Settlement Scope: Whether a Global Settlement Extinguishes Uncited Claims for Continuing Penalties and Court Costs

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 287.500,62 RON, reprezentând pretenţii contractuale, a sumei de 155.935,14 RON, reprezentând contravaloare servicii, a sumei de 99.291,90 RON, reprezentând dobândă penalizatoare şi penalităţi contractuale calculate pentru debitele principale arătate, potrivit facturilor anexate, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzilor penalizatoare şi a penalităţilor contractuale, calculate în continuare, până la data plăţii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 367 din 24 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă acţiunea, reţinându-se că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, părţile au încheiat o tranzacţie, prin care au convenit stingerea litigiului cu privire la toate capetele de cerere, astfel că se impune a se lua act de voinţa părţilor.

3. Hotărârea recurată

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinţei, în sensul admiterii capetelor 4 şi 5 din cerere.

Prin decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei de interes şi a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 367/24.05.2022, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. ca fiind lipsit de interes.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe.

În drept, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., susţinând că soluţia instanţei de apel este eronată, aceasta fiind rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor de drept substanţial din domeniul tranzacţiei (art. 2270 C. civ.), a conţinutului şi interpretării contractului (art. 1169 şi art. 1266 C. civ.), dar şi a dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., relative la condiţia interesului.

Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de apel, interpretând în mod greşit dispoziţiile din materia contractului şi, în special, pe cele ale contractului judiciar (tranzacţia), a reţinut eronat că înţelegerea părţilor a stins în întregime litigiul din prezenta cauză, astfel că promovarea apelului este lipsită de interes.

Recurenta-reclamantă a redat, în continuare, conţinutul prevederilor art. 1169, 1266 şi 2270 C. civ. şi a susţinut că, aplicând aceste dispoziţii la speţa dedusă judecăţii, rezultă cu evidenţă că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că, prin tranzacţia încheiată, părţile au convenit stingerea litigiului cu privire la toate capetele de cerere menţionate în acţiunea introductivă.

S-a mai arătat că, întrucât sumele reprezentând debit principal ce constituie obiectul petitelor 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată au fost achitate la data de 25.03.2022, iar dobânda penalizatoare şi penalităţile contractuale în cuantum de 99.291,90 RON (petitul 3 al acţiunii) au fost calculate până la data de 31.03.2021, recurenta-reclamantă consideră că este îndreptăţită să solicite plata dobânzilor penalizatoare şi a penalităţilor contractuale aferente debitelor principale şi pentru perioada cuprinsă între data de 01.04.2021- 25.03.2022 (ceea ce s-a solicitat conform petitului 4 al cererii), în cuprinsul tranzacţiei nefiind stipulată vreo clauză de renunţare expresă la aceste sume.

Recurenta-reclamantă susţine că, deşi aceste aspecte au fost învederate instanţelor de fond şi apel, solicitându-se expres primei instanţe să se pronunţe cu privire la capetele de cerere nr. x şi 5, iar instanţei de apel să constate nelegalitatea hotărârii primei instanţe care a lăsat nesoluţionate aceste petite, instanţa de apel a reţinut în mod greşit faptul că tranzacţia ar fi inclus toate capetele de cerere deduse judecăţii.

În privinţa petitului nr. 5 al cererii introductive, având ca obiect obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, a arătat că a învederat instanţei de apel că reprezentantul său legal, la momentul semnării tranzacţiei, nu a avut în vedere renunţarea la cheltuielile de judecată (în concret, fiind în discuţie taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.795 RON), în condiţiile în care pârâta nu a avansat cheltuieli pentru desfăşurarea procesului, care să rămână în sarcina acesteia, nefiind astfel în prezenţa unor concesii sau renunţări reciproce, specifice contractului de tranzacţie.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă sumele ce formează obiectul capetelor de cerere 1-3 au fost achitate, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 454 C. proc. civ. pentru a opera exonerarea pârâtei de la plata acestora.

Arată că, în mod clar, prin Contractul de tranzacţie nr. x/24.03.2022 părţile au tranşat doar chestiunea petitelor 1, 2 şi 3 din acţiune, sens în care, în temeiul dispoziţiilor art. 436 alin. (2) C. proc. civ. s-ar fi impus continuarea judecăţii cu privire la petitele 4 şi 5 ale acţiunii.

În concluzie, recurenta susţine că instanţa de apel era datoare să verifice dacă tranzacţia exprimă voinţa reală a părţilor şi dacă pune, într-adevăr, capăt litigiului, acoperind toate pretenţiile solicitate prin acţiune.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14.03.2023, sub nr. x/2021.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. TÂRGOVIŞTE S.R.L. a formulat întâmpinare la recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 12 octombrie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 03 mai 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 19 octombrie 2023, preschimbat ulterior pentru data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge, ca nefondat, recursul pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei nr. 20 din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care, subsecvent admiterii excepţiei lipsei de interes, s-a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 367/24 mai 2022 a Tribunalului Dâmboviţa.

Prealabil analizei temeiniciei motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază ca fiind utile câteva observaţii relativ la limitele în care a avut loc devoluţiunea în apel, în raport cu ceea ce s-a apelat, conform art. 477 alin. (3) C. proc. civ., precum şi la considerentele care au fundamentat decizia recurată.

În ce priveşte primul aspect, se constată că, prin apelul formulat, reclamanta a solicitat reformarea în parte a hotărârii primei instanţe, exclusiv cu privire la capetele 4 şi 5 din cererea de chemare în judecată, având ca obiect daune interese moratorii calculate până la plata integrală a debitului principal şi cheltuieli de judecată, apreciind că acestea nu au făcut obiectul contractului de tranzacţie încheiat de părţi la data de 24.03.2022.

Nu a fost criticată soluţia primei instanţe asupra capetelor 1-3 din cerere, în sensul respingerii acestora ca efect al tranzacţiei intervenite între părţi, astfel încât aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.

Referitor la al doilea aspect, Înalta Curte constată că, deşi apelul a fost soluţionat pe excepţie, în realitate analiza instanţei de apel a privit temeinicia criticilor invocate în calea de atac formulată de reclamantă, reţinându-se că prin contractul de tranzacţie încheiat, părţile au convenit să stingă litigiul cu privire la întreaga sumă solicitată prin acţiunea introductivă de instanţă, declarând implicit, odată cu stingerea definitivă şi irevocabilă a tuturor pretenţiilor din cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului, şi stingerea pretenţiilor privind plata daunelor interese moratorii calculate până la plata integrală a debitului şi a celor constând în cheltuieli de judecată.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă critică această soluţie, afirmând că este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor legale referitoare la libertatea de a contracta, interpretarea contractelor după voinţa concordantă a părţilor şi întinderea tranzacţiei, respectiv a art. 1169, art. 1266 şi art. 2270 C. civ., instanţa de apel reţinând în mod eronat că prin tranzacţia încheiată părţile au convenit stingerea litigiului cu privire la toate capetele de cerere menţionate în acţiunea introductivă.

Critica recurentei, care va fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondată.

Astfel, verificând conţinutul contractului de tranzacţie încheiat de părţi la data de 24.03.2022, ce a avut ca obiect stingerea prezentului litigiu, Înalta Curte constată că acesta cuprinde declaraţia expresă a reclamantei A. S.A. de renunţare în mod definitiv şi irevocabil la acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2021, sub toate aspectele şi pentru toate capetele de cerere, cu suportarea de către fiecare parte a propriilor cheltuielilor de judecată generate de litigiu. (a se vedea, în acest sens, clauzele cuprinse la art. 2.2.1, art. 2.3, art. 2.4 şi art. 2.5 din contractul de tranzacţie)

În această situaţie, raportat la întinderea tranzacţiei intervenite între părţi, al cărei conţinut reflectă într-o manieră lipsită de echivoc voinţa concordantă a acestora, în sensul stingerii prezentului litigiu sub toate aspectele, inclusiv în privinţa capetelor de cerere referitoare la daunele interese moratorii calculate până la plata integrală a debitului şi la cheltuielile de judecată, Înalta Curte apreciază concluzia în acelaşi sens a instanţei de apel ca fiind dată cu aplicarea corectă a art. 1169, art. 1266 şi art. 2270 C. civ.

Într-adevăr, art. 1266 C. civ. impune principiul potrivit căruia interpretarea contractului trebuie să pornească de la voinţa concordantă a părţilor, chiar dacă aceasta diferă de sensul literal al termenilor folosiţi.

Cu toate acestea, eventualele contradicţii între voinţa reală a părţilor şi declaraţia comună a acestora trebuie dovedite de cel care le reclamă, prin raportare la elementele menţionate la alin. (2) al art. 1266 C. civ., şi anume scopul contractului, negocierile purtate între părţi, practicile stabilite între acestea ori comportamentul ulterior încheierii contractului.

În cauză, recurenta reclamantă afirmă existenţa unei astfel de contradicţii şi solicită a se ignora declaraţia comună a părţilor cuprinsă în contractul de tranzacţie, fără a justifica în vreun fel această solicitare prin raportare la elementele arătate.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că instanţa de apel, statuând asupra întinderii tranzacţiei, ar fi nesocotit norma referitoare la interpretarea convenţiilor prevăzută de art. 1266 C. civ.

Prin urmare, constatând că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, între părţi a fost încheiat un contract de tranzacţie prin care acestea au înţeles să stingă în mod amiabil litigiul dintre ele, sub toate aspectele, în mod legal instanţa de apel a dat eficienţă acestui contract, în limitele impuse de dispoziţiile art. 2270 C. civ., dispunând respingerea apelului promovat de reclamantă.

Pe de altă parte, deşi soluţia instanţei de apel a privit, conform menţiunilor din dispozitiv, doar excepţia lipsei de interes în promovarea apelului, este de observat că instanţa de apel a analizat criticile reclamantei pe fond, arătând judicios că părţile, prin contractul de tranzacţie încheiat, au stins litigiul dintre ele în mod definitiv, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată şi daunele interese calculate în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.

Ca atare, o eventuală reformare a soluţiei exclusiv pe considerentul că apelul a fost soluţionat pe excepţie, şi nu pe fond, ar denota un formalism excesiv şi ar fi lipsită de orice finalitate practică.

Pentru aceste motive, reţinând netemeinicia motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 20 din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2023.