Jurisdictional conflict over supplementary leave claims: territorial competence anchored to active co-plaintiffs under Labor Code Art. 269(3)

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă la 26.10.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să oblige pârâţii la acordarea a 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018-2022, iar pentru viitor, a câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar pe an, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor, proporţional cu perioada efectiv lucrată şi la plata indemnizaţiei de concediu aferentă acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

Prin încheierea din 09.03.2023, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanta K. şi formarea unui nou dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 621/18.05.2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta a fost eliberată din funcţia de procuror prin pensionare, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ci cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii. Constatând că reclamanta are domiciliul în judeţul Timiş, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Astfel învestit, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1061/05.10.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile coparticipării procesuale active, prin prisma dispoziţiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii şi art. 59 C. proc. civ., deoarece există o strânsă legătură între pretenţiile reclamanţilor, astfel că Tribunalul Mureş a devenit competent să judece şi acţiunea reclamantei K., chiar dacă domiciliul acesteia era într-o localitate din afara circumscripţiei sale.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat celor de muncă, iar reclamanta, eliberată din funcţia de procuror prin pensionare, a învestit Tribunalul Mureş cu o acţiune formulată împreună cu alţi reclamanţi, ce aveau calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

Incidenţa acestui text legal reclamă existenţa unui drept ori a unei obligaţii comune sau situaţia ca acestea să izvorască din aceeaşi cauză, ori ca între ele să existe o strânsă legătură.

În cauză, sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, atât timp cât drepturile reclamate au aceeaşi cauză şi legătura strânsă care există între ele este necontestată.

Potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, "Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi".

Aşadar, fiind întrunite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Faţă de raportul juridic litigios iniţial, rezultă că prima instanţă sesizată a fost în mod legal învestită să judece procesul de faţă.

Mai mult, disjungerea este o măsură procesuală care poate fi luată pentru buna administrare a judecăţii, dar cauza disjunsă rămâne în competenţa instanţei legal învestite.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.