Unfair competition appeal annulled for nullity after lower court upheld liability and damages award

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A. S.R.L. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L., D., E., F., G., H., I., J., K., L., MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL SIBIU PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC, M. S.R.L. şi N. S.R.L.:

1. constatarea săvârşirii de către pârâţi a faptelor de concurenţă neloială şi contrafacere, pe baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 11/1991;

2. obligarea pârâţilor la încetarea faptelor de concurenţă neloială, conform art. 2 alin. (1), (2) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 11/1991, art. 978 şi art. 979 din C. proc. civ.

3. obligarea pârâţilor să înceteze orice activităţi şi acţiuni care să conducă la denigrarea reclamantei persoană juridică şi a membrilor acesteia, precum şi a deturnării clientelei în favoarea C.., în mediul on-line, precum şi prin alte mijloace, conform art. 3 din Legea nr. 11/1991 şi art. 979 din C. proc. civ.

4. interdicţia C. S.R.L. de a se prezenta pe portalul licitaţiilor electronice SEAP, pentru participarea la proceduri de achiziţie publică ce conţin sau se referă la produse destinate semnalizării rutiere sau mobilier stradal, confecţii metalice identice cu acelea produse de reclamantă, până la soluţionarea definitivă a cauzei, potrivit art. 3 din Legea nr. 11/1991 şi art. 979 din C. proc. civ.

5. obligarea pârâţilor C. S.R.L. şi D., administratorul acesteia, să excludă din obiectul societăţii, activităţile prevăzute în codul CAEN: 2599, 2790, 3313, 3314, 4321, 4329, 4399, 4652, 4690, similare celor din actul constitutiv al primei reclamante, conform art. 31 din Legea nr. 11/1991, art. 9 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005, art. 978 şi art. 979 din C. proc. civ.

6. obligarea pârâtei C. S.R.L. de a nu mai folosi sloganul "Semnalizare rutieră" sau "Elemente de semnalizare rutieră" în publicitate, pe face-book, corespondenţă, precum şi la denumirea site-ului firmei - "semnalizarirutiere.ro", potrivit art. 36 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. a), b), c), art. 37 alin. (1), (2), art. 39 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2), (3), (5), art. 91 alin. (2), art. 92, art. 93 alin. (2), art. 94 din Legea nr. 84/1998;

7. interzicerea executării lucrărilor de furnizare şi montaj semnalizare rutieră, a produselor de mobilier urban, precum şi a comercializării produselor valorificate sub denumirea C. S.R.L. sau a oricărei alte firme în care oricare dintre pârâţi este implicat în calitate de asociat, administrator sau pe o funcţie de conducere, şi anume a acelor produse similare cu produsele comercializate de reclamante sub marca naţională A., pe timpul derulării procesului, respectiv furnizare şi montare semnalizare rutieră verticală, furnizare şi montare semnalizare rutieră orizontală, lucrări de semaforizare, comercializare şi montaj produse destinate semnalizării rutiere temporare, execuţie şi furnizare mobilier stradal, conform art. 31 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991, art. 9 alin. (1) lit. a), b), alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005, art. 978 şi art. 979 din C. proc. civ.

8. confiscarea produselor similare folosite în săvârşirea faptelor de concurenţă neloială de către pârâţi, existente pe stoc în depozitele C. S.R.L., precum şi în reţeaua de desfacere urmată de valorificarea acestora în folosul titularei drepturilor de proprietate industrială, respectiv reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 6 alin. (1), (2), (3), art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 100/2005, art. 978 şi art. 979 din C. proc. civ.

9. obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor materiale şi morale în valoare de 6.886.311.69 RON, reprezentând prejudiciul creat prin practicarea actelor de concurenţă neloială şi determinarea stării de insolvenţă a societăţilor din grup, invocând ca temei prevederile art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1358, art. 1359 şi art. 1382 din C. civ., art. 14 alin. (1), (2), (3) din O.U.G. nr. 100/2005;

10. publicarea hotărârii ce se va pronunţa în cauză, în presa centrală şi locală, pe cheltuiala pârâţilor, în două cotidiene ce urmează a fi denumite în cursul procesului, precum şi pe site-ul primei pârâte şi pe contul său de facebook, conform art. 16 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 100/2005;

11. obligarea pârâţilor de a pune la dispoziţia instanţei, experţilor, specialiştilor şi reclamantei, a documentelor privitoare la producţia, contractarea, expedierea, facturarea şi încasarea contravalorii produselor în cauză, în copie certificat, potrivit art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 100/2005;

12. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 15 din O.U.G. nr. 100/2005, art. 451-453 din C. proc. civ.

În drept, reclamantele au indicat dispoziţiile enunţate în cuprinsul acţiunii.

La data de 3 iulie 2017 şi, ulterior, la 5 iulie 2017, reclamantele au arătat că suma solicitată se compune din 5.866.311,69 RON, reprezentând daune materiale, respectiv 1.000.000 RON - daune morale .

La termenul din 18 octombrie 2017, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere vizând fondul acţiunii, în dosarul nr. x/2017 rămânând învestită cu soluţionarea capetelor de cerere cărora li se aplică procedura ordonanţei preşedinţiale.

Capetele de cerere disjunse au fost reînregistrate pe rolul Tribunalului Neamţ, sub nr. x/2017, la data de 18 octombrie 2017.

Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1098/C din 19 octombrie 2017 (dosar nr. x/2017), a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a numitului O., a Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., pentru reclamante şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL SIBIU PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC, M. S.R.L. şi N. S.R.L; a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamante împotriva pârâţilor enunţaţi în paragraful anterior, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii de ordonanţă preşedinţială, doar pentru capele de cerere nr. x, 3, 4, 5, 7; a respins, ca lipsite de interes, capetele de acţiune menţionate anterior, formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială şi a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere nr. 8.

Sentinţa civilă anterior menţionată a devenit definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor formulate împotriva ei de către reclamante prin decizia civilă nr. 463/09.08.2018 a Curţii de Apel Bacău.

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ a comunicat, în copie, Ordonanţa de clasare nr. 101/P/03.05.2017; au comunicat informaţii primăriile localităţilor Gura Humorului, Frasin şi Odorheiul Secuiesc, iar pârâta C. S.R.L. a depus, în copie, contractele individuale de muncă încheiate cu pârâţii persoane fizice . De asemenea, la solicitarea instanţei, reclamanta A. S.R.L. a comunicat informaţii privind aprobarea comitetului creditorilor în vederea desemnării Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., în calitate de reprezentant convenţional în cauză, lichidatorul judiciar al debitoarei, practicianul în insolvenţă Cabinetul Individual de Insolvenţă P. confirmând că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată şi cu privire la formarea profesională a pârâţilor persoane fizice .

La data de 17 ianuarie 2018, A. S.R.L., Q. S.R.L. şi A. S.R.L. au formulat cerere de intervenţie principală în cauză, prin care au pretins acelaşi obiect de judecată pentru ele .

Prin încheierea din 17 mai 2018, instanţa a respins cererea de intervenţie principală, ca inadmisibilă .

La data de 2 august 2018, pârâta C. S.R.L. a depus la dosarul cauzei Ordonanţa de clasare nr. 296/P/2017, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ la data de 6 decembrie 2017 .

La data de 9 august 2018, A. S.R.L., Q. S.R.L. şi A. S.R.L. au formulat cerere de intervenţie accesorie în cauză, în sprijinul reclamantelor .

Prin încheierea din 11 octombrie 2018, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie; a constatat că pârâţii reprezentaţi de doamna avocat R. au renunţat la excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B., lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., lipsei calităţii de reprezentant a Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., netimbrării cererii de chemare în judecată, necompetenţei funcţionale a secţiei a II a civile, de contencios administrativ şi fiscal cu privire la soluţionarea capătului nr. 9 al cererii de chemare în judecată principale; a unit cu fondul excepţia inadmisibilităţii acţiunii civile, invocată de pârâţii MUNICIPIUL BLAJ, C. S.R.L. şi M. S.R.L. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL SIBIU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL ODORHEIUL SECUIESC, M. S.R.L. şi N. S.A. .

Instanţa a încuviinţat, prin aceeaşi încheiere, administrarea următoarelor probe: înscrisurile depuse de părţi, interogatoriul pârâţilor, martori.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, instanţa a încuviinţat administrarea următoarelor probe: expertiză financiar-contabilă, expertiză în proprietate intelectuală, martori .

Prin încheierea din 18 martie 2021, s-a respins, ca inutilă, cererea prin care reclamanţii au solicitat instanţei să încuviinţeze efectuarea unei noi expertize în proprietate intelectuală .

Prin încheierea din 27 mai 2021, instanţa a respins cererea de chemare în judecată principală şi cererea de intervenţie accesorie faţă de pârâta M. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă .

Prin sentinţa civilă nr. 541/C/2021 din 2 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, ca nefondată; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, în consecinţă:

S-a respins cererea de chemare în judecată principală şi cererea de intervenţie accesorie faţă de pârâţii MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL SIBIU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC şi N. S.A., ca fiind formulate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată principală formulată de reclamantele A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă P. şi B., în calitate de administrator special şi de asociat unic al A. S.R.L. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientele A. S.R.L. prin administrator judiciar S. S.P.R.L., Q. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă T. şi A. S.R.L.

S-a constatat că pârâţii D. şi C. S.R.L. au săvârşit acte de concurenţă neloaială faţă de reclamanta A. S.R.L., societate aflată în procedura de faliment.

Pârâţii D. şi C. S.R.L. au fost obligaţi, în solidar, să îi plătească reclamantei A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă P. suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a respins cererea de chemare în judecată principală şi cererea de intervenţie accesorie, în rest, faţă de pârâţii D. şi C. S.R.L., ca nefondată.

S-a respins cererea de chemare în judecată principală şi cererea de intervenţie accesorie faţă de pârâţii E., F., G., H., I., J., K. şi L., ca nefondată.

Pârâţii D. şi C. S.R.L. au fost obligaţi, în solidar, să îi plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 21.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta A. S.R.L. a fost obligată să îi plătească pârâtului I. suma de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea formulată de intervenientele Q. S.R.L., societatea aflată în procedura de insolvenţă, A. S.R.L. şi A. S.R.L. având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pârâta C. S.R.L. a fost obligată să publice o dată sentinţa Tribunalului Neamţ într-un ziar central şi într-unul local, pe cheltuiala sa, precum şi pe pagina sa Web şi pe cea de Facebook, timp de 30 de zile.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâţii D. şi C. S.R.L., precum şi reclamanta A. S.R.L.

Apelanţii-pârâţi D. şi C. S.R.L. au arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât nu lămureşte pe deplin situaţia de fapt, încalcă principii de drept procesual şi material, instanţa nu a analizat ansamblul probator şi nu a coroborat probele.

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat admiterea în totalitate a capătului de cerere nr. x din acţiunea principală, astfel cum a fost precizat (s-a solicitat daune materiale în cuantum de 5.886.311,69 RON şi daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, şi admiterea acţiunii civile şi faţă de pârâţii E., F., G., H., J., K., L., I. şi obligarea în solidar a acestor pârâţi împreună cu pârâţii D. şi C. S.R.L. la plata daunelor materiale şi morale.

La termenul din 19 septembrie 2022, instanţa de apel a acordat cuvântul asupra obiectivelor solicitate în vederea efectuării expertizelor.

Curtea de Apel Bacău a apreciat că, faţă de înscrisurile existente la dosar şi de rapoartele de expertiză efectuate în faţa instanţei de fond, nu este necesară efectuarea unor noi expertize, nici în specialitatea contabilă şi nici în specialitatea proprietate industrială pentru niciunul dintre obiectivele propuse de cele două apelante. De asemenea, instanţa de apel a avut în vedere că unele dintre obiectivele la aceste expertize privesc chestiuni teoretice pentru care nu este necesară opinia unui expert.

Prin decizia nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă P. împotriva sentinţei civile nr. 541 din 2 iulie 2021 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele-reclamante B. şi Q. S.R.L., cu intimaţii-pârâţi G., E., J., K., MUNICIPIUL BACĂU PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL BLAJ PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL SIBIU PRIN CONSILIUL LOCAL, L., PRIMĂRIA ODORHEIU SECUIESC, N. S.A., H., I. şi F., precum şi cu intimatele-interveniente A. S.R.L. prin administrator judiciar S. S.P.R.L., Q. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă T., A. S.R.L. şi A. S.R.L.; s-a respins ca nefondată cererea apelantei A. S.R.L. de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată; s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a societăţii A. S.R.L. şi s-a respins apelul formulat de apelanţii D. şi C. S.R.L., în contradictoriu cu aceasta faţă de lipsa capacităţii sale de folosinţă; s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii D. şi C. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, faţă de ceilalţi intimaţi; s-au respins ca nefondate cererile apelanţilor D. şi C. S.R.L. de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23 decembrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017, recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi C. S.R.L. împotriva încheierii din 19 septembrie 2022 şi a deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 19 septembrie 2022 şi a deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, casarea, în parte, a hotărârii şi, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare, în limitele principiului disponibilităţii, la instanţa de fond pentru lămurirea aspectelor contradictorii din expertize, iar, în subsidiar, la instanţa de apel în vederea administrării mijloacelor de probă cerute (expertize).

1. Recursul formulat împotriva încheierii din 19 septembrie 2022

În practica judiciară, s-a reţinut că "respingerea probei cu expertiză tehnică judiciară poate duce la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil", ceea ce atrage incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.

În cauza pendinte, deşi cele două expertize administrate în faţa instanţei de fond, respectiv expertiză proprietate intelectuală/industrială şi expertiză contabilă, sunt contradictorii, societatea pârâtă formulând apel inclusiv cu privire la concluziile acestora, Curtea de Apel Bacău a respins solicitarea de a administra noi probe ce ar fi lămurit aspectele contradictorii, bazându-şi concluziile pe expertizele contestate de pârâtă.

Motivarea Curţii de Apel Bacău este următoarea:

"Instanţa apreciază că faţă de înscrisurile existente la dosar, precum şi faţă de rapoartele de expertiză efectuate în faţa instanţei de fond nu este necesară efectuarea unor noi expertize, nici în specialitatea contabilă şi nici în specialitatea proprietate industrială pentru niciunul dintre obiectivele propuse de cele două apelante. De asemenea, instanţa are în vedere că unele dintre obiectivele la aceste expertize privesc chestiuni teoretice pentru care nu este necesară opinia unui expert".

Recurenţii-pârâţi consideră că motivarea este insuficientă, în condiţiile în care, raportul de expertiză proprietate industrială întocmit în faţa instanţei de fond, conţinea mai multe inconsecvenţe, mai exact, nu preciza în ce au constat actele de denigrare, dacă aveau o bază obiectivă sau nu; s-a constatat că există concurenţă neloială prin racolarea angajaţilor A. S.R.L. fără a verifica dacă pârâta i-a racolat sau au părăsit voluntar societatea; s-a afirmat că pârâta a deturnat clienţi persoane juridice, respectiv unităţi administrativ teritoriale în procedurile de licitaţie, fără să se arate cum se poate realiza deturnarea unor asemenea clienţi unităţi administrativ teritoriale în cadrul procedurilor de achiziţii publice care sunt guvernate de transparenţă şi principiul liberei concurenţe.

În ceea ce priveşte denigrarea societăţii, Curtea de Apel Bacău a reţinut că nici această faptă nu a putut conduce la intrarea societăţii reclamante în faliment, deoarece doar 26 din totalul de 533 al beneficiarilor din portofoliul firmei A., adică un procent de 5%, sunt comuni cu cei din portofoliul C., astfel că nici faptele de denigrare nu au putut constitui cauza principală a falimentului, acestea afectând un procent destul de redus al partenerilor de afaceri. Deşi s-a constatat un număr mic al beneficiarilor comuni, acest procent nu reflectă impactul real asupra situaţiei economice a reclamantei, dat fiind că în cazul unor clienţi comuni, valoarea contractelor încheiate cu aceştia poate fi extrem de importantă.

Denigrarea este reglementată de art. 2 lit. b) din lege, însă instanţa de judecată a confundat denigrarea cu deturnarea clientelei, despre care a conchis, într-un final, că în cazul unor clienţi comuni, valoarea contractelor poate fi extrem de importantă.

Hotărârea a fost pronunţată, însă nu s-a stabilit ce înseamnă noţiunea de "poate", fiind respinsă proba cu expertiza care s-a solicitat pentru clarificarea acestor aspecte, inclusiv cea contabilă.

În mod identic, s-a încălcat dreptul la apărare, principiul aflării adevărului, principiul contradictorialităţii prin respingerea administrării unei noi probe cu expertiza contabilă.

Instanţa de judecată a reţinut în sarcina pârâţilor exact faptele de denigrare despre care aceştia voiau să dovedească că au fost săvârşite, în realitate, de societatea reclamantă împreună cu intervenientele.

2. Recursul formulat împotriva deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Curtea de Apel Bacău aduce o noutate în ceea ce priveşte art. 267 din C. pen. referitor la omisiunea sesizării organelor de cercetare penală. Astfel, sesizarea organelor penale despre existenţa unor posibile fapte de deturnare de fonduri europene, de evaziune fiscală, a fost sancţionată de instanţă, reţinându-se că o asemenea faptă are caracter ilicit şi se impune obligarea pârâtului D. şi a societăţii C. S.R.L. la plata unei despăgubiri morale în valoare de 200.000 RON.

Instanţa de apel s-a pronunţat asupra existenţei elementelor răspunderii civile delictuale, evocând în susţinerea propriului raţionament Ordonanţa de clasare din 3 mai 2017, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 101/P/2017.

Faţă de această ordonanţă, depusă de pârâţi şi cu privire la care s-a evocat autoritatea de lucru judecat sau, în subsidiar, cercetat, pentru că nu a fost contestată de reclamantă, instanţa de apel a efectuat o greşită aplicare şi interpretare a legii, inclusiv şi-a bazat raţionamentul pe motive străine de natura pricinii, cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.

Mai exact, Curtea de Apel Bacău a reţinut că recurenţii au sustras materiale de la reclamantă, le-au vândut către C. S.R.L., etc.

Recurenţii-pârâţi susţin faptul că instanţa de apel s-a aflat într-o eroare, deoarece a confundat plângerea pretinsei părţi vătămate A., cu considerentele ordonanţei.

Prin Ordonanţa din 3 mai 2017 dată în dosarul penal nr. x/2017 s-a clasat cauza pentru fapta de divulgare de informaţii de serviciu, fiind disjunsă cercetarea celorlalte fapte reclamate.

De asemenea, prin Ordonanţa din 13 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-a clasat cauza privitoare la recurenţi pentru fapta de grup infracţional organizat (constituire, aderare, sprijinire) şi transfer neautorizat de date informatice, iar pentru restul faptelor, s-a declinat competenţa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, dosarele cu nr. x/2019, nr. y/2018 reunit cu dosarul nr. x/2016, dosarul nr. x/2017, toate faptele fiind clasate.

În acest context, recurenţii-pârâţi invocă efectul pozitiv al lucrului cercetat şi solicită instanţei de recurs să cenzureze hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel a ignorat puterea de lucru judecat în raport de soluţia dată de Tribunalul Neamţ capetelor de cerere de la pct. 4-8, care nu au fost contestate pe calea apelului.

Hotărârea Curţii de Apel Bacău este contradictorie.

Recurenţii au precizat că la fila x, paragraful 2 se citează Raportul de expertiză proprietate intelectuală, pe care instanţa îşi bazează concluziile, care conchide, astfel cum reţine instanţa, "..că faptele ilicite ale numitului D. au avut o oarecare contribuţie la micşorarea drastică a cifrei de afaceri a A. S.R.L. în anul 2017", pentru ca, la pagina 26, Curtea de Apel Bacău să reţină "gravitatea faptelor săvârşite . . . . . . . . . . . . .de natură a crea un dezechilibru major în activitatea societăţii, nu doar dezvoltarea economică a acesteia".

Teza "dezechilibrului major" este în contradicţie şi cu aserţiunea instanţei de apel de la fila x.

Hotărârea Curţii de Apel Bacău este nelegală, întrucât au fost respinse probele solicitate de pârâta C. S.R.L. şi de pârâtul D., inclusiv solicitarea de administrare de probe noi. Instanţa a apreciat inutilitatea lor, iar, concomitent, a arătat că hotărârea se bazează pe prezumţii, însă prezumţiile sunt relative şi pot fi răsturnate prin probele solicitate a fi administrate (proba contrară).

Hotărârea este contradictorie şi sub aspectul menţinerii cuantumului despăgubirilor morale bazate pe teoria dezechilibrului major vs. motivaţia aceleiaşi instanţe bazată pe aserţiunea expertului proprietate intelectuală care face vorbire despre o "oarecare contribuţie".

Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală prin faptul că s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitei B. cu motivaţia că pârâta a renunţat la atare excepţie. Fiind o chestiune de fond (Decizia nr. 2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) se cuvenea să fie analizată lipsa calităţii procesuale active ca motiv de apel.

Raţionamentul fundamental greşit conform căruia calitatea de administrator special a dnei B. o îndreptăţeşte pe aceasta să-şi mărească patrimoniul personal pentru fapte de concurenţă neloială contravine legii, dar şi regulii potrivit căreia doar titularul dreptului lezat poate sta în judecată ca reclamant, tocmai în virtutea faptului că prejudiciul se produce în patrimoniul societăţii comerciale, iar nu în patrimoniul persoanei fizice.

Aşadar, recurenţii consideră că prevederile art. 36 din C. proc. civ., respectiv ale Legii nr. 11/1991 au fost greşit interpretate de instanţa de fond şi de instanţa de control judiciar.

În mod identic, apare nelegal modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererilor de intervenţie accesorii formulate de către A. S.R.L, A. S.R.L, Q. S.R.L., faţă de care Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat la fila x, în sensul că respectivele cereri de intervenţie urmau a susţine poziţia reclamantei, fără însă a motiva afirmaţia prin raportare la Legea nr. 11/1991, unde se menţionează că prejudiciul trebuie să fie personal.

Cererea de intervenţie accesorie este formulată în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părţi, intervenientul trebuie să urmărească obţinerea unui interes pentru sine, care poate fi de natură materială ori morală, nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine. Or, intervenienţii aveau asociaţi diferiţi şi nu au formulat cereri proprii.

Hotărârea este nelegală prin aceea că se bazează pe situaţii de fapt care nu privesc reclamanta, ci intervenientele care, aşa cum s-a arătat, nu au formulat cereri proprii, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Deşi A. S.R.L. şi A. S.R.L. nu au calitatea de reclamante, ci calitatea de interveniente accesorii, atât instanţa de fond (la pag. 13), cât şi instanţa de apel (fişa 27) au reţinut că pârâţii au săvârşit fapte de concurenţă neloială faţă de reclamanta A. S.R.L. constând în mai multe fapte de denigrare, iar două dintre acestea a constat în faptul că:

- în data de 02.07.2016, pârâtul D. a transmis un e-mail către Primăria Comunei Giroc, prin care a arătat că intervenienta A. S.R.L. nu este capabilă să execute lucrarea câştigată în urma licitaţiei desfăşurate la data de 02.07.2016.

- în data de 02.05.2017, pârâtul D. a transmis un e-mail către Primăria oraşului Târgu Neamţ cu informaţii privind presupusele fapte penale săvârşite de către reclamanta B. şi U. în calitatea lor de administratori ai reclamantei.

Nu în ultimul rând, recurenţii-pârâţi D. şi C. S.R.L. consideră nelegală interpretarea dată de instanţă principiului prezumţiei de nevinovăţie, prin raportare la art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind concurenţa neloială.

În final, au susţinut faptul că în prezenta cauză nu există faptele de concurenţă neloială sub forma denigrării reglementată de art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991, deoarece nu este întrunită nici condiţia referitoare la legătura de cauzalitate, mai exact, prin acţiunea denigratoare să-i fi fost cauzat reclamantei un prejudiciu.

Prin raportul de expertiză de proprietate intelectuală s-a reţinut, la pagina 44, că deşi s-au remarcat fapte de concurenţă neloială sub forma denigrării şi deturnării clientelei prin racolarea personalului (aspecte pe care recurenţii le-au contestat de altfel pe calea obiecţiunilor respinse şi cu care nu sunt în continuare de acord), nu există legătură de cauzalitate între faptele C. S.R.L. şi a persoanelor implicate, deoarece A. S.R.L. a arătat un management defectuos prin management dispersat în 12 societăţi afiliate, cu consecinţa iniţierii procedurii de insolvenţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 9 martie 2023, Cabinetul Individual de Insolvenţă P., în calitate de lichidator judiciar al societăţii A. S.R.L. a transmis întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi nu au formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că susţinerile părţilor recurente nu ar putea fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Raportul a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; doar recurenţii-pârâţi şi-au prezentat punctul de vedere.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de Cabinetul Individual de Insolvenţă P., în calitate de lichidator judiciar al societăţii A. S.R.L., prin întâmpinare, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă de la termenul din 19 septembrie 2022, se constată că recurenţii-pârâţi nu au dezvoltat critici de nelegalitate a încheierii recurate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi au susţinut faptul că s-a încălcat dreptul la apărare, principiul aflării adevărului, principiul contradictorialităţii prin respingerea administrării unei noi probe cu expertiza contabilă.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că nu sunt indicate normele de procedură încălcate de instanţă cu prilejul dezbaterii şi soluţionării cererii de probe.

Pe de altă parte, referitor la utilitatea şi concludenţa probelor solicitate de recurenţi în faţa instanţelor de fond, criticile recurenţilor nu vizează legalitatea măsurii de respingere a probelor, ci chestiuni de fapt în materie de probatorii. Însă aprecierea instanţei de apel cu privire la pertinenţa, concludenţa şi utilitatea probelor ce îi sunt solicitate nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs, controlul judiciar efectuat în această cale de atac fiind exclusiv unul de legalitate pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., normă de ordine publică.

Din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului la apărare şi a lipsei sau încălcării rolului activ al instanţei în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că astfel de critici nu sunt compatibile cu premisa analizată, întrucât simpla respingere a unei probe nu poate fi prin ea însăşi un argument în sensul încălcării dreptului la apărare, câtă vreme, astfel cum s-a arătat, instanţa de apel, în exercitarea atributului de apreciere asupra cererii de probatorii solicitate de către părţi, are la îndemână inclusiv soluţia respingerii lor, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 258 raportat la art. 255 din C. proc. civ., dispoziţii aplicabile şi în apel, potrivit art. 482 din acelaşi cod.

Încuviinţarea probelor solicitate reprezintă o prerogativă a instanţei ce se exercită în mod critic, în condiţiile prevăzute de lege; mai mult decât atât, conţinutul procedural al dreptului la apărare al părţilor în procesul civil rezultă din dispoziţiile art. 13 din C. proc. civ., iar din perspectiva probelor, dreptul la apărare presupune dreptul la propunerea probelor, nu şi garanţia încuviinţării oricărei probe solicitate de către părţi, întrucât admisibilitatea, încuviinţarea şi administrarea probelor sunt obiect al unor alte norme procedurale, anterior menţionate.

Respingerea unor probe solicitate de către apelanţii-pârâţi nu poate primi nici semnificaţia încălcării rolului activ pe care instanţa trebuie să îl exercite în soluţionarea cauzei, iar lipsa de rol activ nu poate fi invocată în legătură cu respingerea unei probe sau, altfel spus, pentru a se critica o dispoziţie a instanţei, întrucât lipsa de rol activ, de regulă, decurge dintr-o omisiune, o inacţiune a instanţei, iar nu când se pretinde o soluţia contrară celei dispuse.

Recurenţii-pârâţi din prezenta cauză au mai susţinut faptul că motivarea Curţii de Apel Bacău este insuficientă, în condiţiile în care, raportul de expertiză proprietate industrială întocmit în faţa instanţei de fond, conţinea mai multe inconsecvenţe, mai exact, nu preciza în ce au constat actele de denigrare, dacă aveau o bază obiectivă sau nu; s-a constatat că există concurenţă neloială prin racolarea angajaţilor A. S.R.L. fără a verifica dacă pârâta i-a racolat sau au părăsit voluntar societatea; s-a afirmat că pârâta a deturnat clienţi persoane juridice, respectiv unităţi administrativ teritoriale în procedurile de licitaţie, fără să se arate cum se poate realiza deturnarea unor asemenea clienţi unităţi administrativ teritoriale în cadrul procedurilor de achiziţii publice care sunt guvernate de transparenţă şi principiul liberei concurenţe.

Toate aceste afirmaţii subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt critici de netemeinicie, prin prisma cărora recurenţii-pârâţi repun în discuţie analizarea probatoriilor administrate în stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de către instanţa de apel.

În lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din susţinerile recurenţilor-pârâţi neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii încheierii recurate.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, instanţa supremă reţine că recurenţii-pârâţi au indicat, în mod expres, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., dispoziţii legale potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

O primă critică se referă la faptul că instanţa de apel a reţinut că recurenţii au sustras materiale de la reclamantă pe care le-au vândut către C. S.R.L. Recurenţii-pârâţi susţin faptul că instanţa de apel s-a aflat într-o eroare, deoarece a confundat plângerea pretinsei părţi vătămate A., cu considerentele ordonanţei. Prin Ordonanţa din 3 mai 2017 dată în dosarul penal nr. x/2017 s-a clasat cauza pentru fapta de divulgare de informaţii de serviciu, fiind disjunsă cercetarea celorlalte fapte reclamate. De asemenea, prin Ordonanţa din 13 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-a clasat cauza privitoare la recurenţi pentru fapta de grup infracţional organizat (constituire, aderare, sprijinire) şi transfer neautorizat de date informatice, iar pentru restul faptelor, s-a declinat competenţa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, dosarele cu nr. x/2019, nr. y/2018 reunit cu dosarul nr. x/2016, dosarul nr. x/2017, toate faptele fiind clasate. În acest context, recurenţii-pârâţi invocă efectul pozitiv al lucrului cercetat şi solicită instanţei de recurs să cenzureze hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte reţine că puterea lucrului judecat este o prezumţie legală, iuris et de iure, care operează atunci când, în al doilea proces, trebuie dezlegată o problemă soluţionată anterior, fără a presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase, cu consecinţa că prezumţia nu opreşte judecata celei de-a doua acţiuni, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, impunând în faţa instanţei constatările făcute cu ocazia judecăţilor anterioare.

În realitate, invocând încălcarea puterii de lucru judecat, recurenţii contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi constatările acesteia, în raport cu probatoriul administrat.

Recurenţii încearcă, în faza recursului, să demonstreze că starea de fapt este alta decât cea reţinută, în fond, de instanţa de apel.

Se omite însă că situaţia de fapt dedusă judecăţii, astfel cum a fost stabilită de curtea de apel, ca instanţă devolutivă, pe baza probelor administrate, a intrat ea însăşi în puterea de lucru judecat, instanţa de recurs fiind ţinută de aceasta.

Ignorând modul în care se repercutează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, recurenţii-pârâţi, prin criticile formulate, solicită, practic, Înaltei Curţi să devolueze fondul cauzei şi să reevalueze faptele, pentru ca, schimbându-le, acestea să poată converge către o soluţie favorabilă.

Or, această abordare din partea recurenţilor nu poate constitui suportul controlului judiciar permis de art. 488 din C. proc. civ., acest control impunându-se a fi realizat numai în raport cu situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel.

Dacă această instanţă a stabilit sau nu în mod corect faptele supuse judecăţii şi, respectiv dacă a interpretat sau nu corect probele sunt chestiuni ce vizează temeinicia hotărârii atacate, şi nu legalitatea acesteia.

Prin urmare, cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. a fost invocat formal, aspectele vizate de recurenţi nefiind posibil de cenzurat în recurs.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenţii nu au formulat nicio critică care să vizeze un eventual viciu al motivării deciziei instanţei de apel, în cele trei ipoteze prevăzute de motivul de casare amintit, respectiv dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, dacă hotărârea cuprinde motive contradictorii ori dacă cuprinde numai motive străine de natura cauzei.

Ipoteza motivelor străine de natura cauzei presupune dezvoltarea unor critici prin care să se evidenţieze lipsa legăturii între motivele reţinute de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată şi natura pricinii deduse judecăţii.

Ca atare, susţinerea generică în sensul că instanţa de apel şi-a fundamentat raţionamentul pe motive străine de natura pricinii nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate susceptibilă de a fi încadrată în acest motiv de recurs.

Reiterând faptul că nu este suficientă enunţarea unei critici care reproduce dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că invocarea aplicării greşite ori încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune nu doar invocarea normei de drept material în mod punctual, dar şi reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare şi modul în care instanţa de apel a înfrânt acest procedeu.

De aceea, nemulţumirea recurenţilor legată de soluţia recurată, de modul în care instanţa de apel concluzionează asupra stării de fapt, nu deduce instanţei de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate şi reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale excepţională de atac care urmăreşte să supună Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte conchide că niciuna dintre criticile recurenţilor nu poate fi încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi constată incidentă sancţiunea nulităţii recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, situaţie care, deopotrivă, încalcă exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de Cabinetul Individual de Insolvenţă P., în calitate de lichidator judiciar al societăţii A. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul declarat în cauză de recurenţii-pârâţi D. şi C. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de Cabinetul Individual de Insolvenţă P., în calitate de lichidator judiciar al societăţii A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi C. S.R.L. împotriva încheierii din 19 septembrie 2022 şi a deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.