitor cedat) în formularea cererii de chemare în judecată a fost invocată în legătură cu capătul principal de cerere, respectiv constatare nulitate absolută parţială contract de cesiune de creanţă, trebuie avute în vedere textele legale care reglementează efectele cesiunii între cesionar şi debitorul cedat.

Astfel, cesiunea de creanţă reprezintă contractul prin care creditorul, cedentul transmite creanţa sa unei alte persoane, cesionarul, fără concursul debitorului cedat, fiind astfel strămutată valoarea patrimonială, respectiv dreptul de creanţă, concretizată în posibilitatea creditorului de a cere debitorului să presteze comportamentul său specific datorat.

Cesionarul este, aşadar, persoana care, prin efectul unei cesiuni de creanţă, dobândeşte de la cedent calitatea de creditor în raportul juridic obligaţional preexistent ce este vizat prin cesiunea respectivă.

Potrivit art. 1578 C. civ. pentru ca cesiunea de creanţă să îi fie opozabilă debitorului cedat, respectiv pentru a-şi produce efectele specifice este necesar să fie îndeplinite condiţiile de publicitate prevăzute de lege.

Conform art. 1582 C. civ., "(1) Debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Astfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoştinţă de existenţa altor cesiuni, precum şi orice altă cauză de stingere a obligaţiilor survenită înainte de acel moment. (2) Debitorul poate, de asemenea, să opună cesionarului plata pe care el însuşi ori fideiusorul său a făcut-o cu bună-credinţă unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite formalităţile cerute pentru a face opozabilă cesiunea debitorului şi terţilor. (3) În cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensaţia pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul".

Din analiza acestor dispoziţii legale, rezultă că cesiunea de creanţă nu schimbă raportul juridic dintre cel care are calitatea de titular al creanţei şi debitorul cedat, acesta din urmă având posibilitatea de a invoca toate mijloacele de apărare legate de raportul iniţial, fără ca acest drept să fie limitat ca urmare a cesiunii creanţei în favoarea altei persoane.

Raportat la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că justificarea interesului reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată reţinută de către instanţa de apel nu s-a făcut după o analiză riguroasă a dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ. prin raportare la efectele cesiuniii de creanţă care se produc faţă de debitor în temeiul art. 1582 C. civ., text de lege care prevede că acesta poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului.

În acest sens, instanţa de apel a pornit de la aprecieri teoretice vizând noţiunea de interes, rezumându-se să constate că reclamanta a justificat interesul în solicitarea nulităţii parţiale a contractului de cesiune prin susţinerea potrivit cu care cesiunea de creanţă a fost realizată pentru un portofoliu de creanţe, fără identificarea fiecărei creanţe cedate şi fără punerea, anterioară, în executare a sentinţei civile nr. 5905/4.05.2016, modificată prin decizia civila nr. 4443/14.12.2016 (prin care s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1 alin. (2), (4).2 alin. (2), (4).3 din contractul de credit nr. x/31.05.2007 încheiat între părţi), astfel că nu este certă creanţa cesionată.

Înalta Curte reţine că, în analiza condiţiei interesului, în legătură cu capătul principal de cerere, respectiv constatare nulitate absolută parţială contract de cesiune de creanţă, instanţa trebuie să se raporteze la folosul practic, concret, pe care reclamanta îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare, în condiţiile în care, într-o eventuală admitere a cererii sale de chemare în judecată, situaţia sa juridică nu ar suferi modificări, aceasta păstrând în continuare calitatea de debitor, doar calitatea de creditor fiind diferită, cesionarul preluând creanţa în starea în care aceasta se găseşte la momentul cesiunii. Instanţa de apel ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că, în măsura în care drepturile reclamantei decurgând din contractul încheiat cu creditorul iniţial ar fi fost afectate, aceasta ar fi avut posibilitatea de a le opune cesionarului, aşa cum impun dispoziţiile legale anterior menţionate.

În acest context se reţine nelegalitatea deciziei recurate reflectată în modalitatea în care instanţa de apel a interpretat noţiunea de interes ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile fără a se raporta la efectele cesiunii între cesionar şi debitorul cedat, la faptul că acesta din urmă poate invoca în faţa titularului creanţei aceleaşi apărări pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului.

Faţă de soluţia dată de instanţa de prim control judiciar, care a admis apelul reclamantei, cu consecinţa anulării sentinţei atacate, respingerii excepţiei lipsei de interes şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, argumentele expuse de recurenta-pârâtă referitoare la fondul cauzei nu pot face obiectul analizei în recurs.

În raport cu aceste considerente, având în vedere soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. se va admite recursul, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. (C. ERGASIAS S.A.) împotriva deciziei nr. 180/A-COM din 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2023.