Union-led suit over special-work reclassification assigned to Bucharest Tribunal over Sibiu.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat indicaţi în tabelul anexă (Anexa nr. 4 la cererea de chemare în judecată), în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA şi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ SIBIU, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic si cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv, obligarea pârâtei REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ SIBIU la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit.

c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 822 din 16 februarie 2023, a respins excepţia necompetenţei generale a instanţei, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut că acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor SINDICATULUI SILVA SIBIU, afiliat la FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA.

Prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Aşadar, în cazul stabilirii calităţii procesuale active în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală - respectiv sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

Tribunalul Bucureşti a apreciat că sunt relevante următoarele considerente ale Deciziei nr. 1/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale".

Conform art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acţiunii), "două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale".

Printre membrii federaţiei reclamante se numără şi SINDICATUL SILVA SIBIU, ce are sediul în Sibiu, judeţul Sibiu (acesta protejând drepturile membrilor săi, angajaţi în cadrul pârâtelor).

Prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului, şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie) se asigură într-adevăr o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 623/2023 din 21 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu, invocată de pârâte şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat, în favoarea Tribunalului Bucureşti; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Bucureşti, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Sibiu a reţinut că acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele unor membri de sindicat ai SINDICATULUI SILVA SIBIU, acesta din urmă afiliat la FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, după cum reiese din adeverinţa nr. x/12.01.2023 (emisă de Federaţia Sindicatelor) şi adeverinţa nr. x/29.12.2022 (emisă de Sindicatul Liber al Silvicultorilor Sibiu).

Totodată, a reţinut că în situaţia în care o organizaţie sindicală are calitatea de reclamant, legiuitorul a conferit acesteia calitate procesuală activă şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul sindicatul reclamant. Instanţa supremă a statuat expres că "atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului". Având în vedere că FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, cu sediul în Bucureşti, are calitatea de reclamantă în cauza dedusă judecăţii, instanţa a apreciat că, raportat la dispoziţiile legale menţionate şi la dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, în circumscripţia căruia îşi are sediul reclamanta.

Tribunalul Sibiu a avut în vedere că reclamanta acţionează în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, iar faptul că printre membrii federaţiei se numără şi SINDICATUL SILVA SIBIU nu are niciun fel de relevanţă cu privire la competenţa teritorială a instanţei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 28 august 2023, sub nr. x/2022/a1.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA şi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ SIBIU la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat indicaţi în tabelul anexă (Anexa nr. 4 la cererea de chemare în judecată).

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Întrucât sediul FEDERAŢIEI SINDICATELOR DIN SILVILCULTURA SILVA se află în Municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Faţă de cele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.