Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2296/2023 AI generated

Contractual damages appeal assigned to civil section after jurisdictional conflict resolved for authorities.

Case Number Decizia nr. 2296/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict between the specialized sections of the Ploiești Court of Appeal, ruling in favor of Section I Civil (the first-instance trial court's specialization) to hear the appeal, thereby prevailing for the respondents. The underlying dispute involves a company seeking €70,000 in contractual damages and legal interest from two veterinary sanitary authorities, based on Article IV(1) of Law No. 235/2019, regarding delayed payments under a public procurement contract. The court based its decision on Article 135(4) of the Civil Procedure Code and the binding precedent in Decision No. 4/2023 (an appeal in the interest of the law), which holds that when a case was initially resolved by a non-specialized first-instance section (as determined by a jurisdictional regulator), the appellate court's material jurisdiction must follow that first-instance specialization, not the appellate court's own specialized sections. Thus, the appeal must be heard by Section I Civil of the Ploiești Court of Appeal, consistent with the prior jurisdictional regulation.

Legislator headnote

AI generated

art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 35 din Legea nr. 304/2004, art. 136 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Contractual damages appeal assigned to civil section after jurisdictional conflict resolved for authorities: The underlying dispute involves a company seeking €70,000 in contractual damages and legal interest from two veterinary sanitary authorities, based on Article IV(1) of Law No. 235/2019, regarding delayed payments under a public procurement contract. The court based its decision on Article 135(4) of the Civil Procedure Code and the binding precedent in Decision No. 4/2023 (an appeal in the interest of the law), which holds that when a case was initially resolved by a non-specialized first-instance section (as determined by a jurisdictional regulator), the appellate court's material jurisdiction must follow that first-instance specialization, not the appellate court's own specialized sections. Thus, the appeal must be heard by Section I Civil of the Ploiești Court of Appeal, consistent with the prior jurisdictional regulation.

Keywords

AI generated
civil jurisdictional conflict contractual damages Civil Procedure Code conflict of interests contracting authority in public procurement arbitration

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Cited as the legal basis for the Court to rule on the negative competence conflict and establish the competent section.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 03.11.2020, astfel cum a fost modificată la 12.02.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtele să-i plătească suma de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 235/2019 şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora până la plata lor efectivă, actualizate cu rata inflaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 2187/02.04.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Astfel învestită, prin sentinţa nr. 157/28.09.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

La rândul său, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 202/30.03.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Prin decizia nr. 2512/05.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia Civilă.

Pentru a decide astfel, a reţinut că pretenţiile reclamantei au drept temei răspunderea contractuală şi, cum contractul dintre părţi este de achiziţie publică, încheiat în condiţiile Legii nr. 98/2016, a apreciat, văzând prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, că secţiei civile a tribunalului în raza căruia se află sediul autorităţii contractante sau al reclamantului îi revine competenţa de soluţionare a cauzei. Cum atât reclamanta, cât şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău au sediul în Buzău, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia Civilă.

Învestit, aşadar, prin regulatorul de competenţă, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 907/21.11.2022, prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a admis acţiunea şi a obligat pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să-i plătească reclamantei suma de 70.000 RON, respectiv 10.000 RON/lună, de la 16.12.2019 până la 24.07.2020 şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la scadenţa acestora până la data plăţii lor efective, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei.

Împotriva acestei sentinţe, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău au declarat recurs.

Dosarul a fost înaintat către Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, care, prin încheierea din 10.05.2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă.

Pentru a dispune astfel, a invocat dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 304/2004, precum şi deciziile nr. 18/2016, nr. 17/2018 şi nr. 4/2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a reţinut că, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, cauzele trebuie repartizate secţiei sau completului specializat corespunzător naturii litigiului dedus judecăţii. A stabilit că prezentul litigiu vizează răspunderea contractuală a unui profesionist şi, cum la nivelul Tribunalului Buzău nu există o secţie specializată în litigii cu profesionişti, dar la Curtea de Apel Ploieşti există o astfel de secţie, având în vedere şi competenţa funcţională a secţiei I Civilă, stabilită prin hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, a tras concluzia că pricina trebuie soluţionată de secţia a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesionişti.

La rândul său, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a pronunţat încheierea din 10.10.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civilă din cadrul aceleiaşi curţi de apel, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării lui.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că la nivelul Tribunalului Buzău există completuri specializate pentru litigii cu profesionişti, în cadrul secţiei a II-a Civilă, de contencios administrativ si Fiscal, însă acestea nu au fost învestite întrucât prin regulatorul de competenţă s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia Civilă. Totodată, a evocat considerentele regăsite la par. 109 din decizia nr. 4/2023, pronunţată în interesul legii.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ., între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:

În etapa judecăţii la prima instanţă, între Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Buzău şi Curtea de Apel Ploieşti s-a ivit un conflict de competenţă, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin decizia nr. 2512/05.05.2022, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia Civilă. Instanţa supremă a reţinut că obiectul litigiului este răspunderea contractuală decurgând dintr-un contract de achiziţie publică, astfel că instanţa competentă se determină potrivit prevederilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Aşadar, în urma pronunţării regulatorului de competenţă, cauza a fost soluţionată în fond de Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

În recurs, prima instanţă sesizată a fost secţia I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, care, declinând competenţa de soluţionare a cauzei către secţia a II-a Civilă, a apreciat că litigiul este unul cu profesionişti, de competenţa secţiei specializate.

La rândul său, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că secţia I Civilă este competentă în soluţionarea recursului, întrucât în fond, cauza a fost soluţionată de secţia civilă a tribunalului.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Considerentele acestei decizii examinează două ipoteze, în funcţie de existenţa sau, dimpotrivă, inexistenţa unei specializări a primei instanţe (secţie, complet).

Atunci când instanţa de control judiciar este învestită cu soluţionarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanţe de fond care s-a pronunţat într-o formaţiune de judecată specializată, specializarea primei instanţe (complet/secţie) se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.

Dacă însă prima instanţă nu este structurată în formaţiuni specializate, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, în cadrul căreia funcţionează structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului şi naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond.

Prin aceeaşi decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că, în calea de atac, se va păstra competenţa materială procesuală a instanţei de fond, întrucât, "fiind depăşit momentul verificării competenţei materiale prin raportare la natura, obiectul şi valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de control judiciar nu va avea posibilitatea de a cenzura, cu ocazia analizei propriei competenţe materiale procesuale în soluţionarea căii de atac, modul în care instanţa de fond specializată s-a declarat competentă material în soluţionarea pricinii, această concluzie fiind valabilă cu atât mai mult în situaţia în care în faza procesuală anterioară a intervenit un regulator de competenţă care a statuat asupra competenţei materiale procesuale".

Prezenta cauză a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a cărui competenţă a fost stabilită prin regulator, aşa încât competenţa materială procesuală a instanţei de recurs se determină în funcţie de specializarea primei instanţe, care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac a recursului.

Pentru considerentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.