Nullity of extraordinary appeal for failure to frame critiques within statutory illegality grounds

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.03.2021 sub nr. x/2020 (după declinare), reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/17.09.2009 emis de ANPR în favoarea doamnei B. şi Titlului de plată nr. x/17.09.2009, emis de ANRP în favoarea domnului C., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350 C. civ.; Legea nr. 247/2005; H.G. nr. 572/2013; O.U.G. nr. 80/2013, contractul de prestări servicii - izvor al obligaţiei necorespunzătoare îndeplinită.

Prin sentinţa civilă nr. 2507 din 30/07/2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Ilfov, secţia civilă, s-au dispus următoarele: respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, ca neîntemeiată; respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) în contradictoriu cu pârâta, S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP).

Prin decizia civilă nr. 240 din 17 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea deciziei civile nr. 240/17.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi admiterea cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020.

În motivarea recursului s-a susţinut, în sinteză, că hotărârea este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

Astfel, în mod greşit, instanţa a considerat că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

În susţinerea recursului, a arătat recurenta că înţelege să revină asupra aspectelor prezentate deja, cu fiecare ocazie, în apărările formulate.

Aşadar, prin Decizia nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a României a constatat cu ocazia unui control că "Nu au fost respectate cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării".

Pentru remedierea aspectelor de nelegalitate constatate, Curtea de Conturi a dispus în sarcina conducătorului A.N.R.P. o serie de măsuri menite să acopere prejudiciile suferite de bugetul statului în baza unor evaluări necorespunzătoare, cum ar fi măsura I. - 3.3 din Decizia nr. 10/10.10.2013.

Termenul de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse a fost, iniţial, 30.04.2013, pentru ca ulterior, datorită dificultăţilor întâmpinate, să fie modificat în mai multe etape. Astfel, ultima oară termenul a fost modificat prin Decizia nr. 10/IV/2013/2018, fiind prelungit până la data de 28.06.2019.

Invocând dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, recurenta a susţinut că este obligată să se conformeze dispoziţiilor trasate de Curtea de Conturi în sarcina sa, respectând prevederile legale în materie şi autoritatea deciziilor Curţii.

Având în vedere aspectele prezentate, în opinia recurentei, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când aceasta a luat la cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate asupra raportului întocmit de pârâta S.C. A. S.R.L. în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată.

Astfel, dreptul său de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat de pârâtă prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale este actual, termenul de prescripţie extinctivă nefiind împlinit.

În continuare, recurenta a apreciat că instanţa în mod greşit nu reţine că acţiunea de control desfăşurată de Curtea de Conturi nu poate constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, prezentând argumente în sensul acestei susţineri.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurentă, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul expus de curtea de apel în cuprinsul deciziei prin care au fost prezentate argumentele care au stat la baza respingerii apelului reclamantei în privinţa criticilor aduse sentinţei primei instanţe, care a constatat că în prezenta speţă nu sunt întrunite şi nici dovedite condiţiile cumulative ale răspunderii civile contractuale.

Din conţinutul deciziei recurate, se observă că instanţa de apel a reţinut, în esenţă, temeinicia şi legalitatea hotărârii tribunalului, care a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta nu a dovedit faptul că pârâta şi-ar fi executat necorespunzător obligaţiile de evaluare asumate contractual, nefiind întrunite, de altfel, condiţiile cumulative ale răspunderii civile contractuale.

Or, prin criticile recurentei, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine, în sinteză, că, în mod greşit, instanţa a considerat că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii, a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită; de asemenea, se susţine că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când aceasta a luat la cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate asupra raportului întocmit de pârâta S.C. A. S.R.L. în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată; totodată, recurenta a apreciat că instanţa, în mod greşit, nu reţine că acţiunea de control desfăşurată de Curtea de Conturi nu poate constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, prezentând argumente în sensul acestei susţineri.

Astfel, în speţa de faţă recurenta nu arată care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, care sunt textele legale încălcate, aceasta în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut temeinicia şi legalitatea hotărârii tribunalului, care a dispus pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Or, în motivele de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat menţinerea soluţiei de fond, ci aprecieri legate de curgerea termenului de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii, de întreruperea sau suspendarea cursului prescripţiei.

Înalta Curte constată astfel că, pe de o parte, situaţiile reglementate de prevederile art. 488 C. proc. civ., indicate de recurentă, nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conţinutul deciziei atacate şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUREA PROPRIETĂŢILOR (ANRP) împotriva deciziei civile nr. 240 din 17 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2023.