Exclusion of cassation appeal in individual labor disputes under Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat:

1. anularea deciziei de concediere pe motive ce nu ţin de persoana angajatului din 15.09.2020;

2. obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, pentru perioada februarie 2020 - iunie 2020, pentru care statele de plată au fost semnate în fals, întrucât ca şi angajat al acestei societăţi nu a semnat personal acestea, dar pe care există semnătură în fals pentru reclamant, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii;

3. obligarea la plata drepturilor salariale pentru luna august 2020 şi inclusiv avansul pentru luna septembrie 2020 (salariu ce trebuia achitat la data de 15 septembrie 2020), fiind trimis de către administratorul societăţii în preaviz din motive neimputabile angajatului şi fără întocmirea potrivit dispoziţiilor legale a documentaţiei în acest sens;

4. plata drepturilor salariale integral 100% conform contractului individual de muncă raportat la munca prestată în perioada "stării de urgenţă", întrucât nu există acordarea de şomaj tehnic, activitatea nu a fost întreruptă sau restructurată, în perioada "stării de urgenţă" programul de muncă s-a desfăşurat în regim de 10 ore pe zi;

5. obligarea la plata orelor de muncă prestate în perioada sărbătorilor legale declarate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, pentru care nu s-au acordat nici drepturile salariale şi nici zilele libere plătite, pentru această activitate deja prestată;

6. obligarea la plata tichetelor de masă ce nu au fost acordate, deşi acestea au fost scoase din societate în numele şi pe codul numeric personal al fiecărui angajat în baza unor semnături în fals, tichete de masă ce au fost consumate şi prin care s-au achitat mărfuri prin magazinele de desfacere proprii ale societăţii angajatoare;

7. repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reintegrarea în muncă a reclamantului, potrivit art. 80 alin. (2) din Codul muncii;

8. obligarea intimatei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 15.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) şi (2) din Codul muncii;

Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1606 din 13 mai 2022, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a anulat decizia de concediere contestată, emisă de pârâtă; pârâta a fost obligată la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere; au fost respinse ca rămase fără obiect capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la:

- plata drepturilor salariale restante pentru perioada februarie 2020 - iunie 2020,

- plata drepturilor salariale pentru luna august 2020 şi avansul pentru luna septembrie 2020,

- plata drepturilor salariale integral 100% conform contractului individual de muncă raportat la munca prestată în perioada "stării de urgenţă",

- plata tichetelor de masă aferente perioadei februarie 2020 - iunie 2020,

- plata orelor de muncă prestate în perioada sărbătorilor legale în data de 17.04.2020.

Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor de muncă prestate în perioada sărbătorilor legale, cu excepţia zilei de 17 aprilie 2020, precum şi la plata daunelor morale; reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, proporţional pretenţiilor admise.

La data de 4 iulie 2022, reclamantul C. a formulat o cerere, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1606 din 13 mai 2022 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, în sensul că s-a anulat decizia de concediere din anul 2020 şi s-a dispus obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere, fapt refuzat de pârâtă din motive nefondate şi neîntemeiate; totodată, reclamantul a arătat că societatea pârâtă refuză plata drepturilor salariale din octombrie 2020 până în prezent, salarii indexate şi majorate cu rata inflaţiei, pentru motivul că sentinţa civilă nu specifică în mod clar aceste obligaţii.

De asemenea, reclamantul a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în partea finală a dispozitivului sentinţei civile nr. 1606 din 13 mai 2022 cu privire la "obligarea reclamantului către pârâtă la plata sumei de 700 RON privind cheltuieli judiciare-onorariu avocaţial".

Prin încheierea din 7 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de lămurire formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; s-a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 1606/13.05.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020, în sensul că reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere include obligaţia pârâtei de a plăti reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii la data reintegrării; s-a admis cererea de îndreptare eroare materială şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 1606/13.05.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020, în sensul că se va consemna:

"obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, proporţional pretenţiilor admise", în loc de "obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, proporţional pretenţiilor admise".

Prin decizia civilă nr. 426/CM din 6 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-au admis apelurile formulate de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1606 din 13 mai 2022 a Tribunalului Constanţa şi de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2022, prin care a fost soluţionată cererea de lămurire dispozitiv; s-a anulat în parte sentinţa apelată, cu excepţia dispoziţiilor privind anularea deciziei de concediere, reintegrarea în postul deţinut anterior emiterii acesteia şi daunele morale, care au fost menţinute; s-a anulat încheierea apelată şi s-a reţinut cauza spre rejudecare în limitele anulării; s-a acordat termen de judecată la data de 7 februarie 2023, ora 10:00, cu citarea părţilor.

Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 42/CM din 7 februarie 2023, în rejudecare, a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capetelor de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale aferente perioadei februarie - 15 septembrie 2020 şi a drepturilor salariale "integral 100%" aferente perioadei stării de urgenţă; a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost reţinută spre rejudecare, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; pârâta B. S.R.L. a fost obligată la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 16 septembrie 2020 şi până la 21 iunie 2022; a respins ca nefondate restul capetelor de cerere; pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă, acordate proporţional admiterii pretenţiilor.

La data de 31 martie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 42/CM din 7 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de fond. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată. Intimatul a invocat şi excepţia tardivităţii declarării recursului.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2023 s-a fixat termen la data de 16 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A., Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect anularea deciziei de concediere, reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior emiterii acesteia, plata daunelor morale şi a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 16 septembrie 2020 şi până la 21 iunie 2022, acţiunea fiind întemeiată şi soluţionată în temeiul dispoziţiilor din Codul muncii.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

De asemenea, Legea nr. 62/2011, republicată, prevede la art. 216 că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la data de 15 octombrie 2020, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Aşadar, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) din acelaşi cod, raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 42/CM din 7 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-pârâtă B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 42/CM din 7 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.