Cassation appeal nullity for failure to formulate valid grounds challenging factual assessment in personal injury insurance dispute.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 august 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii pe B. şi C. S.A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.399.389,54 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea protezelor şi a consumabilelor pe durata estimativă a vieţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., în calitate de corespondent al asigurătorului D., iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.399.389,54 RON, reprezentând daune materiale, precum şi la plata sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 979 din 2 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 539 din 7 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admis recursul pârâtei C. S.A., a fost casată decizia recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2015*.

Prin decizia civilă nr. 1634 din 16 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A., în calitate de corespondent al asigurătorului E. S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimatul-pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost schimbată în tot sentinţa civilă atacată şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1131 din 11 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul x/2015, a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1634 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost casată decizia atacată şi trimisă cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub număr de dosar x/2015

Prin decizia civilă nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., în calitate de corespondent al asiguratorului E. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimatul - pârât B..

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată în sensul că, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.075.663,76 RON, din care suma de 891.611,81 RON reprezintă contravaloarea a 5 (cinci) dispozitive protetice, suma de 73.133,55 RON reprezintă contravaloarea a 210 (două sute zece) seturi de creme, iar suma de 110.918,4 RON reprezintă contravaloarea a 32 (treizeci şi doi) linere siliconice.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea recursului, arată că a solicitat instanţei de apel să constate că sediul materiei cu privire la despăgubirea protezelor de către asigurătorul RCA este reprezentat de dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008 care prevăd că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale unor persoane se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Instanţa de apel nu a mai analizat motivul de apel invocat reţinând că acesta a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 1131 din 11 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că prevederile art. 2, 6 şi 11 din Legea nr. 448/2006 nu reglementează o procedură prealabilă, obligatoriu de urmat de către reclamant prealabil sesizării instanţelor de judecată cu o cerere îndreptată împotriva asigurătorului.

Or, apelanta a invocat art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008 argumentând că pentru a fi despăgubite dispozitivele protetice de către asigurător este necesară achitarea lor de către beneficiar, iar nu faptul că ar trebuie sesizat prealabil asigurătorul, cum eronat a arătat instanţa de apel.

Precizează că pârâta a argumentat constant în decursul acestui litigiu că textul de lege se referă explicit la despăgubirea acordată în baza cheltuielilor probate cu documente justificative referitoare la protezele care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale şi a solicitat respingerea acţiunii, deoarece reclamantul nu a probat achitarea protezelor solicitate.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciază că instanţa de apel era obligată să analizeze toate motivele de apel invocate şi să se pronunţe asupra temeiniciei acestora, arătând atât argumentele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile pârâţilor. De asemenea, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seamă de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. Instanţa a omis însă să se pronunţe asupra motivului sus prezentat întemeiat pe art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008, lipsind apelanta de eficienţa căii de atac.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate în apel si trimiterea dosarului la instanţa de apel pentru rejudecare.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 21 iunie 2023, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Este de amintit că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi restabilirea situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (ex:

"reclamantul nu a probat achitarea protezelor solicitate").

Împrejurarea că se indică anumite dispoziţii (art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 501 alin. (3) C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidentede vehicule, pusă în aplicare prin Ordinul nr. 20/2008 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Astfel, argumentele recurentei cu referire la împrejurarea că instanţa, după casare, ar fi omis să se pronunţe asupra motivului "întemeiat pe art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008", "cu nesocotirea art. 501 alin. (3) C. proc. civ..", sunt străine de raţiunile pentru care instanţa de apel, prin decizia ce formează obiectul prezentului recurs, a admis apelul şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în condiţiile în care motivul de apel referitor la incidenţa prevederilor art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008 şi a art. 11 din Legea nr. 448/2006 a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 1131 din 11 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Rezumând, susţinerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanţa de recurs nu se poate substitui părţii, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanţei de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. în calitate de corespondent al asiguratorului E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. în calitate de corespondent al asiguratorului E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.