Service contract dispute: Appeal annulled as inadmissible for failure to pay judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună obligarea acesteia la plata:

1. sumei de 116.461,72 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului de prestări servicii din 11 februarie 2014, factura seria x-BDA nr. x/15.10.2015;

2. sumei de 42.718 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 31 octombrie 2016, pe care reclamanta a înţeles să le solicite până la data plăţii efective a debitului;

3. sumei de 923.399,55 RON, echivalentul în RON al sumei de 205.199,90 euro, curs BNR la data de 31 octombrie 2016, 1 euro = 4,50 RON, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare executate;

4. sumei de 710.868,63 RON, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanţie, executată abuziv de către pârâtă;

5. sumei de 27.897 RON, reprezentând dobânda legală, aferentă sumei de 710.868,63 RON, calculată până la 31 octombrie 2016, dobândă pe care reclamanta a înţeles să o solicite până la data plăţii efective a debitului;

6. cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea litigiului;

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis, în parte, acţiunea privind pe reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 116.461,72 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate şi neachitate, a sumei de 42.718 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului în sumă de 116.461,72 RON, calculate până la data de 31 octombrie 2016, precum şi în continuare până la data achitării integrale a debitului; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 710.868,63 RON, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanţie bancară, dar şi la plata către reclamantă a dobânzii legale în sumă de 28.980 RON, aferentă debitului în sumă de 710.868,63 RON, calculată până la data de 9 noiembrie 2016, precum şi la plata dobânzii legale calculate în continuare, până la data achitării integrale a debitului; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor suplimentare, ca neîntemeiat; pârâta a mai fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 9.000 RON, reprezentând onorariu experţi şi onorariul avocatului.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel principal, solicitând admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii în integralitate a cererilor formulate de reclamantă şi admise de instanţa de fond.

Apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C.. a formulat apel incident, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul obligării intimatei-pârâte B. S.R.L., la plata contravalorii lucrărilor suplimentare în cuantum de 999 324 RON, echivalentul în RON al sumei de 205.199,90 Euro, curs BNR la data de 9 decembrie 2020, 1 euro = 4,87 RON.

Prin decizia civilă nr. 1977/2022 din 28 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. şi de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C.. împotriva sentinţei civile nr. 8 din 6 ianuarie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La data de 23 martie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1977/2022 din 28 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, recurenta a susţinut faptul că instanţa de judecată a încălcat principiul libertăţii contractuale, consfinţit de art. 1169 din C. civ., precum şi normele ce reglementează garanţiile autonome (art. 2321 C. civ. şi URDG - Publicaţia ICC 758).

În opinia recurentei, instanţa de judecată a decis, fără niciun argument şi nicio dovadă, faptul că reclamanta a executat nişte lucrări despre care nu se ştie unde şi când au fost executate şi că pârâta, beneficiarul contractului şi plătitorul preţului, trebuie să accepte aceste lucrări, fără să aibă posibilitatea să verifice calitatea şi cantitatea lor.

Cum reclamanta nu a dovedit faptul că a executat acele lucrări, obligarea pârâtei la plata lor făcându-se în mod exclusiv pe o prezumţie legată de acceptarea la plată a facturii fiscale, în mod evident acest capăt de cerere trebuia să fie respins.

Întrucât nu există condiţiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei şi capătul doi de cerere trebuia să fie respins.

Cu privire la executarea scrisorii de garanţie, instanţa de apel a considerat că executarea acesteia s-a făcut fără drept, ulterior notificării de reziliere a contractului, fără să existe o notificare a contractorului cu privire la executarea necorespunzătoare, a lucrărilor, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Aşa cum s-a arătat, pentru garantarea executării lucrărilor, reclamanta a constituit o garanţie sub forma unei scrisori de garanţie bancară.

Această garanţie se putea executa de către pârâtă în condiţiile prevăzute de art. 30.8 din contract.

Instanţa a stabilit că pârâta a executat scrisoarea de garanţie fără drept, pentru motivele prezentate în considerentele hotărârii.

Or, atât rezilierea contractului ca urmare a nerespectării de către antreprenor a obligaţiei de a completa valoarea garanţiei conferite (art. 60.1.4.5), cât şi executarea scrisorii de garanţie bancară s-a făcut conform prevederilor contractuale (art. 30.8) şi legale în vigoare (art. 2321 şi următ. din C. civ. şi URDG - Publicaţia ICC 758).

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. nu a formulat întâmpinare în cauză.

La data de 30 iunie 2023 (e-mail - dosar), recurenta-pârâtă, prin d-l avocat E., a transmis o cerere de renunţare la recurs (comunicată intimatei prin intermediul serviciilor poştale, la 6 iulie 2023, conform referatului întocmit de grefier - fila x).

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că se impune anularea recursului ca netimbrat, în măsura în care nu se va depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.297,64 RON. Având în vedere că recurenta-pârâtă a declarat calea extraordinară de atac a recursului cu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ., s-a mai reţinut că recursul este tardiv. În ceea ce priveşte cererea de renunţare la recurs, transmisă la data de 30 iunie 2023, prin e-mail, s-a constatat că nu a fost semnată de către d-l avocat E. şi că acesta are împuternicire avocaţială doar pentru "asistare şi reprezentare, redactare, semnare, plată taxe, depunere recurs dosar nr. x/2016".

Raportul a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a formulat punct de vedere la raport.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea legalei învestiri a instanţei, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, prin rezoluţia din 5 aprilie 2023, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L. obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.297,64 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 [calculată la valoarea de 899.028,35 RON (compusă din: suma de 116.461,72 RON - contravaloare lucrări executate şi neachitate; suma de 42.718 RON - penalităţi de întârziere aferente debitului în sumă de 116.461,72 RON, calculate până la data de 31 octombrie 2016; suma de 710.868,63 RON - contravaloarea scrisorii de garanţie bancară; suma de 28.980 RON, reprezentând dobânda legală aferentă debitului în valoare de 710.868,63 RON, calculată până la data de 9 noiembrie 2016]. Totodată, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a preciza valoarea penalităţilor de întârziere aferente debitului în sumă de 116.461,72 RON, calculate de la data de 1 noiembrie 2016 şi până la data declarării recursului - 13 martie 2023 (e-mail - fila x), precum şi valoarea dobânzii legale aferente debitului în sumă de 710.868,63 RON, calculată de la data de 10 noiembrie 2016 până la data declarării recursului (13 martie 2023), urmând să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin adresa din 5 aprilie 2023, comunicată recurentei-pârâte la 11 aprilie 2023, autoarei căii de atac i s-a pus în vedere să plătească şi să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.297,64 RON.

Împotriva modului de stabilire a obligaţiei de timbrare autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurenta-pârâtă nu a solicitat nici acordarea unor facilităţi fiscale, în condiţiile art. 42 din acelaşi act normativ.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii acestuia, comunicat recurentei-pârâte, aceasta rămânând pasivă în executarea obligaţiei sale legale.

Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea stadiului recursului în completul de filtru, 16 noiembrie 2023, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1977/2022 din 28 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.