Contract termination under unilateral resolution clause for failure to extend bank guarantee and procedural duty to examine restitutory effects

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, la data de 10 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Electroputere S.A., solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului nr. x/4827 din 14.12.2017, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei să restituie avansul achitat cu titlu de contravaloare lucrări, respectiv suma de 556.200 RON, împreună cu dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data plăţii avansului şi data restituirii acestuia către reclamantă, precum şi obligarea pârâtei să predea transformatorul 280MVA, S/N 142216/2003, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1851 - art. 1880, art. 1481, art. 1555, art. 1556, art. 1549, art. 1535 C. civ., art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta Electroputere S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei de interes cu privire la capătul 2 de cerere, teza a treia, respectiv solicitarea de a se preda, în favoarea reclamantei, transformatorul 280MVA, SN 142216 şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 56/2022 din 10 mai 2022, Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 93/2023 din 23 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Instanţa de apel a analizat, într-un mod străin faţă de poziţia exprimată de părţile litigante, măsura rezilierii invocate de Electroputere prin adresa nr. x/12.03.2019, în condiţiile în care aceasta din urmă a revenit asupra acestei rezilieri, iar contractul de antrepriză a continuat să se execute după acest moment. În realitate, singura măsură care ar fi produs efecte, în opinia intimatei-pârâte, este cea dispusă prin adresa nr. x/27.06.2019, care însă nu a fost analizată de instanţa de apel.

Întrucât instanţa de apel a analizat un înscris în raport de care ambele părţi nu s-au prevalat în mod determinant, recurenta apreciază că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât această primă statuare a instanţei de fond constituie fundamentul analizelor următoare realizate de instanţa de apel, recurenta consideră că întreg fundamentul hotărârii este greşit, motiv pentru care se impune casarea în tot a hotărârii.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, se invocă faptul că cele două notificări de reziliere transmise de intimată s-au fundamentat pe alte considerente, astfel că nu se justifică reţinerea instanţei de apel, în sensul că relevant este doar faptul notificării încetării contractului.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea recurată ca fiind consecinţa încălcării normelor de drept material, respectiv a art. 1270 şi art. 1550 C. civ., în esenţă, arătând că instanţa de apel a reţinut greşit existenţa unui pact comisoriu în contract şi intervenirea rezilierii de plin drept a contractului.

Pretinde recurenta că prin art. 7 din contractul încheiat între părţi nu s-au reglementat cazuri de încetare a acestuia prin efectul rezilierii unilaterale, ci doar cazuri de denunţare unilaterală, astfel cum rezultă din termenii folosiţi şi din analiza celorlalte situaţii în care putea avea loc denunţarea contractului, iar pe de altă parte, nu a existat o notificare de punere în întârziere a părţii cu privire la executarea obligaţiei.

Subsidiar, întemeindu-se tot pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 1550 C. civ., recurenta-reclamantă a arătat faptul că, şi în ipoteza în care clauza de la art. 7 ar constitui un pact comisoriu, măsura rezilierii dispusă de una dintre părţi nu poate produce efecte juridice de plin drept, urmând ca o astfel de sancţiune să fie constatată de instanţa de judecată.

În fine, recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată privind respingerea cererii de repunere a părţilor în situaţia anterioară (restituirea avansului şi/sau a transformatorului) - independent de culpa privitor la încetarea contractului - este nelegală, întrucât nesocoteşte dispoziţiile art. 2495 şi art. 2505 C. civ., iar instanţa de apel nu a motivat în niciun fel soluţia pronunţată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 22.05.2023, sub nr. x/2022.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă ELECTROPUTERE S.A. a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 ianuarie 2022, aşadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 28 iulie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În prezenta cauză, instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 1851-1880, art. 1481, art. 1550, art. 1556, art. 1549, art. 1535 din C. civ., prin care reclamanta A. S.r.l. a solicitat rezoluţiunea judiciară a contractului de antrepriză nr. x/4827 din 14.12.2017 încheiat cu pârâta Electroputere S.A. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea avansului plătit de reclamantă, împreună cu dobânda legală aferentă şi a bunului ce trebuia reparat în temeiul contractului.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că la data de 12.03.2019 a transmis reclamantei o adresă de reziliere unilaterală a contractului, conform art. 7.3 din acesta, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei ce revenea reclamantei, de extindere a valabilităţii scrisorii de garanţie emise în baza contractului, până la data de 15.04.2019.

Reţinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1552 C. civ., privind rezoluţiunea unilaterală a contractului, instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin recursul declarat, societatea reclamantă a criticat decizia curţii de apel susţinând, în esenţă, că aceasta cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât analizează efectele juridice ale unei adrese de reziliere asupra căreia partea adversă a revenit şi nu motivează înlăturarea criticilor ce priveau capătul de cerere referitor la repunerea părţilor în situaţia anterioară (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), precum şi faptul că a fost dată cu nesocotirea unor norme de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), cu referire la art. art. 1270 şi art. 1550 C. civ.

Relevante în analiza temeiniciei motivelor de recurs invocate, sunt următoarele împrejurări de fapt, stabilite de instanţele de fond pe baza probatoriului administrat şi care nu pot fi reevaluate, ţinând cont de limitele în care se exercită controlul de legalitate în faţa instanţei de recurs:

Raportul juridic dedus judecăţii în prezentul dosar s-a născut din contractul pentru executarea lucrărilor de reparaţii nr. x din 14.12.2017, prin care pârâta Electroputere S.A. s-a obligat în favoarea beneficiarului, reclamanta A. S.r.l., să repare, să ambaleze şi să livreze Ex W Craiova, România, precum şi să furnizeze şi să depună documentele de livrare pentru 1 unitate Autotransformator 280 MVA, nr. serie x/2003; echipamentul urma a fi pregătit pentru testarea de recepţie la producător în termen de 8 luni de la data intrării în vigoare a contractului.

Preţul contractului a fost stabilit la suma de 335.000 eur plus TVA şi urma a se achita: 30% - plată în avans, în termen de 5 zile de la semnarea contractului şi 70% - la momentul livrării echipamentului, în maxim 30 de zile de la testarea de recepţie la producător şi recepţia efectivă.(art. 3.2 contract)

Garanţia de plată urma a se realiza prin prezentarea de către executant a unei scrisori de garanţie irevocabile şi necondiţionate, în Eur, emisă în 5 zile de la semnarea contractului. La data de 16.02.2018 a fost emisă scrisoarea de garanţie, pentru valoarea de 279.055 Eur, valabilă până la data 15.11.2018.

În urma inspecţiei realizate la data de 25.05.2018, s-a stabilit că sunt necesare lucrări suplimentare pentru realizarea obiectului contractului, astfel că, la data de 12.11.2018, reclamanta a transmis pârâtei Actul adiţional nr. x la contract, prin care s-a stabilit preţul lucrărilor suplimentare, de 20.000 Eur, precum şi prelungirea valabilităţii scrisorii de garanţie bancară până la data de 15.04.2019, în termen de 10 zile de la semnarea actului adiţional.

Cu adresa din 12.03.2019, pârâta a notificat reclamantei rezilierea unilaterală a contractului încheiat de părţi, fără nicio perioadă de graţie, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de prelungire a termenului de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară, conform art. 7.3 din contract şi art. 3.6 din actul adiţional.

La solicitarea reclamantei, de a se încheia un nou act adiţional la contractul iniţial, pentru a se putea emite scrisoarea de garanţie prevăzută în contract, pârâta a transmis adresa din 27.03.2019, prin care a solicitat transmiterea scrisorii de garanţie cel mai târziu la data de 03.04.2019, în caz contrar păstrându-se valabilitatea notificării de reziliere unilaterală.

Prin adresa din 27.06.2019 pârâta a solicitat reclamantei, ca efect al rezilierii intervenite în baza notificării din 12.03.2019, plata lucrărilor efectuate şi neachitate la data încetării contractului, în valoare de 705.200 RON.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta susţine că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa de apel a analizat măsura rezilierii notificată de pârâtă prin adresa din 12.03.2019, deşi partea a revenit asupra acesteia, iar contractul a continuat să se execute şi după acest moment.

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Se va avea în vedere că argumentele/apărările ambelor părţi au fost construite în jurul notificării de reziliere transmise de intimata pârâtă prin adresa din 12.03.2019, astfel încât verificarea criticilor din apel a avut loc, în mod corect, prin raportare la conţinutul acestui act juridic şi la prevederile contractuale referitoare la desfiinţarea unilaterală a contractului.

Înalta Curte are în vedere susţinerile reclamantei înseşi din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care partea contestă exclusiv eficacitatea rezilierii unilaterale a Electroputere din data de 12.03.2019 (pct. iv din acţiune), precum şi apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării, prin care sunt combătute aceste susţineri, cu referire expresă la aceeaşi notificare de reziliere.

Pe de altă parte, din conţinutul adreselor ulterioare celei în discuţie, reiese că intimata pârâtă nu a revenit asupra declaraţiei unilaterale de reziliere din 12.03.2019, arătând explicit că, în ipoteza nedepunerii scrisorii de garanţie bancară în noul termen acordat, îşi păstrează valabilitatea notificarea de reziliere unilaterală transmisă anterior. La aceeaşi notificare se face trimitere şi în cuprinsul adresei nr. x din 27.06.2019, care cuprinde costurile rezoluţiunii intervenite în baza notificării din 12.03.2019.

Prin urmare, nu se poate susţine că instanţa de apel şi-ar fi construit raţionamentul juridic pe un act de care părţile nu s-au prevalat în mod determinant şi ar fi omis să analizeze înscrisul care a constituit în realitate izvorul rezoluţiunii, respectiv adresa din 27.06.2019.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă aplicarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 1270 şi art. 1550 C. civ., întrucât contractul încheiat între părţi nu cuprinde un pact comisoriu, ci doar cazuri de denunţare unilaterală.

Prealabil analizei motivului de recurs, Înalta Curte observă că instanţa de apel a validat soluţia primei instanţe referitoare rezoluţiunea unilaterală a contractului încheiat între părţi, în condiţiile art. 1552 C. civ., însă a redat considerentele deciziei într-o manieră lipsită de claritate şi acurateţe juridică, afirmând că părţile ar fi inclus în contract un pact comisoriu, pe care pârâta l-a activat.

Este evident că suntem în prezenţa a două modalităţi distincte de operare a rezoluţiunii, astfel cum reiese din prevederile art. 1550 C. civ., care nu pot coexista, în sensul că, fie contractul cuprinde un pact comisoriu care asimilează simpla neexecutare cu punerea în întârziere (art. 1553 alin. (2) teza finală C. civ.), fie părţile au convenit că rezoluţiunea va opera prin declaraţia unilaterală a creditorului (art. 1552 C. civ.).

Neregularitatea relevată cu privire la decizia din apel nu determină însă nelegalitatea acesteia din perspectiva aplicării greşite a normelor de drept material referitoare la rezoluţiune, urmând a fi înlocuite acele considerente care sunt aparent contradictorii cu cele din prezenta decizie.

Astfel, Înalta Curte constată că, fără a avea natura unui pact comisoriu, clauza cuprinsă la art. 7.3 lit. a) din contractul încheiat între părţi, de care s-a prevalat pârâta în cuprinsul notificării nr. x din 12.03.2019, permitea creditorului obligaţiei să declare unilateral rezoluţiunea contractului, fără punere în întârziere, în situaţia în care debitorul nu îşi îndeplinea obligaţia de a oferi garanţiile convenite în timp util.

Clauza în discuţie, astfel cum a fost tradusă din limba engleză, în care a fost redactat contractul, are următorul conţinut: "Executantul va denunţa unilateral contractul, fără o perioadă de graţie, dacă beneficiarul nu plăteşte suma de avans convenită sau nu oferă garanţiile convenite, în timp util" (versiunea în limba engleză este următoarea: "The performer shall unilaterally terminate the contract, and without any grace period, if the purchaser fails to pay the agreed advance amount or to provide the agreed guarantee in due time").

Prevederea redată este reglementată distinctă de cazurile de denunţare menţionate la art. 7.1 din contract, care au în vedere situaţiile în care beneficiarul/executantul îşi încetează sau are de gând să îşi înceteze activitatea, respectiv intră în proces de lichidare sau în procedură de faliment.

Independent de termenii folosiţi pentru traducerea contractului în limba română, raportat la motivele care constituiau temei al denunţării contractului conform art. 7.3 lit. a) şi la semnificaţia noţiunii corespondente din limba engleză, Înalta Curte apreciază că voinţa părţilor a fost aceea de a reglementa dreptul executantului de a declara unilateral rezoluţiunea contractului în situaţiile evocate, ce constituiau cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor ce reveneau beneficiarului, conform art. 1552 C. civ., şi nu dreptul de a denunţa unilateral contractul anterior începerii executării acestuia, în sensul art. 1276 C. civ., cum sugerează recurenta.

Prin urmare, dreptul pârâtei la rezoluţiunea unilaterală a contractului se putea valorifica, conform art. 1552 C. civ., prin simpla notificare a reclamantei în acest sens, nefiind necesară punerea în întârziere a acesteia.

În aceste condiţii, raportat la conţinutul clauzei cuprinse în art. 7.3 lit. a) din contract şi reţinând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a prelungi valabilitatea scrisorii de garanţie bancară până la data de 15.04.2019, în termenul stabilit prin actul adiţional nr. x la contract, ceea ce a determinat pârâta să notifice acesteia rezoluţiunea unilaterală a contractului prin adresa din 12.03.2019, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 1270 şi art. 1552 C. civ., reţinând intervenirea rezoluţiunii unilaterale a contractului.

În mod evident, această constatare a instanţei de apel, raportat la ordinea în care părţile erau ţinute să-şi execute obligaţiile născute din contract în sarcina lor, impunea concluzia netemeiniciei solicitării de rezoluţiune judiciară a contractului, din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, însăşi constatarea validităţii declaraţiei de rezoluţiune a fost motivul care a determinat respingerea cererii de rezoluţiune judiciară formulate de reclamantă, şi nu absenţa unui petit distinct prin care să se solicite nulitatea rezoluţiunii dispuse de pârâtă, cum pretinde recurenta.

În ce priveşte motivul de recurs referitor la nemotivarea soluţiei de respingere a cererii de repunere a părţilor în situaţia anterioară, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat.

Se constată că instanţa de apel nu a mai analizat criticile apelantei reclamante referitoare la soluţia primei instanţe asupra cererii accesorii, de repunere a părţilor în situaţia anterioară, apreciind că nu se mai impune o astfel de analiză în contextul respingerii capătului principal de cerere având ca obiect rezoluţiunea judiciară a contractului.

Înalta Curte apreciază ca fiind greşite aceste considerente, raportat la efectele rezoluţiunii, conform art. 1554 C. civ. şi la împrejurarea că acestea se produc indiferent de modalităţile de operare a rezoluţiunii, coroborat cu faptul că instanţa de apel a constatat intervenirea rezoluţiunii unilaterale a contractului, ceea ce impunea analiza efectelor desfiinţării în acest mod a contractului, independent de partea care formulase petitul cu acest obiect.

Prin urmare, chiar dacă solicitarea de repunere a părţilor în situaţia anterioară era accesorie în raport cu cea de rezoluţiune judiciară a contractului, constatarea validităţii declaraţiei pârâtei de rezoluţiune unilaterală atrăgea obligativitatea examinării distincte a acestui petit de către instanţa de apel şi oferirii unui răspuns adecvat criticilor formulate prin cererea de apel.

Ca efect al nesocotirii obligaţiei care incumbă judecătorului în legătură cu motivarea hotărârii judecătoreşti, recurenta nu a beneficiat de garanţiile prevăzute de lege în legătură cu exercitarea dreptului la apărare şi, ca atare, de respectarea principiilor procesuale care formează conţinutul dreptului la un proces echitabil, ce includ dreptul părţii de a fi în mod real "ascultată", în sensul examinării reale a cererii sale, ceea ce atestă vătămarea adusă drepturilor sale procesuale şi atrage anularea actului de procedură întocmit cu nerespectarea legii, conform art. 179 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ., găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea analizării criticilor referitoare la soluţia asupra cererii accesorii, de repunere a părţilor în situaţia anterioară, cu respectarea art. 14 şi art. 22 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 93/2023 din 23 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2023.