Revision for contradictory judgments rejected as time-barred in real estate ownership dispute

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 2 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., prin lichidator judiciar şi C. S.R.L., prin lichidator judiciar, a solicitat instanţei să constate că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/12.12.2005, validat prin sentinţa nr. 2824/30.09.2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2008, a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra unei suprafeţe totale de 346.072 m.p., teren, situat în intravilanul municipiului Oradea, nr. cadastral x, suprafaţă de teren ce se regăseşte şi în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.02.2004 de către BNP D., contract încheiat între pârâte. De asemenea, s-a solicitat să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF asupra nr. topografice corespunzătoare nr. cadastrale indicate.

Pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare şi cerere reconventională, solicitând rectificarea colii de Carte Funciară x Sântion, în sensul radierii înscrierii de sub B.27, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D. sub nr. x/22.02.2004 prin sentinţa penală nr. 121/2015 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă sub acest aspect prin Decizia nr. 575/A/2015 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2007, cu consecinţa revenirii la situaţia anterioară, respectiv cea de sub B.l (în care pârâta B. este întabulată cu titlu de atestare a dreptului de proprietate), constatarea pe cale pauliană în baza art. 975 vechiul C. civ. a inopozabilităţii faţă de pârata reconvenientă şi a ineficacităţii sentinţei nr. 2824/30.09.2008, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2008, hotărâre care ţine loc de contract de vânzare între C. S.R.L. şi A. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 7403/2016 din 26 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia Civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoareaTribunalului Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 43/C/2017 din 6 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă a fost admisă excepţia puterii lucrului judecat cu privire la cererea formulată de reclamantă, având ca obiect acţiune în constatare, fiind respins capătul I din cererea principală.

De asemenea, a fost respins capătul de cerere având ca obiect înscriere în cartea funciară.

Totodată, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii formulării, pe cale reconvenţională, a unei acţiuni în rectificare, fiind respins acest capăt de cerere.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.A. Oradea, prin lichidator judiciar, având ca obiect acţiunea pauliană.

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar.

Prin decizia civilă nr. 892/2017-A din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă au fost admise apelurile formulate, fiind anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 102/LM/2020 din 7 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei C. S.R.L.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., prin lichidator judiciar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenientă B. S.A., prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

De asemenea, a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenientă B. S.A., asfel cum a fost modificată în faza rejudecării, fiind dispusă anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/12.12.2005 încheiat între C. S.R.L., în calitate de vânzătoare şi A. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect 75.090 mp teren cu construcţii şi 288.402 mp teren agricol (173.407 mp.teren arabil, 60.000 mp. fâneaţă, 30.000 mp. livezi, 25.000 mp. ape şi bălţi).

A fost obligată reclamanta A. S.R.L. la plata către expertul a E. a sumei de 2.000 RON cu titlu de majorare onorariu.

4. Împotriva aceste sentinţe şi a încheierilor premergătoare a formulat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 818/A/2021 din 23 iunie 2021pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantei A. S.R.L.

5. Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 17.05.2021 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 762 din 29 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respins recursul formulat de reclamantă.

6. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea cererii de revizuire s-a invocat faptul că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1432/2022 din 12 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care a rămas definitivă sentinţa nr. 198/2022 din 3 martie 2022 a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Revizuenta a arătat că, prin decizia nr. 1432 din 12 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele aspecte: contractul nr. x/2005 încheiat cu C. S.R.L. este o promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată; acest înscris nu a fost desfiinţat prin sentinţa penală nr. 121/2015 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 575/A/2015 a Curţii de Apel Oradea; şi, totodată, contractul şi sentinţa civilă nr. 2824/2008 a Tribunalului Dolj prin care a fost validat acesta, reprezintă două acte diferite, sentinţa ţinând loc de act autentic.

Potrivit revizuentei, în contradicţie cu cele reţinute anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în mod nelegal prin decizia atacată că: actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" nr. x/12.12.2005 nu este doar o promisiune de vânzare-cumpărare, ci un veritabil contract de vânzare cumpărare, instanţa supremă aplicând cu încălcarea tuturor principiilor de drept procesual civil sancţiunea nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 247/2005; actul prin care a operat transferul dreptului de proprietate este înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" având nr. x/12.12.2005; acesta este unul şi acelaşi act cu sentinţa civilă nr. 2824/2008 a Tribunalului Dolj, prin care a fost validat contractul; hotărârile penale au desfiinţat contractul nr. x/2005, acesta neputând fi salvat prin sentinţa civilă nr. 2824/2008 a Tribunalului Dolj; reclamanta nu deţine calitatea de proprietar, fiind prezumată de rea-credinţă.

Prin urmare, a concluzionat revizuenta că decizia atacată este lovită de nulitate absolută.

În cele din urmă, s-a învederat că aspectele de drept a căror contradictorialitate este invocată au fost tranşate în dosare diferite, iar instanţa supremă nu s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat.

La data de 2 noiembrie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. S.A., prin lichidator judiciar, prin care s-a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca obiect decizia nr. 762 din 29 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, susţinându-se că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1432/2022 din 12 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data pronunţării ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost prezentă sau nu la dezbaterile în fond ori la pronunţare şi indiferent de data comunicării hotărârii, întrucât de la această dată hotărârea a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Raportat la formularea neechivocă a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite susţinerile revizuentei potrivit cărora, în cauză, ar fi operat, din oficiu, repunerea părţii în termenul de formulare a căii extraordinare de atac.

Chiar dacă motivele cererii de revizuire vizează considerentele deciziei atacate, hotărârea fiind comunicată în luna august 2023, termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se impunea a fi respectat, acesta curgând, aşa cum prevede legea, de la data pronunţării deciziei.

Mai mult, faţă de regula statornicită de dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., rezultă că repunerea în termen a părţii care, din motive temeinic justificate, a pierdut un termen procedural, se dispune, la cerere, de către instanţa de judecată.

Dimpotrivă, cauzele de repunere în termen din oficiu sunt prevăzute în mod expres de lege şi, fiind de strictă interpretare şi aplicare, nu pot fi extinse la alte situaţii.

În continuare, se impune a fi arătat în acest sens că, în privinţa momentului de la care curge termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge între ipoteza în care se invocă încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat şi cea în care se invocă nerespectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Mai mult, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea Constituţională a reţinut constant în jurisprudenţă şi a reconfirmat prin Decizia nr. 441/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28 septembrie 2023, că "revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. (...) Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. (...) Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. (...) "demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."

În cauză, Înalta Curte reţine că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 29 martie 2023, care coincide cu data pronunţării ultimei hotărâri, atacate pe calea revizuirii.

Termenul de revizuire fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 29 martie 2023, rezultă că acest termen s-a împlinit la 2 mai 2023, în contextul în care 29 aprilie, 30 aprilie şi 1 mai 2023 au fost zile nelucrătoare.

Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost 2 mai 2023.

Or, cererea de revizuire a fost depusă prin serviciul poştal, la data de 25 august 2023, fiind astfel depăşit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 762 din 29 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 762 din 29 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2023.