Labor dispute: Prematurity of recourse against recusal rejection in appeals not subject to ordinary cassation

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 1192 din 18 iunie 2019, solicitând anularea deciziei de concediere şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, actualizate şi indexate, de la data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă; obligarea pârâtei la plata contravalorii tuturor orelor suplimentare, efectuate şi neachitate în cadrul intimatei, de la momentul angajării şi până la momentul concedierii disciplinare; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6401 din 17 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea formulată de A., a anulat decizia de concediere nr. 1192 din 18 iunie 2019 emisă de B. S.R.L., a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, a obligat pârâta la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat acesta, calculate de la data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 28.040 RON reprezentând contravaloare ore suplimentare şi a admis cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 1.000 RON cu titlu de onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe şi a unor încheieri de şedinţă a declarat apel pârâta B. S.R.L.

La 15 mai 2023, pârâta B. S.R.L. a transmis prin poştă electronică cerere de recuzare împotriva judecătorilor ce constituiau completul 2A/AS-LM, în acest sens formându-se dosarul nr. x/2019. Pârâta a arătat că iniţial dosarul fusese repartizat aleatoriu unui alt complet de judecată (C.18A/AS-LM), care, pe durata cercetării judecătoreşti a apelului, s-a desfiinţat, dosarul fiind repartizat completului 2A/AS-LM. Precizează că, din motive independente de voinţa sa, a aflat componenţa completului abia la 11 mai 2023, acesta fiind alcătuit din aceiaşi judecători care au soluţionat dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 19 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel nu a analizat motivul de recuzare întemeiat pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., ci numai pe cel întemeiat pe art. 42 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod. Arată că este greşită statuarea curţii de apel potrivit căreia între cele două dosare nu există elemente de similitudine întrucât ambele litigii se referă la acelaşi raport juridic, chiar dacă au fost înregistrate sub numere distincte.

Aceeaşi parte consideră că au fost aplicate greşit prevederile art. 219 alin. (2) raportat la art. 1382 C. civ. şi la art. 250 Codul muncii, în sensul că nu s-a reţinut identitatea de cauză care izvorăşte din caracterul solidar al răspunderii civile al salariaţilor concediaţi faţă de societatea angajatoare.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, iar când hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţarea acestei hotărâri.

Recursul are ca obiect încheierea de şedinţă din 19 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de recurentă.

Dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, are ca obiect apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 6401 din 17 noiembrie 2020 prin care Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia formulată de reclamant şi a anulat decizia de concediere emisă de pârâtă.

Instanţa supremă reţine că instanţele au fost învestite cu judecarea unui litigiu de muncă, care la data soluţionării prezentului recurs se afla pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi avea stabilit următorul termen la 13 noiembrie 2023.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cauzele privind conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, decizia ce urmează a fi pronunţată de curtea de apel fiind definitivă.

În acest context, Înalta Curte constată că recursul este prematur întrucât a fost promovat la 2 iunie 2023, anterior soluţionării apelului în legătură cu care a fost formulată cererea de recuzare.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din 19 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din 19 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.