Peremption of cassation for six months' procedural inactivity following suspension

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă la 10.08.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul să-i restituie sumele încasate în calitate de administrator în perioada ulterioară lunii ianuarie 2020 până la soluţionarea prezentei cauze, să-i predea parola de acces la sistemul REGES (REVISAL) şi baza de date şi să-i transfere accesul în platforma software C..

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţiile necompetenţei materiale, lipsei calităţii numitei D. de reprezentant al reclamantei, lipsei calităţii sale procesuale pasive; în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 15.10.2021, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitei D. şi a anulat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat apel, iar în cursul judecării acestuia a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea art. 57 din Legea nr. 196/2018.

Prin decizia nr. 1756/09.06.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins atât cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cât şi apelul.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, recurenta a criticat decizia instanţei de apel pentru încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciind-o ca fiind nemotivată, cât timp nu cuprinde norma de drept aplicată pentru respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, deşi a urmărit să obţină interpretarea, de către instanţa supremă, a unor dispoziţii din Legea nr. 196/2018, determinante, în opinia sa, pentru soluţionarea pe fond a cauzei, iar măsura respingerii îi produce o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate.

Recurenta a mai criticat decizia din apel cu privire la interpretarea greşită a art. 57 şi 78 alin. (2) din Legea nr. 196/2018, vizând atribuţiile preşedintelui asociaţiei de proprietari şi dreptul acestuia de reprezentare a asociaţiei în faţa instanţelor judecătoreşti şi a arătat că este contrar legii argumentul privind necesitatea unui mandat special în acest scop, pe care adunarea generală să-l acorde preşedintelui asociaţiei.

În continuare, a evocat art. 53 din Legea nr. 196/2018 ce reglementează atribuţiile adunării generale a asociaţiei de proprietari şi a afirmat că, dacă un asemenea mandat special ar fi fost necesar, ar fi fost prevăzut expres în acest text de lege, precum şi dispoziţiile art. 52 din aceeaşi lege, arătând că persoana care a reprezentat asociaţia are calitate de reprezentant legal atâta timp cât hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari, prin care a fost aleasă în funcţia de preşedinte, nu a fost anulată şi nici nu s-a dispus suspendarea executării acesteia.

În final, autoarea căii de atac a arătat că decizia atacată a dat eficienţă unor cereri care au fost respinse, în mod definitiv, de instanţele judecătoreşti, astfel că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în alte litigii.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.02.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţii, apel, recurs, revizuire şi a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 15.02.2023, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură.

În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Văzând şi dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1756/09.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.