Labour dispute: motion to annul rejected as inadmissible, prior annulment decision remains in force.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's motion to annul (contestație în anulare) against its decision no. 1972/11.10.2022, which had previously annulled her revision request; the challenged decision remains in force. The case arose from a labor dispute in which the appellant had unsuccessfully pursued an appeal, a revision, a recourse, and multiple motions to annul, each rejected by the Bucharest Court of Appeal and the High Court. The motion was based on Articles 503–508 of the Romanian Code of Civil Procedure but failed to invoke any of the exhaustive grounds listed in Article 503(1) and (2) (e.g., lack of legal summons, absolute incompetence, material error, or failure to examine a cassation ground), instead raising general grievances about the procedural history and constitutional principles. The Court held that, under the legality principle of appeal routes (Article 457), extraordinary remedies like annulment cannot be used to reassess the merits, and where no statutory ground is alleged, the motion is inadmissible under Article 508(1) and (4).
Legislator headnote
AI generatedart. 457 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 508 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Labour dispute: motion to annul rejected as inadmissible, prior annulment decision remains in force: 1972/11.10.2022, which had previously annulled her revision request; the challenged decision remains in force. The case arose from a labor dispute in which the appellant had unsuccessfully pursued an appeal, a revision, a recourse, and multiple motions to annul, each rejected by the Bucharest Court of Appeal and the High Court. The motion was based on Articles 503–508 of the Romanian Code of Civil Procedure but failed to invoke any of the exhaustive grounds listed in Article 503(1) and (2) (e.g., lack of legal summons, absolute incompetence, material error, or failure to examine a cassation ground), instead raising general grievances about the procedural history and constitutional principles. The Court held that, under the legality principle of appeal routes (Article 457), extraordinary remedies like annulment cannot be used to reassess the merits, and where no statutory ground is alleged, the motion is inadmissible under Article 508(1) and (4).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the contestation in annulment inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1707/23.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A. împotriva încheierii de la 18.09.2019 şi a sentinţei civile nr. 4906/18.09.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva respectivei decizii civile, A. a formulat o cerere de revizuire, respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 5008/16.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei din urmă decizii, A. a declarat recurs.
Prin decizia nr. 2797/16.12.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul; şi cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia nr. 1049/05.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Reclamanta A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2797/16.12.2021, care a fost anulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 498/02.03.2022.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, anulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1972/11.10.2022.
A. a promovat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 503-508 C. proc. civ., fără a indica vreunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În cuprinsul contestaţiei, a susţinut că cererile sale formulate în etapele procesuale anterioare şi excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat au rămas nesoluţionate. De asemenea, a redat diverse dispoziţii din Constituţia României, exprimând nemulţumiri faţă de parcursul procesual al demersurilor sale în raport cu principii de drept reglementate constituţional.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că, reglementată de lege ca o cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., texte de lege potrivit cărora, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".
Prin urmare, admisibilitatea unei contestaţii în anulare, din perspectiva obiectului şi motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală citată, iar pe de altă parte, încadrarea susţinerilor titularului demersului judiciar într-una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv.
În consecinţă, formularea contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti nesusceptibile de exerciţiul acestei căi de atac sau pentru alte motive decât cele stabilite expres de normele procesuale exclude efectuarea controlului judiciar pe această cale.
Aceasta întrucât, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., părţile pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, ele neputând exercita decât căile de atac reglementate legal în condiţiile şi termenele prevăzute.
Prin hotărârea atacată a fost anulată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 498/02.03.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, însă niciunul dintre argumentele prezentate de către contestatoare nu poate fi încadrat în cazurile de contestaţie în anulare reglementate de art. 503 C. proc. civ. toate criticile acesteia sunt, în realitate, expresia unor nemulţumiri ce vizează modul de soluţionare a cauzei.
Aşadar, cum aspectele invocate de contestatoare nu pot face obiectul analizei pe calea contestaţiei în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii, demersul judiciar de faţă nu este admisibil, motiv pentru care, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1972/11.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.