Revision request inadmissible for exclusion of associate after later criminal ruling fails to satisfy prior contradictory judgment requirement

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2011, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 80-82 şi art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenţionale a solicitat excluderea reclamantului A. din C. S.R.L.; în subsidiar, a solicitat dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul S.C. C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, s-a respins cererea reconvenţională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Împotriva acestei hotărâri la 23 decembrie 2021 reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2021, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuentul a indicat ca hotărâre potrivnică decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost condamnată avocata intimaţilor, care a introdus acţiunea de excludere din societate.

În motivare revizuentul prezintă situaţia juridică privind părţile sociale ale intimatei C. S.R.L. şi situaţia de fapt privind motivele excluderii acestuia, arătând, totodată, că există înscrisuri noi si hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei menţionate.

Cererea de revizuire este formulată în termenul de o lună de la pronunţarea hotărârii penale definitive nr. 286 din 24.11.2021 din dosarul nr. x/2018, care este motivul de revizuire din prezentul dosar.

Decizia penală definitivă din dosarul x/2018 şi încheierea penala definitivă din dosarul x/2020, a susţinut revizuentul, demonstrează că acesta nu a fraudat societatea şi nu a cumpărat terenurile ca să o fraudeze, cum în mod nefondat se reţine în hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Prin rechizitoriu, prin decizia penală definitivă din dosarul x/2018 şi prin încheierea penală definitivă din dosarul x/2020, organul de cercetare penala, Parchetul General prin DNA-Serviclul Teritorial Constanta, precum şi Curtea de Apel Bucureşti, I.C.C.J. şi Tribunalul Constanţa, constată ca sumele de bani au fost în realitate predate avocatei E., apărătoarea convenţională a intimaţilor, anterior introducerii acţiunii de excludere, iar celelalte sume au fost predate către Preşedintelui Consiliului Judeţean la solicitarea lui A. şi F., şi nu, aşa cum constată decizia civilă, că ar fi fost însuşite de revizuent pentru a frauda societatea.

Mai mult, reţinerea potrivit căreia revizuentul şi-ar fi însuşit banii societăţii a fost deja infirmată prin decizia penală definitivă din cadrul dosarului penal x şi prin încheierea penală definitivă din cadrul dosarului penal x/2018

Deciziile penale constată că A. şi-a însuşit banii societăţii şi, din aceste motive, societatea nu a mai putut să îşi îndeplinească datoriile, în plus instanţa penală din dosarul x/2018 constatând că însuşirea biletelor la ordin de către A. a vătămat societatea.

Astfel, situaţia de fapt nu corespunde situaţiei pretins stabilite de judecătorii fondului.

Revizuentul a arătat că CCR a statuat, prin decizia 866/2015, că cererea de revizuire este o cale de atac pentru restabilirea adevărului în cauză.

La acest moment, a susţinut revizuentul, sunt mai multe adevăruri alternative, respectiv constatările organelor penale: din dosarul x/2018, care o condamnă pe avocata intimaţilor pentru trafic de influenţă şi spălare de bani; din dosarul penal x/2020; din dosarul penal x/2016; din dosarul penal x; din dosarul penal x/2018 şi adevărul constatat de către decizia de excludere, care pretinde contrariul faţă de deciziile penale.

Prin urmare, se impune, în vederea restabilirii adevărului în cauză şi a situaţiei de fapt, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.

Neadmiterea acestei cereri duce la existenţa mai multor adevăruri alternative, şi anume cele constatate de instanţele penale şi cele constatate de instanţa civilă.

Conform art. 28 C. proc. pen.., constatările instanţei penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte fapta şi persoana, subliniindu-se că prin decizia Curţii de Apel şi a I.C.C.J. din dosarul x/2018, s-a stabilit definitiv că avocata intimaţilor a primit suma de peste 430.000 Euro.

Sentinţa Tribunalului Constanţa din dosarul x/2011, în sensul ca părţile sociale ale revizuentului să fie transferate către A., fără să se ţină cont că acesta deţinea doar 25% din părţile sociale, este în contradicţie cu propria hotărâre stabilită în încheierea de şedinţa din data de 25.11.2016, respectiv că excluderea revizuentului nu afectează drepturile şi obligaţiile, aşa cum rezultă din contractul de fiducie şi cel de cesiune.

Statuările instanţei penale şi declaraţia de inculpat a numitului A., precum şi constatările instanţei civile germane, in dosarul dosarul x, arată, toate, cum s-au întâmplat în fapt lucrurile şi care este realitatea.

Instanţa penală constată, în contradicţie cu afirmaţiile instanţelor civile din dosarul x/2018, că A. şi-a însuşit biletele la ordin şi, din acest motiv, societatea nu a mai putut să îşi îndeplinească obligaţiile de plată faţă de terţi; de asemenea, nu numai că şi-a însuşit biletele la ordin, dar a şi formulat cerere de excludere pe motiv că revizuentul ar fi cumpărat terenurile de la tatăl său, când realitatea este cea constatată de organul de urmărire penală, şi nu cea constatată de instanţele civile.

Totodată, mai arată revizuentul, D.N.A. şi instanţa penală, constată cum au fost transferaţi banii, contrar afirmaţiilor din dosarul civil care pretinde că acesta ar fi fraudat societatea.

Se arată că decizia penala nr. 286/24.11.2021 din dosarul nr. x/2018, reprezintă act nou şi, deopotrivă, decizie potrivnică ce încalcă pretinsa autoritate de lucru judecat.

Încheierea penală nr. 178/23.04.2021 din dosarul x/2020 se bazează pe un act care se afla pe rolul Parchetului înainte ca decizia de excludere să rămână definitivă şi irevocabilă, adică inaintea terminării dosarului civil, dosarul penal fiind pe rol din anul 2016 - dosar x/2016

Astfel, susţine revizuentul, toate argumentele instanţei civile pentru care a fost exclus încep "să se evapore" prin deciziile instanţelor penale la care a fost nevoit să apeleze în lipsa unui proces echitabil în ceea ce priveşte aflarea adevărului.

Faţă de cele expuse, se impune retractarea hotărârii atacate pentru că a rămas fără suport probatoriu, neretractarea ei însemnând ca erorile judiciare a căror lămurire se urmăreşte să rămână definitive, ceea ce este de neconceput.

Din înscrisul nou - decizia penala nr. 286/24.11.2021 a I.C.C.J. din dosarul x/2018, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că asociatul şi administratorul au avut cunoştinţă de activitatea prestată de către revizuent, de faptul că nu a fost plătit pentru aceste prestaţii şi ca el şi-a însuşit banii, precum şi faptul că afirmaţiile faţă de instanţele civile sunt false şi eroante.

Revizuentul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ., înscrisul pe care îşi fundamentează cererea de revizuire fiind decizia penală definitivă de condamnare a apărătoarei intimaţilor reclamanţi (cea care a introdus acţiune de excludere după ce a primit sume considerabile de bani de la intimaţii reclamanţi prin intermediul său, fapt ce dovedeşte ca nu acesta şi-a însuşit banii societăţii, asa cum instanţele de fond pretind), coroborat cu încheierea penală nr. 178 pronunţată la data de 23.04.2021, în dosarul x/2020, prin care instanţa clasează faptele pe motiv de prescripţie, din dosarul x/2016

S-a arătat, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire se solicită evocă fondul, deoarece este pronunţată de o instanţă de fond, astfel că cererea sa este admisibilă.

Că este aşa rezultă din chiar textul de lege (art. 322 alin. (1) C. proc. civ.), dar şi din decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 663 din 25 mai 2022, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, a fost dispusă disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi formarea unui nou dosar având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Urmare declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată 31 mai 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub numărul x/2021.

La data de 21 iunie 2022, revizuentul B. a transmis note de şedinţă şi răspuns la întâmpinare, prin care a invocat o serie de neregularităţi procedurale, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. suspendarea cauzei în raport de anumite dosare şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie de reprezentare convenţională.

La 19 octombrie 2022, revizuentul a formulat verbal, în şedinţă publică, o cerere de recuzare a tuturor membrilor completului de judecată, aceasta fiind depusă apoi şi în scris, care a fost înaintată spre soluţionare completului imediat următor. Prin încheierea din 21 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, cererea de recuzare a fost respinsă pentru motivele reţinute în cuprinsul acesteia.

Ulterior, la 1 martie 2023, petentul a formulat o altă cerere de recuzare faţă de doamna judecător G., care a fost respinsă prin încheierea din 26 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, pentru motivele reţinute în cuprinsul acesteia.

Examinând cererile şi excepţiile cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorului intimatei, invocate de revizuentul B., ca neîntemeiată, potrivit considerentelor ce succed:

În reglementarea C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire se solicită, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, iar conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită.

Înalta Curte reţine că, în speţă, intimata C. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, ataşând împuternicirea avocaţială având inserate menţiunile impuse de Anexa II la Statutul profesiei de avocat.

Astfel, ţinând cont de împrejurarea că la dosar se regăseşte împuternicirea avocaţială prin care SCP H. şi Asociaţii a făcut dovada calităţii de reprezentant al intimatei S.C. C. S.R.L., conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. şi Legii nr. 51/1995, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorului intimatei.

De asemenea, Înalta Curte va respinge cererea revizuentului B. privind înscrierea în fals, ca inadmisibilă, reţinând următoarele:

În cauză, revizuentul a înţeles să se înscrie în fals cu privire la împuternicirea avocaţială, prin care S.C. P. H. şi Asociaţii a făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional al intimatei, în baza Legii nr. 51/1995, precum şi faţă de actele intocmite de intimată.

Procedura de înscriere în fals, prevăzută de legislaţia procesuală civilă nu se referă la înscrisuri, precum cele emise de avocat, în dovedirea calităţii sale, ci are în vedere înscrisuri care se opun părţii care denunţă înscrisul ca fals şi care sunt folosite în probaţiune.

Ipoteza prevăzută de lege nu se regăseşte în speţă, revizuentul nefiind persoana care a semnat contractul de asistenţă juridică în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocaţială aflată la dosarul cauzei, acesta fiind terţ faţă de raportul juridic respectiv.

Totodată, se reţine că simplele susţineri ale revizuentului cu privire la pretinse falsuri asupra documentelor de justificare a calităţii de reprezentant convenţional, respectiv a actelor întocmite de intimată, nu sunt suficiente pentru admiterea unei astfel de cereri.

Aşadar, cum situaţia factuală invocată în speţă nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege, cererea revizuentului va fi respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie de reprezentare convenţională, formulată de revizuentul B., instanţa supremă constată că aceasta nu poate fi avută în vedere, în condiţiile în care cererea de revizuire de faţă se judecă potrivit regulilor edictate de C. proc. civ. de la 1865, care nu reglementează acest mecanism de unificare a jurisprudenţei.

Referitor la cererile de suspendare a judecăţii până la soluţionarea dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019, formulate de revizuentul B., Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate, având în vedere următoarele:

Deşi revizuentul nu indică niciun temei de drept în baza căruia înţelege să solicite suspendarea judecăţii cauzei, incidente sunt dispoziţiile art. 244 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".

Dispoziţiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Analizând motivele invocate în argumentarea cererilor de suspendare în raport de textele normative incidente, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale evocate şi, în plus, apreciind asupra oportunităţii suspendării, având în vedere, totodată, caracterul facultativ al normelor menţionate, constată că nu se impune luarea acestei măsuri, sens în care respinge ca neîntemeiate cererile formulate de revizuent.

Trecând la examinarea admisibilităţii cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

În primul rând, trebuie reamintit că prin sentinţa civilă nr. 663 din 25 mai 2022, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a fost declinată în favoarea instanţei supreme doar competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi vizează anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

În cauză, se constată că revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, nefiind astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârea atacată, deoarece hotărârea potrivnică acesteia, respectiv decizia penală, nu exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, revizuentul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, susţinând că aceasta încalcă principiul puterii de lucru judecat a unei alte hotărâri, respectiv decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu exista la data pronunţării celei dintâi.

Prin urmare, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situaţia de faţă, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

În considerarea celor evocate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, ţinând cont şi de prevederile art. 326 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Totodată, având în vedere că efectele admiterii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac se răsfrâng asupra întregului proces, inclusiv asupra excepţiilor, incidentelor procedurale sau altor cereri formulate de părţi şi au drept consecinţă excluderea lor din analiză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că examinarea cererii revizuentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (invocată prin răspunsul la întâmpinare), nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorului intimatei, invocate de revizuentul B., ca neîntemeiată.

Respinge cererea revizuentului B. privind înscrierea în fals, ca inadmisibilă.

Respinge cererile de suspendare a judecăţii până la soluţionarea dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019, formulate de revizuentulTurbatu Marian, ca neîntemeiate.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2023.