Peremption of appeal after court-ordered suspension pending CJEU preliminary ruling

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2102 din 31 mai 2017, Judecătoria Târgovişte a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A. S.A., ca neîntemeiată şi a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect "constatare nulitate absolută clauze, pretenţii şi obligaţie de a face", privind pe reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. şi D. (fostă D.).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 180 din 21 februarie 2018 Tribunalul Dâmboviţa a respins ca neîntemeiat apelul promovat de apelanţii B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 2102/2017 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. şi intimata D.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii B. şi C. au declarat recurs.

Prin încheierea pronunţată la 9 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii recursului până la pronunţarea unei decizii preliminare de către CJUE în cauza C-81/2019 înregistrată ca urmare a sesizării Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

La termenul de judecată din 13 octombrie 2021, intimata D. a invocat excepţia perimării cererii de recurs, în temeiul art. 416 C. proc. civ., excepţie ce a fost pusă în discuţie la termenul de judecată din 24 noiembrie 2021.

Prin decizia nr. 350 din 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia de perimare a recursului şi, în consecinţă, s-a constatat perimarea cererii de recurs.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanţii C. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 350 din 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, nelegalitatea deciziei atacate, având în vedere că potrivit art. 416 C. proc. civ.: alin. (1) "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar potrivit alin. (3) "nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În opinia recurenţilor, nelămuririle instanţei de recurs privind interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene au condus la suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea întrebărilor preliminare adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de o altă curte de apel, în temeiul cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., iar nu suspendarea de drept reglementată de art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, cererea de sesizare privind pronunţarea deciziei preliminare aparţine exclusiv instanţei naţionale, nu şi părţilor.

Coroborând dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 415 din acelaşi cod, ce reglementează regulile privind repunerea pe rol a cauzei, se constată că legiuitorul a reglementat în mod diferit, în funcţie de felul suspendării, modul în care are loc reluarea judecăţii.

Astfel, ca regulă, având în vedere principiul disponibilităţii, reluarea judecăţii nu are loc din oficiu în cazul suspendării voluntare, facultative şi chiar de drept, astfel că dacă partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol, începe să curgă termenul de perimare.

Când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reluarea judecăţii se va face din oficiu, chiar şi în lipsa unei cereri de repunere pe rol formulate de partea interesată, de îndată ce are loc pronunţarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Totodată potrivit art. 418 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413 C. proc. civ., precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

Aşa fiind, consideră că se impune a se proceda în acelaşi fel atunci când instanţa de judecată, apelând la analogia legii, asimilează o cerere de sesizare în vederea pronunţării hotărârii preliminare, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, unei "judecăţi", în sensul avut în vedere de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi suspendă judecata cauzei pe acest temei, în considerarea necesităţii interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei UE şi a caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În concluzie apreciază că asupra aplicării suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţei de control judiciar îi revenea obligaţia de a verifica dacă în speţă mai subzistă motivele avute în vedere la pronunţarea suspendării cauzei prin încheierea de şedinţă din 9 mai 2019 şi de a dispune, din oficiu, reluarea judecăţii după pronunţarea hotărârii preliminare, nefiind îndeplinite cerinţele prescrise de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. pentru aplicarea sancţiunii perimării.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de recurs.

Intimatele-pârâte E. (A.) şi D. nu au formulat întâmpinări.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26 aprilie 2023 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2023, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 25 octombrie 2023, termen preschimbat din oficiu pentru azi, 31 octombrie 2023.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de recurenţii-reclamanţi se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar în cauză se apreciază ca fiind fondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Din această perspectivă, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni; (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă; (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În raport cu textul legal redat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este urmarea culpei procesuale a părţii.

În speţă, se reţine că, prin încheierea pronunţată la 9 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii recursului până la pronunţarea unei decizii preliminare de către CJUE în cauza C-81/2019 înregistrată ca urmare a sesizării Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Astfel, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat util a sista judecata până când instanţa europeană va formula un răspuns în cauza C-81/19, pentru a nu determina o interpretare diferită a unor situaţii juridice identice.

Potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a cauzelor:

"instanţa poate suspenda judecata când, dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi". Totodată, art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că:

"suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Este indiscutabil că acest temei de suspendare facultativă a judecăţii are în vedere existenţa unor "chestiuni prejudiciale", a căror soluţionare ar putea avea o influenţă determinantă asupra rezolvării cauzei. Situaţia premisă este aceea a existenţei în paralel a unui alt litigiu, de a cărui soluţionare depinde existenţa sau inexistenţa unui drept subiectiv civil (lato sensu), raţiunea pentru care a fost instituită posibilitatea suspendării constând în evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii, ceea ce ar genera o anomalie a raporturilor juridice dintre părţile aflate în proces.

Împrejurarea că, în speţă, Curtea de Apel Ploieşti a avut nelămuriri privind interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene şi a ales, ca mecanism procesual, suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea întrebărilor preliminare adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de o altă curte de apel, în temeiul cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., iar nu suspendarea de drept reglementată de art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nu poate contura o culpă a reclamanţilor în lăsarea cauzei în nelucrare.

În situaţia în care instanţa apreciază că este necesară suspendarea judecăţii în temeiul unui caz prevăzut de art. 413 din C. proc. civ., potrivit art. 418 alin. (1) coroborat cu art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de perimare este suspendat până la pronunţarea hotărârii definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii.

Suspendarea cursului perimării potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, presupune ca perimarea să-şi fi început cursul dintr-o cauză anterioară, ceea ce nu este cazul în speţă.

Reclamanţii nu erau părţi în litigiul în legătură cu care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată de Curtea de Apel Cluj (dosarul nr. x/2017) şi care a determinat suspendarea judecăţii recursului, astfel încât nu i se putea imputa că nu ar fi formulat cerere de reluarea judecăţii, lipsind culpa procesuală, de esenţa sancţiunii perimării.

Corelând dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 415 C. proc. civ., ce reglementează regulile privind repunerea pe rol a cauzei, se constată că legiuitorul a reglementat în mod diferit, în funcţie de felul suspendării, modul în care are loc reluarea judecăţii.

Atunci când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reluarea judecăţii se face din oficiu, chiar şi în lipsa unei cereri de repunere pe rol formulate de partea interesată, de îndată ce are loc pronunţarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Pentru identitate de raţiune, în acelaşi mod trebuie să se procedeze şi în cazul dosarelor suspendate în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii C.J.U.E., care a fost sesizată de o altă instanţă, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio essedebet, întrucât ne aflăm tot în prezenţa unei suspendări facultative cauzate de o chestiune prejudicială, respectiv soluţia pe care instanţa europeană urmează să o pronunţe cu privire la interpretarea sau validitatea dispoziţiilor de drept unional în privinţa cărora a fost sesizată prin procedura întrebării preliminare. Ca urmare, în condiţiile în care la momentul suspendării judecăţii s-a constatat existenţa unei similarităţi cu cauza pendinte pe rolul C.J.U.E., în sensul că sunt incidente aceleaşi dispoziţii de drept al Uniunii cu privire la interpretarea sau validitatea cărora a fost sesizată anterior Curtea Europeană prin procedura reglementată de art. 267 din TFUE, după pronunţarea hotărârii C.J.U.E., instanţa trebuie să dispună, din oficiu, repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii, urmând ca judecătorul să aprecieze în ce măsură dezlegările instanţei europene se impun în propriul dosar.

Prin urmare, deşi motivul de suspendare facultativă bazat pe existenţa unei cauze pendinte pe rolul C.J.U.E. nu era prevăzut expres de niciunul dintre textele care reglementau acest incident procedural anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018, în condiţiile în care normele care reglementează suspendarea facultativă sunt unele dispozitive, instanţa de judecată fiind chemată să decidă cu privire la oportunitatea aplicării lor, în vederea unei bune administrări a justiţiei, ţinând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor de interpretare a dreptului unional pronunţate de C.J.U.E. şi pentru preîntâmpinarea pronunţării unor hotărâri naţionale contrare normelor europene, odată ce instanţa naţională, luând în considerare ansamblul circumstanţelor cauzei, a decis că se impune aşteptarea hotărârii instanţei europene, tot ea trebuie să dispună continuarea judecăţii, de îndată ce constată că s-a dat o rezolvare respectivei chestiuni prejudiciale.

Faţă de cele arătate, în considerarea faptului că perimarea presupune o prezumţie de desistare, de abandonare a judecăţii, deoarece pricina a rămas în nelucrare o anumită perioadă de timp, fiind în acelaşi timp şi o sancţiune aplicabilă părţii delăsătoare, ea nu poate interveni decât în acele situaţii în care se constată că lăsarea pricinii în nelucrare este rezultatul exclusiv al dezinteresului manifest al părţii care a declanşat respectivul proces. Per a contrario, dacă părţii în cauză nu i se poate imputa vreo culpă în nesoluţionarea pricinii, în sensul că nu a îndeplinit un anumit act de procedură în condiţiile stipulate de lege, sancţiunea perimării nu poate să opereze. Chiar dacă perimarea nu presupune totdeauna şi în mod necesar culpa părţii, ea presupune însă ignorarea de către parte a obligaţiilor procesuale care îi reveneau în vederea asigurării finalizării judecăţii.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în contextul analizat, în care suspendarea facultativă a judecăţii a fost dispusă de instanţă, în scopul de a-i facilita soluţionarea dosarului, procedura hotărârii prealabile nefiind edictată în sprijinul părţilor, ci pentru interpretarea unui anumit text de lege, instanţei de recurs îi revenea obligaţia de a verifica dacă subzistau motivele avute în vedere la pronunţarea suspendării cauzei prin încheierea de şedinţă din 9 mai 2019 şi de a dispune reluarea judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că redeschiderea judecării cauzei după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este un act de procedură care trebuie efectuat din oficiu, situaţie în care nu se poate imputa părţilor lipsa de diligenţă în repunerea pricinii pe rol.

În concluzie, nefiind îndeplinite cerinţele prescrise de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. pentru aplicarea sancţiunii perimării recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază întemeiate criticile recurenţilor-reclamanţi circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C. şi B. împotriva deciziei nr. 350 din 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.