Competence to sue a court as employer: plaintiff’s discretionary choice to file with the competent tribunal precludes declination of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la eliberarea unei adeverinţe tip, care să cuprindă, pe lângă veniturile salariale reactualizate realizate în ultima lună anterior pensionării, diferenţele de drepturi salariale reactualizate, stabilite prin sentinţa civilă nr. 160 din 9 februarie 2021 şi sentinţa civilă nr. 1577 din 8 decembrie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, rămase definitive, adeverinţa fiindu-i necesară la Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 714 din 3 noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., care stabilesc că:

"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Au fost redate prevederile art. 127 alin. (21) din acelaşi cod, potrivit cărora "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", Tribunalul Suceava apreciind că nu este competent teritorial să judece cauza dedusă judecăţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 28 noiembrie 2022.

Prin sentinţa civilă nr. 496/2023 din 9 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi în soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Suceava; s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Iaşi a reţinut că art. 127 din C. proc. civ. conţine o normă legală a cărei raţiune rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii.

Din modul în care este redactat textul de lege, condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existenţa unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi să-şi desfăşoare activitatea profesională la instanţa competentă să judece cauza sau a unei instanţe superioare acesteia.

În condiţiile în care reclamanta are calitatea de pensionar şi a înţeles să înregistreze acţiunea pe rolul Tribunalului Suceava (tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul), Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 8 septembrie 2023, sub nr. x/2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că ambele instanţe - Tribunalul Suceava şi Tribunalul Iaşi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că reclamanta, judecător în cadrul Tribunalului Suceava, secţia penală până la data de 8 august 2018, când a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Suceava cu o acţiune prin care a solicitat să fie obligat pârâtul la eliberarea unei adeverinţe tip, care să cuprindă, pe lângă veniturile salariale reactualizate realizate în ultima lună anterior pensionării, diferenţele de drepturi salariale reactualizate, stabilite prin sentinţa civilă nr. 160 din 9 februarie 2021 şi sentinţa civilă nr. 1577 din 8 decembrie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, rămase definitive, adeverinţa fiindu-i necesară la Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

Prin urmare, reclamanta, judecător pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Suceava cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Suceava.

Faţă de obiectul acţiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat la art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competenţa materială revine în primă instanţă tribunalului.

În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Alin. (2) al aceluiaşi text legal prevede că:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanta a activat în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Suceava, secţia penală până la data de 8 august 2018 când a fost eliberată din funcţie, ca urmare a pensionării, iar pârât chemat în judecată este Tribunalul Suceava.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii, reclamanta nu se află în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., adică nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Suceava), în speţă, este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege».

Aşadar, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată - art. 127 alin. (21) teza a II-a din C. proc. civ. - fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În speţă, reclamanta a învestit chiar instanţa competentă să judece litigiul, înregistrând acţiunea pe rolul Tribunalului Suceava.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Suceava, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Faţă de cele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.