Appeal rejected: kinship proof insufficient for victim-beneficiary status
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the first-instance judgment that rejected the claimant's action seeking annulment of a pension house decision and recognition of beneficiary status under Law No. 189/2000 for ethnic persecution victims. The dispute arose from the claimant’s request to be recognized as the daughter of a person forcibly relocated from Bulgaria to Romania, with the administrative body denying the claim for lack of proof of kinship. The decisive legal basis was the failure to meet the evidentiary requirements under Law No. 189/2000 and Government Decision No. 127/2002, as the claimant did not establish either her family relationship to the named relocated individual or that her father was the same person; no grounds for cassation under Articles 304 and 304¹ of the Civil Procedure Code existed.
Legislator headnote
AI generatedAppeal rejected: kinship proof insufficient for victim-beneficiary status: Pentru aceste considerente și constatând că, potrivit dispozițiilor art. 304 și 3041 nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge recursul formulat în cauză.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28 noiembrie 2003, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8496/7855 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, susținând că este fiica lui F.S., persoană strămutată din Durostor - Bulgaria, în România.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 536 din 18 martie 2004, a respins acțiunea reclamantei, reținând că aceasta nu a făcut dovada legăturii ei de rudenie cu S.F., titularul situației de avere imobiliară rurală, persoană strămutată din Bulgaria, în România și nici dovada că aceasta era una și aceeași persoană cu tatăl ei, C.F., indicat ca atare în certificatul de naștere al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta P.M., susținând că sentința instanței de fond este contrară probelor administrate în cauză.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestei legi, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Proba îndeplinirii acestor condiții se poate face, potrivit H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declarații de martori.
Recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, o serie de acte oficiale din care rezultă că numitul S.F. a făcut obiectul schimbului de populație dintre Bulgaria și România, în conformitate cu tratatul dintre cele două țări, din 1940, fiind strămutat din Cadrilater, precum și acte de stare civilă din care rezultă că este fiica lui C.F., născută la 14 martie 1935, în comuna Albești, raionul Roșiori de Vede.
Nici una din aceste probe nu dovedește că recurenta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, neexistând la dosar nici dovezi privind legătura ei de rudenie cu S.F., persoană într-adevăr strămutată din Cadrilater și nici dovezi în sensul că tatăl ei, C.F. este una și aceeași persoană cu S.F.
Pentru aceste considerente și constatând că, potrivit dispozițiilor art. 304 și 3041 nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinței civile nr. 536 din 18 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.