Automobile liability insurance dispute: Inadmissibility of cassation appeal for insurance matters under the post-2018 procedural code

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi B., în calitate de moştenitoare ale defunctei C., decedată ca urmare a rănilor provocate de accidentul auto din 21 martie 2016, conform sentinţei penale nr. 230 din 16 aprilie 2019, pronunţate de Judecătoria Suceava, în dosarul penal nr. x/2017, au solicitat obligarea pârâtei D. S.A., la plata despăgubirilor civile în sumă totală de 5.000.000 euro la cursul BNR din ziua accidentului, câte 2.500.000 euro pentru fiecare dintre părţi, reprezentând indemnizaţie de despăgubire/suma asigurată pentru decesul mamei reclamantelor şi 20.000 RON (câte 10.000 RON pentru fiecare reclamantă) reprezentând indemnizaţie de despăgubire/suma asigurată - cheltuieli de înmormântare pe care pârâta le datorează în baza contractului de răspundere civilă auto RCA, intervenient în cauză fiind E..

Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 123/2022 din 17 iunie 2022, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi cu intervenientul forţat E.; pârâta a fost obligată să plătească fiecăreia dintre reclamante despăgubiri în sumă de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 295 din 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta D. S.A. împotriva sentinţei nr. 123/2022 din 17 iunie 2022 a Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă; s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii, recurentele-reclamante A. şi B. au declarat recurs, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentele-reclamante au susţinut faptul că instanţa de apel nu a judecat şi nu a soluţionat apelul pe baza motivelor de apel invocate, respectiv legislaţia secundară, legislaţia naţională şi legislaţia europeană.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 17 februarie 2023.

Intimata-pârâtă D. S.A. (societate în faliment) a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului; în subsidiar, a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurentele-reclamante nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 12 iunie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 noiembrie 2023, cu citarea părţilor, termen care a fost preschimbat, din oficiu, la data de 16 noiembrie 2023, prin încheierea din 30 august 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă D. S.A., Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantele A. şi B. au învestit Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă la data de 12 octombrie 2021 cu o cerere în materia asigurărilor, solicitând obligarea pârâtei D. S.A. la plata de daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat de producerea accidentului rutier din data de 21 martie 2016, în urma căruia a decedat numita C., mama reclamantelor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 12 octombrie 2021, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia nr. 295 din 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în apel, într-o cerere pronunţată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva deciziei nr. 295 din 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva deciziei nr. 295 din 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.