Revision inadmissible: lack of contradictory final decisions for same parties and subject matter under Art. 509(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra revizuirii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 12 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 5829 din 25 mai 2021, repunerea părţilor in situaţia anterioară, prin reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze pe perioada de la data concedierii şi până la reintegrare, inclusiv prin aplicarea dobânzii penalizatoare la nivelul dobânzii legale; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8880 din 20 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 2362 din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 8880 din 20 decembrie 2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul anulării deciziei de concediere nr. 5829 din 25 mai 2021, dispunerii repunerii părţilor în situaţia anterioară concedierii, prin reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia ocupate la momentul concedierii, obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, aferente intervalului cuprins între data concedierii şi data efectivei reintegrări, sume asupra cărora va fi aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată pentru intervalul cuprins între data concedierii şi data efectivei plăţi a sumelor datorate. A obligat pârâta să plătească reclamantei şi suma totală de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, fond şi apel.

Faţă de această soluţie, pârâta a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Motivele de revizuire invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că decizia nr. 2362 din 12 aprilie 2023 este contrară deciziei nr. 4909 din 26 septembrie 2022 întrucât încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al acestei ultime hotărâri. Arată că în anul 2021 a adoptat o decizie de reorganizare a activităţii societăţii, prin care a redus activitatea angajatului care ocupa funcţia de manager recrutare (intimata din prezenta cauză) şi a angajatului care ocupa funcţia de manager training (postul deţinut de C., contestatoare în dosarul nr. x/2021, soluţionat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia nr. 4909 din 26 septembrie 2022). Ulterior, a emis cele două decizii de concediere, pentru C. şi, respectiv pentru A..

Revizuenta susţine că prin decizia nr. 4909 din 26 septembrie 2022, curtea de apel a stabilit, cu putere de lucru judecat, că decizia de restructurare adoptată de societate este legală şi că aceste considerente nu au fost avute în vedere la soluţionarea apelului declarat în dosarul nr. x/2021. Apreciază că cele două decizii de concediere au avut aceleaşi motive, situaţiile fiind identice, şi că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate edictate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Arată că instanţa ce a soluţionat al doilea dosar trebuia să aibă în vedere aceste considerente şi că nu este necesar să fie îndeplinită condiţia triplei identităţi.

Revizuenta a indicat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Revizuenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, chiar şi la nivelul considerentelor, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac invocă, de fapt, o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunţate, în speţe similare (iar nu identice), de Curtea de Apel Bucureşti în privinţa unor persoane diferite.

Din examinarea conţinutului cererii formulate, se reţine că revizuenta invocă, în realitate, încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 4909 din 26 septembrie 2022, susţinând că soluţia de respingere a apelului promovat de reclamantă în sensul admiterii, anulării deciziei de concediere şi reîncadrării reclamantei este greşită întrucât nu s-a ţinut cont de aceste considerente.

Instanţa supremă constată că, deşi pârâta din cele două dosare, nr. x/2021 şi nr. y/2021, este revizuenta din prezenta cauză, reclamantele sunt persoane diferite, angajate pe posturi diferite şi concediate prin decizii diferite.

Dincolo de lipsa identităţii de părţi şi cauză dintre cele două acţiuni, Înalta Curte reţine că instanţa de apel şi-a fundamentat decizia pe analiza modului efectiv în care a fost realizată concedierea reclamantei şi a constatat că "decizia referitoare la oportunitatea şi necesitatea reorganizării este atributul pârâtei", iar concedierea reclamantei "a avut un caracter efectiv, cu o cauză reală, realitatea sa derivând din motivele care au stat la baza reorganizării societăţii". În continuare, curtea de apel a analizat aspectele concrete legate de desfiintarea postului reclamantei şi înfiinţarea unui alt post şi a ajuns la concluzia că nu există o cauză serioasă a concedierii deoarece postul care a fost înfiinţat nu are caracter de noutate, fiind o redenumire a vechii poziţii pe care o ocupa reclamanta. Aceste considerente ale curţii de apel nu contrazic considerentele din decizia nr. 4909 din 26 septembrie 2022, cu atât mai mult cu cât cele două litigii au avut ca obiect anularea unor decizii de concediere diferite

În condiţiile în care raţionamentul curţii de apel este rezultatul analizei unor aspecte de fapt particulare, proprii contestaţiei formulate de reclamanta A., nu se poate reţine că decizia supusă revizuirii încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii prin care a fost respins apelul formulat de cealaltă salariată concediată.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cauza privind pe reclamanta A., spre deosebire de soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă într-o cauză similară (nu identică).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2362 din 12 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2362 din 12 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.