Inadmissibility of annulment appeal challenging procedural dismissal of cassation appeal for lack of subject matter jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 09.02.2022, A. a solicitat refacerea tabelului preliminar rectificat nr. 1/10.11.2021 al debitoarei S.C. B. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar C.., în sensul modificării creanţei sale salariale de la suma de 6.324 RON la 11.218,12 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1690/06.04.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă contestaţia a fost respinsă ca tardivă.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1475/07.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recursul promovat de A. împotriva acestei decizii a fost respins ca inadmisibil, prin decizia nr. 983/27.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

A. a formulat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă decizii, susţinând că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare pe care le-a invocat în termen.

A arătat că se află în proces cu societatea intimată de peste 5 ani şi nu a reuşit să-şi valorifice drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, respectiv sporurile pentru orele suplimentate lucrate şi accesoriile aferente, în cuantumul calculat prin expertiză contabilă extrajudiciară.

Contestatorul a prezentat natura raporturilor de muncă pe care le-a avut cu intimata, în calitate de angajator, precum şi prejudiciul suferit de pe urma acestei colaborări şi a solicitat obligarea S.C. B. S.R.L. la plata drepturilor salariale calculate prin expertiză şi la plata unor daune morale în cuantum de 5.000 RON.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., texte potrivit cărora,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Aşadar, admisibilitatea unei contestaţii în anulare, din perspectiva obiectului ei şi a motivelor ce pot fi invocate, implică încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală citată, dar şi încadrarea susţinerilor titularului demersului judiciar într-una dintre ipotezele cadrului legislativ restrictiv evocat mai sus.

În consecinţă, promovarea unei contestaţii în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti nesusceptibile de exerciţiul ei sau pentru alte aspecte decât cele stabilite expres de normele procesuale ale art. 503 C. proc. civ. exclude efectuarea controlului judiciar pe această cale, întrucât, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., părţile pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, ele neputând exercita decât căile de atac reglementate legal în condiţiile şi termenele prevăzute.

Prin decizia atacată a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1475/07.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu motivarea că hotărârea recurată putea fi atacată numai cu apel, nu şi cu recurs.

În speţă, Înalta Curte constată că argumentul susţinut de către contestator, privind omisiunea instanţei de recurs de a cerceta motivele de casare formulate în termen, a fost invocat pur formal, atât timp cât dispoziţia de respingere a recursului ca inadmisibil să opunea examinării motivelor de nelegalitate invocate. Celelalte critici prezentate de autorul contestaţiei reflectă nemulţumirea sa asupra modului de soluţionare în fond a litigiului dintre părţi, astfel că niciunul dintre argumente nu poate fi încadrat în cazurile reglementate de art. 503 C. proc. civ.

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 983/27.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.