Blank Promissory Note Endorsement Upheld; Issuer’s Restitution and Annulment Claims Rejected

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Iaşi la 5 aprilie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la restituirea biletului la ordin Seria RZBR3AE nr. x în original, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 106 din Legea nr. 58/1934 şi ale art. 2492 din C. civ.

La data de 25 aprilie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a C. S.A. şi anularea biletului la ordin în alb seria x nr. x, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor la restituirea în original a biletului la ordin.

Prin sentinţa civilă nr. 10873 din 10 octombrie 2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 29 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 62/2020 din 19 martie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 5.652 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei C. S.A..

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel împotriva acestei sentinţe.

Prin decizia nr. 514/2020 din 2 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 62/2020 din 19 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a anulat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 12 aprilie 2022.

În urma solicitărilor instanţei, reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat că temeiul de drept al acţiunii principale este reprezentat de art. 1238 C. civ. raportat la art. 1179, 1235 şi art. 1236 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 267/2022 din 7 octombrie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta C. S.A..

A respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi C. S.A..

A obligat reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.304,76 RON, reprezentând onorariu avocat şi a sumei de 742,28 RON reprezentând contravaloare cheltuieli deplasare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând schimbarea în parte a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul admiterii acţiunii formulate de A. S.R.L., al obligării intimatei-pârâte la restituirea biletului la ordin seria x nr. x şi al menţinerii hotărârii instanţei de fond în privinţa soluţiei de respingere ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 147/2023 din 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 267/2022 din 7 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind obligată apelanta să plătească intimatei C. S.A. suma de 11526,34 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

In argumentarea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a soluţionat cauza fără a stabili în prealabil situaţia de fapt referitoare la emiterea de către aceasta a BO RZBR3AE nr. x în alb, respectiv "contextului şi scopului" emiterii BO a cărui restituire o solicită, contextul de fapt al predării/girării respectivului Bilet la Ordin în alb de către beneficiarul iniţial (B. SRL) către terţul posesor (C.), situaţie de fapt prin raportare la care avea de soluţionat opozabilitatea faţă de părţile litigante a actelor invocate de acestea ce au stat la baza, pe de o parte a emiterii BO şi pe de altă parte a "posesiei legitime" a acestuia.

De asemenea, instanţa de apel nu a motivat în drept reţinerea "caracterului autonom"al Biletului la Ordin la data girării acestuia către intimata C. S.A. neanalizând efectiv motivul de apel invocat la punctul II. 2 privind lipsa caracterului autonom al biletului la ordin în alb girat şi motivul privind inaplicabilitatea efectelor specifice girului în cazul Biletelor la Ordin în alb girate ca atare/în alb către un terţ.

Mai susţine recurenta că instanţa de apel nu a argumentat în nici un fel, prin expunerea unor considerente proprii: a) nici reţinerea instanţei de fond în mod "temeinic" a faptului că biletul la ordin în alb este autonom şi putea circula independent de raportul juridic fundamental care a determinat emiterea lui, în sensul prevederilor pct. 106-107 din Norma cadru BNR 6/1994, reţinând doar faptul că "susţinerile contrare al apelantei sunt nefondate"; b) nici reţinerea "valabilităţii" girului în cazul unui bilet la ordin în alb; c) nici reţinerea caracterului "întemeiat şi argumentat" al susţinerilor C. S.A. "în calitate de posesor legitim şi de bună-credinţă al biletului la ordin" care "deşi a dobândit titlul la ordin în alb l-a completat după indicaţiile celui care l-a primit (B. SRL) - instanţa neindicând "actul" care ar conţine "indicaţiile celui care l-a primit şi natura respectivelor indicaţii".

Totodată, se susţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond conţine şi o motivare străină de natura pricinii, în condiţiile în care nu făcea obiectul prezentei cauze invocarea "completării abuzive" a Biletului la ordin de către intimata C. S.A., cererea de restituire vizând în fapt obligarea intimatei C. la restituirea BO în alb, acţiunea fiind întemeiată pe dreptul comun.

Astfel, în soluţionarea motivului de recurs ce vizează nemotivarea deciziei atacate, nemotivare ce vizează aspectele menţionate se solicită ca instanţa să aibă în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cât şi dispoziţiile art. 22 din acelaşi Cod.

In acest context, recurenta arată că incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în cazul deciziilor pronunţate de instanţele de apel prin care aceasta nu stabileşte în primul rând situaţia de fapt în speţa dedusă judecăţii, nu face o analiză concretă a tuturor apărărilor invocate de părţile litigante, pornind de la motivele de apel invocate în cauză a fost statuată inclusiv de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai susţine recurenta, că în cuprinsul întâmpinării depuse în apel, aceasta a formulat o serie de cereri şi apărări, menite să aducă în atenţia instanţei aspecte considerate relevante pentru a se putea aprecia asupra incidenţei în speţă a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934 şi art. 76 alin. (1) din Normele nr. 6/1994, iar pentru a se putea răspunde acestor critici era necesară, mai întâi, lămurirea tuturor aspectelor de fapt ale speţei de către instanţa de apel, astfel că, în opinia recurentei, hotărârea pronunţată nu prezintă silogismul juridic complet care să explice şi să justifice dispozitivul şi nu permite realizarea controlului judiciar, impunându-se aşadar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, care în rejudecare, va examina cererile şi apărările menţionate în întâmpinare ce nu au primit răspuns în calea ordinară de atac.

Tot în acelaşi context, recurenta susţine nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel ce vizează pronunţarea unei hotărâri a cărei motivare are la bază motive străine de natura cauzei, în condiţiile în care, motivele reţinute de instanţa de apel în soluţionarea cauzei nu au ţinut cont cu adevărat de natura litigiului din prezenta cauză, respectiv solicitarea unei cereri de restituire a biletului la ordin emis de reclamantă "în alb" şi girat ca atare, respectiv tot în alb, de către beneficiarul iniţial către C. S.A., acţiune întemeiată pe prevederile dreptului comun.

Critica referitoare la faptul că motivele avute în vedere de instanţa de apel sunt străine de natura pricinii se raportează la faptul că instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 19 din Legea nr. 58/1934 - prevederi care sunt aplicabile unui Bilet la ordin/cambii în privinţa căruia "s-a pornit acţiunea cambială", respectiv unui Bilet la ordin completat pentru care posesorul (C.) îşi realizează dreptul său de creanţă izvorât din aceasta, or obiectul cauzei nu viza o astfel de acţiune cambială.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu au incidenţă prevederile art. 1528 alin. (1) C. civ. motivat de faptul că acestea reglementează "executarea silită a obligaţiei de a face, ce nu are legătură cu cauza", dar cauza viza tocmai obligaţia posesorului (C.) de a preda/restitui biletul la ordin pus în circulaţie conform "convenţiei cambiale", convenţie cambială despre a cărui existentă era obligat a face cercetări.

Mai arată recurenta că, instanţa de fond a reţinut "temeinicia" susţinerilor intimatei C. S.A. privind completarea Biletului la ordin, conform indicaţiilor date de beneficiarul iniţial al acestuia - deşi obiectul cauzei nu viza completarea abuzivă a Biletului al ordin, ci restituirea biletului emis în alb.

Tot în acelaşi context, se susţine că instanţa de fond a reţinut caracterul autonom al creanţei transmise prin gir, deşi la momentul "girului" titlul cambial girat nu conţinea în cuprinsul acestuia o creanţă care să poată dobândi caracter autonom urmare a girului, motivare care, cel mai probabil are în vedere faptul că la momentul pronunţării, Biletul la ordin era completat de către C. S.A..

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale prevederilor art. 12 din Legea nr. 58/1934 coroborate cu pct. 70-79 din Norma - cadru BNR 6/1994, art. 13-19 din Legea nr. 58/1994 coroborate cu cele ale pct. 80-88, 97,114 din Norme Cadru BNR nr. 6/1994 raportate Ia prevederile art. 104-106 din Legea nr. 58/1994 şi pct. 509-510 din Norma cadru BNR nr. 6/1994.

Astfel, nelegalitatea invocată este rezultatul interpretării şi aplicării eronate de către instanţa de fond a prevederilor legale în materia girului prevăzute de Legea nr. 58/1934 şi a prevederilor Normei-cadru nr. 6/1994 a BNR, context în care se impune a arăta, cu titlu prealabil, faptul că "nulitatea girului unui Bilet la ordin în alb" invocată de reclamantă, viza arătarea faptului că intimata C. S.A. nu poate invoca efectele dobândirii posesiei Biletului al ordin prin gir, respectiv nu poate justifica, raportat la această modalitate de dobândire, posesia legitimă a biletului la ordin, caracterul autonom al Biletului la ordin şi respectiv inopozabilitatea convenţie cambiale ce a stat la baza emiterii biletului la ordin în alb fiind incidente doar în cazul transmiterii unui bilet la ordin completat integral.

Aşadar, "nulitatea girului" nu viza o cauză de anulare a titlului cambial, ci viza reaua-credinţă a posesorului intimat de la chiar momentul preluării biletului la ordin în alb, ca urmare a faptului că titlul cambial poate circula numai după ce acesta a fost completat "respectând cerinţele de conţinut" ale titlului - astfel cum rezultă din pct. 81 coroborate cu cele ale pct. 84 din Norma cadru 6/1994 a BNR.

Astfel, prevederile art. 13 din Legea nr. 58/1934 reglementează modalitatea specifică de transmitere a cambiei, adică prin gir, precum şi faptul că acesta poate fi transmis prin această modalitate (girat) chiar în folosul trăgătorului/al altui obligat cambial care, după primirea în acest mod a cambiei, o pot gira din nou.

Totodată, se reglementează expres faptul că şi în situaţia în care emitentul/trăgătorul a limitat circulaţia prin gir a cambiei, inserând în cuprinsul titlului menţiune "nu la ordin" sau orice expresie echivalentă, acest fapt nu împiedică circulaţia cambiei, titlul putând fi transmis cu efectele unei cesiuni de creanţă.

Această prevedere legală nu numai că nu conţine vreo reglementare din care să rezulte "cu claritate" posibilitatea girării unui bilet la ordin în alb, ci doar o reglementare a modalităţii specifice de transmitere a titlului cambial.

În ceea ce priveşte prevederile pct. 81 şi 84 din Norma cadru 6/1994 a BNR, recurenta susţine că aceste prevederi sunt extrem de clare şi nu pot fi altfel interpretate, în condiţiile în care aceste reglementări nu adaugă - aşa cum sugerează, dar nu afirmă expres instanţa de apel - la prevederile art. 13 din Legea 58/1934.

Aceasta întrucât normele de aplicare a prevederilor art. 13 emise de BNR conţin o definiţie a girului - respectiv faptul că girul semnifică modalitatea de transmitere a "tuturor drepturilor decurgând din titlul astfel cum acesta este redacta şi completat", adică faptul că "girul" ca operaţiune cambială semnifică modalitatea de transmiterea creanţei cambiale astfel cum aceasta este înscrisă în titlu, precum şi o precizare a momentului de la care poate interveni o astfel de modalitate de "transfer" al titlului cambial - respectiv de la data la care acesta respectă atât condiţiile de validitate dar şi de conţinut, adică este completat - nu în alb - fapt logic de altfel pentru că titlul "în alb" nu conţine "drepturile decurgând din titlu ce fac obiectul transmiterii".

Potrivit art. 14 din Legea nr. 58/1934 "Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţie menţionată în titlu se consideră nescrisă. Girul parţial este nul. Girul "la purtător" este echivalentul unui gir în alb".

Această prevedere legală menţionează faptul că girul nu poate fi condiţionat, o astfel de menţiune fiind considerată "nescrisă", respectiv "drepturile decurgând din titlu" se transmit indiferent dacă girantul ar insera vreo menţiune care ar condiţiona transmiterea acestora, adică a creanţei izvorâte din titlu, o astfel de "condiţionare" neproducând efecte. Din nou această prevedere nu poate viza decât un drept înscris în titlu, adică un titlu cambial completat.

Astfel, relevantă în reţinerea faptului că girul vizează un titlu cambial completat - respectiv în faptul că "girul" unui bilet la ordin în alb nu poate genera efectele unui gir - este prevederea alin. (2) al art. 14 potrivit căruia "girul parţial este nul".

Simpla trimitere la un gir parţial denotă faptul că legiuitorul a gândit girul ca vizând o creanţă determinată, cea înscrisă pe titlu, doar existenţa unei creanţe fiind compatibilă cu noţiunea de parte/parţial, iar concluzia nu poate fi alta decât aceea că "girul, vizează un bilet la ordin completat cu o creanţă, nu unul în alb.

În ceea ce priveşte prevederile art. 16 din Legea nr. 58/1934, acestea reglementează tocmai "efectele girului", acestea nefăcând altceva decât să "întărească" definiţia girului reglementată prin Norma cadru-BNR 6/1994, respectiv să ateste faptul că prevederile pct. 81, 84, 87 din Norma cadru 6/1994 nu conţin vreo dispoziţie contrară Legii nr. 58/1934.

Astfel, efectul "girului" constă în transmiterea tuturor drepturilor izvorâte din cambie - adică acelea care rezultă din conţinutul cambiei, care sunt scrise/completate în cambie. Alineatul 2 al acestui articol se referă la "girul în alb", adică cel reglementat de art. 15 din Legea nr. 58/1934 - referitor la lipsa indicării giratarului (beneficiarul girului) în conţinutul cambiei.

Aşadar, nici această prevedere legală nu reglementează girul unui bilet la ordin în alb şi, mai mult, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 reflectă chiar definiţia girului reglementată de prevederea pct. 81 din Norma cadru BNR 6/1994.

De asemenea, se arată că prevederile art. 17 din Legea nr. 58/1934, reglementează, în fapt răspunderea girantului de acceptarea şi plata cambiei girate - adică a creanţei menţionate în titlu înainte de momentul girului, prevederea legală permiţând "regresul" posesorului împotriva girantului, or nici această prevedere legală nu generează concluzia posibilităţii/efectelor produse de operaţiunea de girare a unui bilet la ordin în alb, iar dacă s-ar accepta posibilitatea girării unei cambii în alb, atunci şi girantul ar avea la rândul său, ca şi emitentul, o răspundere pentru creanţă nedeterminată.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 58/1934, reglementează "posesia legitimă" a posesorului unei cambii dobândite prin gir, interpretarea acestei prevederi legale neputând fi făcută decât în corelare cu prevederile anterioare, buna credinţă/posesia legitimă a unui bilet la ordin dobândit prin gir presupunând posibilitatea ca biletul să circule prin gir, respectiv faptul că girul vizează un bilet la ordin completat.

Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 58/1934, acestea reglementează, de asemenea, girul unui bilet la ordin completat (transmiterea unei creanţe incluse în titlu) menţiunile "valoare pentru acoperire, încasare/pentru procură" vizând evident valoarea înscrisă în titlu la momentul girului. De altfel, în acest caz giratarul fiind "mandatarul" girantului.

Mai susţine recurenta că şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 58/1934 sunt aplicabile unui bilet la ordin completat, adică un bilet la ordin care are înscrisă creanţa cambială, girată "în garanţie" către giratar, creanţa astfel transmisă, menţionată în titlu, având caracter autonom faţă de raportul juridic ce a stat la baza emiterii titlului cambial.

Recurenta arată că prevederile art. 22 din Legea nr. 58/1934, nu fac referire decât la un Bilet la ordin completat, adică un Bilet la ordin care are înscrisă creanţa cambială în cuprinsul titlului la momentul girului, girul posterior scadenţei presupunând titlu cambial perfect.

Din prevederile art. 23 din Legea nr. 58/1934, rezultă că, nu numai că nu există o prevedere "clară" cum a reţinut instanţa de apel, care să reglementeze girul unui bilet la ordin în alb, respectiv care să poată conferi unui astfel de transfer toate efectele girului ci, din contră, interpretarea prevederilor art. 13 şi următoarele din Legea nr. 58/1934 referitoare la gir converg către concluzia că "girul" poate privi doar un Bilet la ordin completat - un titlul cambial perfect, nu perfectibil, efectele girului neputând a fi invocate în privinţa unui Bilet la ordin în alb girat ca atare de către posesor.

Mai mult decât atât, se susţine că dispoziţiile punctelor 81, 84 şi 87 din Norma cadru 6/1994 a BNR au fost, de asemenea, interpretate şi aplicate eronat de instanţa de apel, acestea nefiind contrare prevederilor Legii nr. 58/1934.

În ceea ce priveşte reţinerea de către instanţa de apel a "caracterului autonom" al creanţei preluate de intimata C. S.A. "prin gir" şi respectiv a inopozabilităţii convenţiei cambiale încheiate între reclamantă şi beneficiarul Biletului la ordin în alb (B. SRL) raportat la prevederile art. 12 coroborate cu cele ale art. 18 şi 19 din Legea nr. 58/1934 - recurenta apreciază că hotărârea instanţei de apel a fost dispusă cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

În acest context, recurenta susţine că doar biletul emis "pentru o sumă determinată", adică completat - a cărei creanţă cambială rezultă însuşi din titlu - creează obligaţii autonome şi abstracte indiferent de raportul juridic fundamental ce a stat la baza emiterii lui, pe când un Bilet al ordin emis în alb nu poate genera astfel de efecte - biletul la ordin creând obligaţii autonome pentru că a fost completat şi "nu a fost emis în alb".

În realitate, caracterul autonom al biletului la ordin şi respectiv operaţiunea de gir pot interveni doar cu privire la o creanţă determinată înscrisă în conţinutul biletului la ordin, deoarece numai o creanţă determinată se desprinde de raportul fundamental ce a stat la baza emiterii Titlului, iar în acest context, recurenta solicită instanţei de recurs să constate nelegalitatea deciziei pronunţate în cauză, motivat de interpretarea şi aplicarea eronată a pct. 81, 84,87 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR, raportat la prevederile art. 13 şi următoarele din Legea nr. 58/1934, în reţinerea preluării biletului la ordin în litigiu prin gir, cu toate efectele sale.

Mai arată recurenta că nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de fond rezultă şi din interpretarea şi aplicarea eronată de către aceasta a prevederilor art. 12 din Legea nr. 58/1934, în reţinerea inopozabilităţii convenţiei cambiale ce a stat la baza emiterii biletului al ordin în litigiu faţă de C. S.A..

In primul rând, trebuie avut în vedere faptul că "posesia legitimă" a biletului la ordin de către C. S.A. a fost reţinută de către instanţa de apel, raportat exclusiv la faptul că aceasta a invocat dobândirea posesiei prin gir, posesia legitimă fiind reţinută de instanţa de apel raportat la prevederile art. 18 din Legea nr. 58/1934, or motivarea în acest sens a soluţiei pronunţate de către instanţa de apel este nelegală.

Prin urmare, posesia legitimă, respectiv buna credinţă a intimatei C. S.A. reţinută de instanţă de fond, raportat la dispoziţiile art. 18 şi 19 din Legea nr. 58/1934 este nelegală, fiind rezultatul interpretării greşite a acestor prevederile legale raportat la situaţia de fapt din prezentul litigiu.

Astfel, intimatei C. S.A. îi este imputabilă necercetarea contextului emiterii biletului la ordin şi respectiv, îi este opozabilă convenţia ce a stat la baza emiterii Titlului cambial în alb - Procesul-verbal de predare primire 1038/23.08.2018, în primul rând pentru faptul că şi în lipsa menţiunilor inserate pe titlul astfel emis (adică în alb) care să conducă la "întregirea voinţei emitentului de a se angaja juridic" convenţia cambială este opozabilă posesorului ulterior în virtutea normelor cambiale la care, de altfel, s-a făcut referire în cererea de apel - art. 12 din Legea nr. 58/1934 şi pct. 70 şi următoarele din Norma cadru 6/1994 a BNR, fiind interpretate şi aplicate eronat de instanţa de apel.

Astfel, inopozabilitatea convenţiei cambiale ce a stat la baza emiterii titlului poate fi invocată exclusiv de cel care a dobândit Titlul completat, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, intimata dobândind un titlu "în alb".

Prin urmare, recurenta a invocat, în principal, tocmai culpa gravă a intimatei în dobândirea Biletului la Ordin, în condiţiile în care acesta a fost dobândit în alb şi fără vreo menţiune în cuprinsul titlului fără ca, la data dobândirii, C. S.A. să facă minime diligenţe în a "clarifica" limitele în care va putea completa Titlul transmis "în alb".

Mai susţine recurenta că, în soluţionarea cauzei, instanţa de fond a reţinut "buna-credinţă" a posesorului biletului la ordin în litigiu în mod nelegal, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 12, dar şi a aplicării şi interpretării eronate a prevederilor pct. 70-79 din Norma cadru BNR 6/1994, prevederi redate de recurentă în continuare.

Astfel, în soluţionarea motivului de apel referitor la interdicţia impusă de BNR prin Norma cadru 6/1994 de primire "în portofoliu" de la terţi a unor titluri cambiale necompletate "în alb" instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a prevederilor pct. 71,72,73 şi 77 din Norma cadru nr. 6/1994, reţinând, în esenţă, că "interdicţia" invocată în susţinerea relei-credinţe sau cel puţin a "culpei grave" a C. S.A. în dobândirea Biletului la ordin, s-ar referi exclusiv la operaţiunea de decontare de către instituţiile de credit, prevederile invocate de reclamantă referindu-se la "momentul prezentării la plată a titlului".

În primul rând trebuie observat faptul că un bilet la ordin necompletat nu poate face vreodată obiectul unei decontări, instituţia de credit neavând cum să facă o plată în privinţa unui "instrument" care nu conţine suma ce ar face obiectul plăţii.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 71, 73 şi 77 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR, rezultă că pct. 71 reglementează "momentul" până la care Titlul trebuie completat de către posesor, iar în acest sens, se constată că intimata C. S.A. nu putea primi un instrument de plată necompletat pe care Beneficiarul/oricare posesor ulterior să îl transmită "necompletat" către instituţia de credit, norma BNR instituind momentul până la care acesta trebuie completat, în situaţia în care acesta este "remis" unei instituţii de credit fie în scop de decontare, fie în scopul prezentării la plată de către însăşi instituţia de credit.

Mai susţine recurenta că nelegalitatea deciziei atacate rezultă şi din reţinerea "scopului" invocat de intimata C. S.A. al "intrării în posesia" biletului la ordin emis "în alb" respectiv al "garantării plafonului de creditare" acordat B. S.R.L. de către aceasta prin Actul adiţional 1 la Contractul de factoring încheiat de instituţia de credit cu beneficiarul BO "în alb", context în care, apreciază că soluţia a fost pronunţată cu ignorarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 58/1934.

Astfel, dacă biletului la ordin în alb nu i se poate reţine emiterea în scop de garantare ca urmare a lipsei menţiunilor specifice reglementate prin art. 21, tot astfel nu se poate reţine că el a intrat în mod legitim în portofoliul intimatei în scop de garantare a plafonului de factoring.

Prin urmare, în lipsa oricărei menţiuni exprese pe titlu, recurenta apreciază că intimata nu poate invoca, în mod legal, faptul că Biletul la ordin ce face obiectul prezentei cauze ar fi fost emis în vederea garantării obligaţiilor viitoare asumate de B. S.R.L. până la plafonul contractului de factoring astfel stabilit, prin Actul adiţional nr. l.

În aceste condiţii, aşa cum rezultă în mod expres din prevederile pct. 137 din Norma BNR 6/1994, condiţia de valabilitate a garanţiei pentru "asigurarea unei alte creanţe pe care girantul o are faţă de giratar" constă tocmai în inserarea menţiunii "în garanţie" sau "valoare în gaj, pe titlul astfel girat - menţiune care trebuie făcută de girant în momentul înscrierii pe titlu a girului.

Aşadar, nefiind întrunită condiţia de valabilitate a "girului în garanţie" intimata C. S.A. nu se poate prevala, astfel de efectele "girului în garanţie" în speţă, de dreptul "autonom" al titlului, respectiv de "inopozabilitatea" raporturilor care au stat la baza emiterii Titlului - aşa cum nefondat invocă intimata prin apărările formulate.

Pentru aceste considerente, recurenta A. S.R.L. se consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C. S.A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca fiind nefondate.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin memoriul de recurs formulat de recurentă a fost invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecaţii a fost examinată în mod efectiv.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că decizia atacată este nemotivată, întrucât apelul său a fost soluţionat fără a se stabili în prealabil situaţia de fapt privind emiterea biletului la ordin Seria RZBR3AE nr. x şi girarea acestuia către pârâta C. S.A., aspecte de fapt de care recurentul spune că ar fi depins soluţionarea aspectelor privind opozabilitatea faţă de pârâtă a procesului-verbal de predare-primire nr. x încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L., opozabilitatea faţă de recurent a actului care a stat la baza girului biletului la ordin către pârâtă, precum şi posesia legitimă a pârâtei asupra biletului la ordin.

Din examinarea deciziei atacate, se constată că instanţa de apel a procedat, la examinarea sentinţei civile, astfel cum a precizat în mod expres, conform art. 479 alin. (1) C. proc. civ., potrivit motivelor invocate şi dispoziţiilor legale incidente în materie, în condiţiile în care, instanţa de apel a soluţionat apelul formulat de A. S.R.L., stabilind situaţia de fapt, în limitele trasate de reclamantă, inclusiv în privinţa aspectelor de care depindea soluţionarea motivelor de apel invocate de A. S.R.L..

Prin apelul formulat în cauză, recurenta A. S.R.L. a susţinut că sentinţa primei instanţe ar încălca anumite norme de drept, nu şi că ar fi stabilit eronat situaţia de fapt, context în care se constată că recurenta nu a solicitat instanţei de apel stabilirea situaţiei de fapt, motivele de apel fiind axate pe chestiunile de legalitate.

În acest context, se constată că instanţa de apel a reţinut că apelanta a contestat sentinţa instanţei de fond în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere ce viza restituirea BO Seria RZBR3AE nr. x, argumentând că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea eronată a prevederilor legale aplicabile cauzei, faţă de situaţia de fapt a emiterii şi transmiterii biletului la ordin ce face obiectul prezentei cauze şi cu ignorarea completă a prevederilor pct. 70-79 din Norma 6/1994 emisă de BNR, prevederi în privinţa cărora instanţa reţinuse (în analiza valabilităţii BO) că sunt aplicabile în cauză.

Aşadar, în condiţiile în care motivele de apel invocate de apelantă nu a privit niciunul în mod expres situaţia de fapt, ci doar aspecte de legalitate, instanţa de apel a stabilit oricum situaţia de fapt în privinţa aspectelor de fapt care erau în legătură implicită cu motivele de apel formulate de A. S.R.L., chiar dacă acestea priveau chestiuni de legalitate, iar din această perspectivă nu poate fi primită susţinerea recurentei, potrivit căreia, sentinţa primei instanţe este nemotivată, faţă de împrejurarea că aceasta nu a stabilit situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte motivul de apel prin care apelanta susţinea că Procesul-verbal de predare-primire încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L. ar fi opozabil pârâtei, fiind completat abuziv biletul la ordin de către aceasta, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect, ca element de fapt, că pârâta "deşi a dobândit biletul la ordin în alb, necompletat, l-a completat după indicaţiile celui de la care l-a primit - B. SRL", iar faptul că instanţa de apel nu a nominalizat în mod expres denumirea actului din care rezultă indicaţiile oferite pârâtei de către B. S.R.L. nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care, pârâta a arătat că biletul la ordin le-a fost girat şi predat de către B. S.R.L. prin procesul-verbal nr. x care conţine şi indicaţiile scrise ale B. - girantul.

Mai susţine recurenta, că instanţa de apel nu a motivat în drept reţinerea caracterului autonom al Biletului la ordin la data girării şi că nu ar fi analizat motivul de apel invocat de apelantă privind pretinsa lipsă a caracterului autonom al biletului la ordin în alb pe motiv că un astfel de titlu de credit în alb nu ar putea circula prin gir, precum şi faptul că instanţa de apel ar fi ignorat o parte dintre temeiurile de drept pe care aceasta le-a indicat, pentru a susţine că pârâta ar fi fost de rea-credinţă la girarea biletului la ordin.

Analizând motivul de apel formulat de apelantă şi dispoziţiile legale invocate de aceasta, instanţa de apel a apreciat, în raport cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 58/1934, că nu pot fi reţinute interpretările recurentei cu privire la dispoziţiile evocate de acesta, având în vedere că legea stipulează în mod expres posibilitatea de a fi girat un bilet la ordin emis în alb şi faţă de dispoziţiile invocate de recurent din Norma-cadru BNR nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, s-a reţinut că acestea se impun a fi interpretate, în sensul în care se permite girarea unui Bilet la ordin în alb.

Aşadar, în urma raţionamentului, prin care s-a respins ca neîntemeiată, critica recurentei, în sensul că biletul la ordin în alb nu ar fi putut circula prin gir, instanţa de apel a apreciat că pârâta a dobândit în mod legal biletul la ordin, că girul produce efectele prevăzute de lege şi că posesia pârâtei asupra acestuia este una legitimă, sens în care nu se poate susţine nici în această privinţă că hotărârea recurată ar fi nemotivată.

În ceea ce priveşte critica, prin care A. S.R.L. a susţinut că pârâta ar fi fost de rea-credinţă la dobândirea biletului la ordin şi că, aceasta ar fi trebuit să restituie biletul la ordin, fiind evocate în acest context încălcarea dispoziţiilor 72 şi art. 73 din Norma - cadru BNR, Înalta Curte constată nu se poate reţine că decizia instanţei de apel ar fi nemotivată.

Aceasta deoarece, în considerentele deciziei atacate se regăsesc motivele pentru care instanţa de apel a respins aceste critici, reţinând că pârâta C. S.A. a intrat în posesia titlului cu bună-credinţă, prin gir scris pe titlu, analiza bunei/relei-credinţe a primitorului fiind raportată, conform art. 18, alin. (3) din Legea nr. 58/1934, la momentul primirii titlului, astfel că nu s-a putut primi susţinerea recurentei, potrivit căreia, pârâta avea obligaţia legală de a cunoaşte şi de a respecta limitele dreptului de completare a biletului la ordin girat de B. S.R.L., având în vedere că din cuprinsul biletului la ordin nu rezultă condiţionările/limitările drepturilor şi obligaţiilor transmise prin titlu, pretins a fi fost stabilite de emitent şi beneficiar prin procesul-verbal de predare - primire nr. x/23.08.2018, astfel încât nu s-a putut reţine că pârâta C. S.A. a intrat în posesia titlului cu rea-credinţă şi că ar fi ţinută a-l restitui, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 58/1934.

În acest context, instanţa de apel a reţinut în mod corect, calitatea de posesor legitim şi de bună-credinţă al biletului la ordin a pârâtei, astfel că acesteia nu i se putea imputa completarea abuzivă a titlului, în condiţiile în care, deşi a dobândit biletul la ordin în alb, necompletat, l-a completat după indicaţiile celui de la care l-a primit - B. S.R.L..

Mai susţine recurenta, că instanţa de apel nu ar fi motivat prin considerente proprii anume aspecte pe care le-ar fi reţinut, referitoare la faptul că biletul la ordin în alb nr. x este autonom şi circula independent de raportul juridic fundamental care a determinat emiterea lui, în sensul prevederilor art. 106 şi 107 din Norma - cadru BNR.

Această critică este nefondată, întrucât decizia atacată este motivată prin considerente proprii ale instanţei de apel, prin care se arată că "biletul la ordin emis în alb poate circula prin gir, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 13 şi urm. din Legea nr. 58/1934, dispoziţii aplicabile biletului la ordin, conform art. 106 din acelaşi act normativ", iar concluzia instanţei de apel în sensul caracterului girului de a fi autonom şi independent de raportul fundamental reprezintă o consecinţă a reţinerii legalităţii girului operat în favoarea pârâtei, iar concluzia inopozabilităţii faţă de pârâtă a procesului-verbal nr. x încheiat între A. S.R.L. şi B. S.R.L., fără dată certă, a fost motivată de instanţa de apel în mod separat.

În continuare, recurenta susţine că soluţia pronunţată de instanţa de apel ar fi fost întemeiată pe motive străine de natura cauzei, arătând în acest sens că motivele reţinute de instanţa de apel în soluţionarea cauzei nu ar fi ţinut cont de faptul că acţiunea a fost întemeiată pe prevederile dreptului comun, adică pe susţinerea A. S.R.L. că, achitându-se cele trei facturi pentru care a afirmat că a fost emis în gaj biletul la ordin, se impunea şi restituirea biletului la ordin, şi că în schimb, instanţa de apel s-ar fi axat pe analiza pretinsei completări abuzive a respectivului biletul la ordin.

Această susţinere este neîntemeiată, având în vedere că instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, care a concluzionat că pârâta nu a completat abuziv biletul la ordin din moment ce, acesteia nu îi este opozabil Procesul-verbal de predare-primire nr. x, pretins de A. S.R.L. a fi fost o convenţie cambială.

În ceea ce priveşte dreptul comun, evocat de A. S.R.L., instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, inopozabilitatea faţă de pârâtă a Procesului-verbal de predare-primire nr. x, pretins de A. S.R.L. a fi fost o convenţie cambială şi pe baza căruia a solicitat restituirea biletului la ordin, iar pe de altă parte, neîndeplinirea condiţiilor privind gajul Biletului la ordin, aspecte în raport cu care, instanţa de apel a apreciat că A. S.R.L. nu poate invoca împotriva pârâtei chestiuni ce vizau stingerea propriului raport juridic obligaţional al A. S.R.L. cu B. S.R.L., reţinându-se în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 12, art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 58/1934 referitoare la drepturile posesorului legitim.

Se mai critică faptul că motivarea deciziei atacate ar fi străină de obiectul cauzei, întrucât instanţa de apel ar fi reţinut şi aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 58/1934, însă această critică este nefondată, având în vedere că, instanţa de apel s-a referit la incidenţa dispoziţiilor art. 12, art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 58/1934 referitoare la drepturile posesorului legitim, astfel că susţinerea instanţei de fond cu privire la îndeplinirea condiţiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934 s-a făcut din perspectiva recunoaşterii în favoarea pârâtei a existenţei drepturilor posesorului legitim, astfel cum acestea sunt reglementate de textul legal evocat, aşa încât art. 19 din Legea nr. 58/1934, întocmai ca şi art. 63 din lege îşi găseşte aplicarea în prezenta cauză, alături de art. 12 şi 18 din Legea nr. 58/1934, fiind avute în vedere în mod corect de către instanţa de apel.

Într-o altă critică, recurenta susţine că decizia recurată ar fi nemotivată, întrucât instanţa de apel a reţinut că nu au legătură cu cauza dispoziţiile art. 1528 alin. (1) C. civ.

Astfel, din perspectiva dispoziţiilor evocate şi a dreptului comun invocat de recurentă, se constată că instanţa de apel a arătat în considerente că pârâtei îi este inopozabil Procesului-verbal de predare-primire nr. x, pe baza căruia A. S.R.L. a solicitat restituirea biletului la ordin şi că acesta nu a fost emis în regim de gaj, considerente în raport cu care, instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu poate invoca împotriva pârâtei aspecte referitoare la faptul că s-ar fi stins propriul raport juridic obligaţional al A. S.R.L. cu B. S.R.L., reţinând totodată incidenţa dispoziţiilor art. 12, art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 58/1934 referitoare la drepturile posesorului legitim.

Prin urmare, în speţă, se reţine că decizia recurată corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece instanţa de control judiciar a expus, într-o manieră clară, precisă şi concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt şi în drept soluţia adoptată, context în care se constată că a fost respectată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), cu referire la noţiunea de proces echitabil, care presupune ca o instanţă internă să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, susţinerile părţilor fiind examinate de către instanţă, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentul susţine că statuarea instanţei de apel, în sensul că legea permite biletului la ordin emis în alb să formeze obiectul girului ar fi rezultatul interpretării şi aplicării eronate de către instanţă a prevederilor legale în materia girului prevăzute de Legea nr. 58/1934 şi a prevederilor Normei-cadru 6/1994 a BNR.

Această critică este nefondată, întrucât biletul la ordin în alb poate forma obiectul unui gir, legiuitorul instituind caracterul autonom şi abstract al girului, fără a distinge după cum acesta priveşte un bilet la ordin în alb sau unul în cuprinsul căruia a fost indicată expres creanţa, context în care se constată că instanţa de apel a reţinut în mod legal, că art. 13 din Legea nr. 58/1934 permite ca biletul la ordin nr. x emis în alb, necompletat cu suma la momentul girării către pârâtă să circule prin gir.

Aşadar, susţinerile recurentei, potrivit cărora, pentru a circula prin gir biletul la ordin trebuie să cuprindă şi menţiunea creanţei, sunt neîntemeiate, instanţa de apel constatând că legea consacră posibilitatea ca biletul la ordin să fie emis în alb, forma trebuind să fie perfectă în momentul valorificării titlului de credit, adică al plăţii, completarea acestuia cu restul elementelor sale fiind deci o condiţie esenţială nu pentru naşterea obligaţiei sau transmisiunea acesteia prin gir, ci pentru plată, context în care trebuie interpretat şi pct. 81 şi 84 din Normele-cadru nr. 6/1994 invocate de recurentă.

În acest sens, sunt şi prevederile art. 72 din Norma - cadru 6/1994 a BNR, care consacră dreptul posesorului succesiv al cambiei în alb de a proceda la completarea acesteia, dispoziţia legală fiind suficient de clară, astfel încât, la o simplă interpretare literală a acesteia, rezultă concluzia posibilităţii legale de a fi girat un bilet la ordin în alb.

Tot în acest sens, sunt şi dispoziţiile pct. 80 din Norma-cadru 6/1994 a BNR, conform căruia "cambia cuprinzând sau nu menţiunea "la ordin" pot circula prin gir", consacră posibilitatea circularii prin gir a cambiei emise valabil fără a distinge după cum cambia a fost emisă în alb ori cu toate menţiunile trecute în cuprinsul său, astfel că, susţinerile recurentei ce vizează normele din Legea nr. 58/1934 şi cele ale Normei-cadru 6/1994 a BNR nu susţin concluzia că biletul la ordin în alb nu poate circula prin gir.

Astfel, se reţine că art. 81 şi 84 din Norma - cadru 6/1994 a BNR, chiar dacă se referă la sintagmele "astfel redactat şi completat", respectiv crearea titlului "cu respectarea condiţiilor de validitate şi de formă cerute de Legea asupra cambiei şi biletului la ordin se referă la cazul emiterii unui bilet la ordin în mod valabil, conform Legii nr. 58/1934, or, chiar această lege prevede în mod expres valabilitatea unui bilet la ordin emis în alb, se constată că niciunde art. 81 şi 84 din Norma - cadru 6/1994 a BNR nu interzice girul unui bilet la ordin în alb.

De asemenea, nici art. 14 din Legea nr. 58/1934 referitor la interdicţia ca girul să fie condiţionat, nu reprezintă un argument pentru susţinerea că biletul la ordin nr. x emis în alb nu ar fi putut forma obiectul girului, întrucât acesta reglementează interdicţia girului supus modalităţii condiţiei, girului condiţionat, ceea ce este diferit faţă de chestiunea girării titlului la ordin, astfel cum a fost emis, în alb. Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 58/1934 privind nulitatea girului parţial, întrucât această chestiune nu este incidentă în cauză unde biletul la ordin nu a fost girat parţial, ci în totalitate şi în forma în care a fost emis, anume în alb.

În ceea ce priveşte interpretarea recurentei privind dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 58/1934, în sensul că "drepturile izvorâte din cambie" înseamnă numai drepturile care sunt completate în cambie, se constată că este neîntemeiată, întrucât biletul la ordin, precum cambia, chiar dacă este emis în alb dă naştere la drepturi cambiale în favoarea beneficiarului, pentru că biletul la ordin emis în alb este permis de lege - conform art. 12 coroborat cu art. 106 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 şi este emis de către cel obligat - A. S.R.L. în mod intenţionat în alb, ceea ce înseamnă că dă naştere la drepturi în favoarea beneficiarului biletului la ordin şi aceasta chiar dacă îi lipsesc menţiuni din cuprinsul său.

Mai susţine recurenta incidenţa dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 58/1934, susţinând că acestea ar conduce la o răspundere în sarcina girantului şi a emitentului pentru o creanţă nedeterminată în cazul girării unui bilet la ordin în alb, însă această interpretarea este eronată pentru că, în raport cu textul evocat, girantul răspunde de acceptare şi de plată, cu luarea în considerare a raportului fundamental al acestuia cu giratarul, raport care a generat girul, astfel că, în cazul emitentului biletului la ordin în alb - A. S.R.L., răspunderea sa faţă de giratar va interveni, potrivit regulilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2), art. 18 şi 19 din Legea nr. 58/1934, cu luarea în calcul a faptului că, potrivit cu textele invocate, pârâta este posesor legitim, intrat cu bună-credinţă.

Referitor la interpretarea recurentei privind dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 58/1934, în sensul că acestea s-ar referi la girul unui bilet la ordin completat, se constată că niciunul dintre textele de lege nu distinge între biletul la ordin în alb şi cel completat şi nu susţine teza, potrivit căreia, nu ar fi permis girul unui bilet la ordin în alb. De asemenea, nici dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 58/1934, evocate de recurentă nu susţin criticile acesteia, potrivit cărora, girul unui bilet la ordin în alb ar fi interzis, dispoziţiile legale respective reglementează cazul în care girul este realizat pentru garantarea caz în care, girantul poate insera menţiunea privind "valoare în garanţie" ori "valoare în gaj" cu privire la o creanţă determinată sau determinabilă, în cel din urmă caz biletul la ordin fiind emis în alb, astfel că nici art. 21 nu reprezintă o dispoziţie de interzicere a girului biletului la ordin în alb.

Susţinerile recurentei referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 58/1934 despre care se arată că ar legitima ideea că girul unui bilet la ordin în alb ar fi interzis, nu pot fi primite, întrucât aceste prevederi se referă la cazul şi efectele girului ulterior prezentării biletului la ordin pentru plată şi chiar ulterior realizării protestului de neplată, când prin ipoteză biletul la ordin este deja completat pentru a putea fi prezentat spre plată, iar acest aspect nu justifică susţinerile neîntemeiate ale recurentei.

Prin urmare, posibilitatea de transmitere prin gir a unui bilet la ordin în alb este consacrată prin Legea nr. 58/1934, dar şi la nivel de act administrativ, prin Normele-cadru BNR nr. 6/1994, motiv pentru care operaţiunea prin care pârâta a dobândit biletul la ordin nr. x este perfect legală şi legitimează dobândirea şi posesia de bună-credinţă a acesteia asupra titlului de credit, după cum au reţinut în mod legal cele două instanţe.

Printr-o altă critică, recurenta A. S.R.L. susţine că instanţa de apel ar fi reţinut în mod eronat, pe de o parte, caracterul autonom al biletului la ordin nr. x şi, pe de altă parte, inopozabilitatea faţă de pârâta C. a convenţiei cambiale fără dată certă şi încheiată între recurent şi beneficiarul - girant B. S.R.L..

Această critică a fost analizată, în cadrul motivului de recurs ce viza critica privind soluţia de a se reţine posibilitatea girării unui bilet la ordin în alb, fiind prezentate argumentele pentru care motivul evocat este nefondat, întrucât decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a formelor de drept material - art. 13 şi urm. din Legea nr. 58/1934.

Astfel, considerentele instanţei de apel prin care aceasta a reţinut, în speţă, caracterul autonom al biletului la ordin în alb dobândit de pârâtă, trebuie apreciate în mod coroborat cu cele în care instanţa de apel a reţinut în mod judicios că aceasta este posesor legitim, fiind dobândit cu bună-credinţă, context în care, se reţine în mod corect posibilitatea biletului la ordin nr. x emis în alb de a circula prin gir.

Aşadar, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 106 şi 107 din Norma - cadru BNR, instanţa de apel, reţinând că biletul la ordin dedus judecăţii a fost emis ca instrument de plată, a concluzionat în mod judicios asupra existenţei caracterului autonom al acestuia, semnificând independenţa posesorului de bună-credinţă, faţă de situaţia juridică a oricărui emitent sau purtător anterior al titlului.

Într-o altă critică, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 58/1934 atunci când a reţinut inopozabilitatea faţă de pârâtă a procesului-verbal de predare-primire nr. x încheiat fără dată certă între A. S.R.L. şi B. S.R.L., pe care recurenta îl intitulează "convenţie cambială".

Aceste susţineri sunt nefondate, întrucât prin dispoziţiile legale în materie, art. 16 - 19 din Legea nr. 58/1934, art. 106 şi 107 din Norma-cadru BNR, legiuitorul a instituit caracterul autonom şi abstract al girului, fără a distinge după cum acesta priveşte un bilet la ordin în alb sau unul în cuprinsul căruia a fost indicată expres suma, iar posesia pârâtei asupra biletului la ordin dedus judecăţii este una legitimă, astfel cum au reţinut cele două instanţe, care au aplicat corect dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 58/1934, pârâta dobândind titlul de credit în cauză printr-un şir neîntrerupt de giruri, existând concordanţă deplină între numele emitentului, a girantului şi a giratarului.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de apel referitoare la inopozabilitatea faţă de pârâtă a procesului-verbal de predare-primire nr. x încheiat fără dată certă între A. S.R.L. şi B. S.R.L., vizează faptul că nu s-a putut afirma că acest act juridic ar fi existat anterior emiterii biletului la ordin dedus judecăţii sau că era concomitent cu emiterea acestuia, faţă de împrejurarea că, în prezenta cauză, convenţia nu a dobândind dată certă conform prevederilor art. 278 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care pârâta a dobândit biletul la ordin în alb nr. x cu bună-credinţă, prin gir, fiind astfel posesor de bună-credinţă al acestui titlu de credit, pe care nu era înscrisă nici o limitare/condiţionare, dar şi posesor legitim, justificând dreptul printr-o serie neîntreruptă de giruri, biletul la ordin fiind emis în beneficiul B. S.R.L. şi girat pârâtei de către acesta, rezultă că, faţă de pârâta C., recurenta A. S.R.L. nu poate invoca excepţiile personale întemeiate pe raporturile sale personale cu girantul B. S.R.L..

Totodată, se reţine că recurenta A. S.R.L. nu a făcut nici o menţiune pe biletul la ordin nr. x cu privire la pretinsele limitări ale sumelor pentru care susţine că ar fi fost emis, după cum nici girantul B. S.R.L. nu a susţinut că biletul la ordin ar fi fost emis doar pentru acoperirea sumelor datorate acestuia, în temeiul celor trei facturi nominalizate de recurentă.

Prin urmare, se constată că în mod corect instanţa de apel, a reţinut că pârâta C. S.A. este prezumată posesor legitim ca urmare a girului efectuat de pârâta S.C. B. S.R.L., niciuna dintre probele administrate în cauză nesusţinând incidenţa vreuneia dintre cele două situaţii care să justifice cazul de restituire.

Într-o altă critică, recurenta susţine că, în mod nelegal, instanţa a reţinut "buna credinţă" a posesorului biletului la ordin în litigiu, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 12, dar şi a aplicării şi interpretării eronate a prevederilor pct. 70-79 din Norma cadru BNR 6/1994 - de aplicare a prevederilor art. 12 din Legea 58/1934.

Această critică este nefondată, în raport de pct. 73 din Norma-cadru BNR, având în vedere că susţinerile recurentei, în care se susţine că pârâta, ca instituţie bancară, nu putea să devină giratarul unui bilet la ordin în alb, sunt rezultatul unei interpretări eronate a acestor prevederi, care nu interzic girul biletelor la ordin în alb către instituţiile bancare, ci prevăd doar că, în momentul în care acestea sunt prezentate instituţiei bancare la plată, spre decontare, trebuie să fie completate în privinţa menţiunilor lipsă.

Tot în acelaşi sens, sunt şi considerentele instanţei de apel, potrivit cărora, prevederilor de la pct. 77 din Norma-cadru BNR, completarea cambiei în alb se va putea face în orice moment, însă anterior prezentării acesteia la plată sau remiterii către o instituţie de credit în scopul prezentării la plată.

În acest context, se reţine că pct. 73 din Norma-cadru BNR nu interzice girul biletelor la ordin în alb către instituţiile bancare, ci prevede doar că, în momentul în care acestea sunt prezentate instituţiei bancare la plată, deci spre decontare, trebuie să fie completate în privinţa menţiunilor lipsă.

Astfel, sintagma "intrării în portofoliul instituţiilor de credit" nu trebuie interpretată eronat ca referindu-se la girarea titlului de credit către instituţia bancară, ci la intrarea în portofoliul acestora în vederea decontării plăţii, punctele 71 şi 77 evocate de către recurent neconstituind decât argumente în sensul punctului de vedere reţinut de instanţa de apel.

Într-o altă critică, recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei atacate şi din reţinerea "scopului" invocat de către intimata C. S.A. al "intrării în posesia" biletului la ordin emis de reclamantă "în alb" - respectiv al "garantării plafonului de creditare" acordat B. S.R.L. de către aceasta prin Actul adiţional 1 la Contractul de factoring încheiat de instituţia de credit cu beneficiarul BO "în alb", soluţia fiind pronunţată cu ignorarea prevederilor art. 21 din Legea 58/1934.

În acest context, se reţine că recurenta critică decizia instanţei de apel susţinând că, raportat la art. 21 din Legea nr. 58/1934 şi punctele 134 - 138 din Norma-cadru BNR, acesteia nu i-ar fi opozabile actele actelor juridice în baza cărora pârâta a devenit posesor legitim al biletului la ordin nr. x, sens în care se susţine că girul biletului la ordin nu poartă nici menţiunea "în garanţie" sau "valoare în garanţie", încălcându-se astfel dispoziţiile punctelor 134 - 138 din Norma-cadru BNR.

Aceste critici sunt neîntemeiate, în primul rând pentru faptul că nici în cadrul judecăţii în primă instanţă şi nici în etapa apelului, prin motivele de apel deduse judecăţii, A. S.R.L. nu a invocat că i-ar fi inopozabile actele juridice în baza cărora pârâta a devenit posesor legitim al biletului la ordin nr. x şi, în aceleaşi condiţii, nici nu a contestat că girarea biletului la ordin respectiv către pârâtă a fost făcută pentru garantarea plafonului de factoring, acestea fiind invocate omisso medio, astfel că nu pot fi primite.

De asemenea, criticile recurentei sunt neîntemeiate şi pentru că art. 21 din Legea nr. 58/1934 şi art. 134 - 138 din Norma-cadru BNR vizează situaţia de protejare a intereselor dobânditorilor succesivi ai unei cambii ori bilet la ordin girată în garanţie, în sensul că o astfel de operaţiune de garantare se impune a fi menţionată în cuprinsul titlului de credit, pentru a fi opozabilă dobânditorilor ulteriori, viitorilor giratari ai acestuia.

Aşadar, se constată că pârâta C. a completat biletul la ordin în mod legal şi a introdus la plată, însă biletul la ordin a fost refuzat la plată datorită lipsei disponibilului în conturile A. S.R.L., context în care se reţine că pârâta nu a transmis prin gir sau altă operaţiune biletul la ordin.

Tot în acelaşi context, se reţine că, recurenta A. S.R.L. nu este dobânditor succesiv al biletului la ordin de la pârâta C., sens în care se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate împotriva deciziei atacate referitoare la încălcarea art. 21 din Legea nr. 58/1934 şi art. 134 - 138 din Norma-cadru BNR.

Pentru ca susţinerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

În cazul de faţă, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Astfel, prin argumentele susţinute recurenta doreşte ca instanţa de recurs să dea o altă interpretare stării de fapt, referitoare la emiterea de către aceasta a BO RZBR3AE nr. x în alb, respectiv "contextului şi scopului" emiterii BO a cărui restituire o solicită, contextul de fapt al predării/girării respectivului Bilet la Ordin în alb de către beneficiarul iniţial - B. S.R.L. către terţul posesor - C. S.A., însă toate aceste critici vizează netemeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, ori acestea nu mai pot fi analizate în recurs - cale extraordinară de atac, nedevolutivă.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 147/2023 din 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 147/2023 din 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi C. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2023.