Admissibility of revision for contradictory judgments where res judicata was expressly examined in prior appellate proceedings

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 10.06.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească indemnizaţia de gratitudine începând cu 03.11.2020 şi în continuare, cu aplicarea coeficientului de 1,10 asupra câştigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, conform art. 4 din Legea nr. 341/2004, o indemnizaţie lunară adăugată pensiei pentru limită de vârstă echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata (sumă restantă pentru intervalul 09.11.2020-03.10.2021), actualizate cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 279/M/17.03.2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins acţiunea.

Apelul declarat de A. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1650/AP/02.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii civile, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 66/AP/25.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Împotriva deciziei pronunţate în revizuire, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 1650/AP/02.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, a susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A arătat că aplicarea greşită a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezultă din faptul că excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost nici invocată, nici soluţionată pe parcursul judecăţii, ci instanţa doar s-a prevalat de puterea de lucru judecat a sentinţei din primul proces, însă acest motiv al acţiunii sale nu a fost examinat, astfel că niciuna dintre hotărârile pronunţate în ultimul litigiu nu conţine dispoziţii de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În acest context, recurentul a subliniat că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a reţinut greşit faptul că instanţele de fond ar fi soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel că chestiunea supusă judecăţii nu a fost examinată efectiv, iar cererea de revizuire a fost respinsă printr-o motivare străină de cauză.

În opinia recurentului, în al doilea litigiu, motivul de apel dedus din argumentul puterii de lucru judecat nu a fost examinat în mod efectiv, iar decizia civilă nr. 1650/AP/02.11.2022 conţine o motivare superficială şi străină de natura cauzei. Astfel, instanţa de apel a reţinut că, deşi era întrunită tripla identitate, prima hotărâre nu beneficiază de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat pentru că, în cel de-al doilea proces, aceeaşi chestiune litigioasă a fost tranşată pe alt temei legal decât cel invocat în primul litigiu. Autorul căii de atac a criticat acest argument reţinut de curtea de apel, subliniind că identitatea de dispoziţii legale analizate nu face parte din criteriile de apreciere a autorităţii de lucru judecat.

În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

La 26.05.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepţia nulităţii a fost respinsă la termenul de astăzi, în considerarea celor expuse în practica.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Raţiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea evitării încălcării autorităţii de lucru judecat şi conduce, în principiu, la anularea hotărârii pronunţate cu nesocotirea ei.

Prin urmare, instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acestei chestiuni.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte din natura juridică a revizuirii, cale extraordinară de atac de retractare, în care instanţa nu poate efectua un control judiciar asupra modalităţii în care a fost dezlegată, în etapa procesuală anterioară, autoritatea de lucru judecat.

În speţă, contrar criticilor recurentului, Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, curtea de apel a verificat măsura în care, în procesul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, a fost invocată autoritatea de lucru judecat, statuând în mod legal că cererea revizuentului nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de revizuire a reţinut că, prin motivele apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 279/M/17.03.2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, A. a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 210/MAS/08.04.2020 a aceluiaşi tribunal, iar Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 1650/AP/02.11.2022, a apreciat că motivul de apel invocat nu este întemeiat.

În prezenta cale de atac, recurentul a susţinut că nu a invocat autoritatea de lucru judecat pe cale de excepţie, astfel că a apreciat că nu putea fi soluţionată o asemenea "excepţie".

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte aminteşte că ipotezei art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în forma în vigoare la data declanşării procesului, aplicabilă în considerarea art. 24 C. proc. civ., i se circumscriu atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, când hotărârile pretins potrivnice privesc aceeaşi pricină, obiect şi părţi, cât şi cel pozitiv, când mai multe hotărâri dezleagă o chestiune litigioasă, situaţie în care litigiile trebuie să se fi desfăşurat între aceleaşi părţi. Totodată, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. impun cerinţa examinării problemei de drept a autorităţii de lucru judecat, indiferent de modul procesual de invocare, aşadar nu doar pe calea excepţiei procesuale; astfel, recurentul, titular şi al căii de atac a apelului în procesul finalizat cu decizia supusă revizuirii, a invocat, prin motivele de apel, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care a fost examinat de curtea de apel şi, în concret, în considerarea calităţii sale de autor al demersului judiciar, nici nu o putea invoca pe calea excepţiei, mijloc procesual pus de art. 245 C. proc. civ. la îndemâna pârâtului/intimatului, ci pe cea a acţiunii - care, adaptată căii ordinare de atac, se manifestă sub forma motivului de apel.

Al doilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii, recurentul susţinând că decizia pronunţată în revizuire cuprinde o motivare succintă şi străină de natura cauzei.

Faţă de această critică, Înalta Curte subliniază că o hotărâre poate fi casată când conţine numai motive străine de cauză, atunci când este, practic, nemotivată, iar motivarea unei hotărâri nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecaţii a fost examinată efectiv; aşadar, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

De aceea, Înalta Curte impune părţilor concluzia că în decizia recurată a fost în mod efectiv examinată chestiunea autorităţii de lucru judecat şi s-a reţinut în mod legal că nu sunt întrunite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca atare, nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 66/AP/25.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.