Arbitral award upheld as annulment appeal rejected for extra petita and public policy claims.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea formulată la 03.02.2022 şi care face obiectul dosarului arbitral nr. x/2022 înregistrat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Mureş la plata contravalorii serviciilor medicale de laborator în cuantum de 14.304,31 RON.

Prin hotărârea arbitrală nr. 35/25.08.2022, Comisia Centrală de Arbitraj a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a respins cererea de arbitrare formulată şi precizată de reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii arbitrale a formulat acţiune în anulare reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L., solicitând anularea hotărârii arbitrale nr. 35/25.08.2022, reţinerea cauzei spre judecare pe fond şi admiterea acţiunii introductive astfel cum aceasta a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 12/2023 din 09.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în ce priveşte motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. civ., în mod greşit instanţa de fond a reţinut că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut - contravaloarea analizelor de laborator, în valoare de 14.304,31 RON, calificarea diferită a pretenţiilor neputând fi calificată drept extra petita.

Astfel, faptul că, în petitele cererii de arbitrare, a solicitat contravaloarea serviciilor medicale de laborator, fără a detalia în ce constau acestea, precum şi elementele de specificitate arătate, nu poate semnifica o limitare a obiectului cererii. Sensul şi scopul motivării în fapt a cererii este detalierea obiectului şi justificarea acestuia, faptic şi juridic.

Or, susţine recurenta, atât timp cât aceasta a arătat explicit că solicită contravaloarea serviciilor medicale de laborator prestate pe baza biletului de trimitere pentru investigaţii paraclinice efectuate în sistem ambulatoriu necesare monitorizării anumitor tipuri de pacienţi, iar nu pe baza biletului de trimitere de la medici specialişti, instanţa arbitrală trebuia să analizeze şi să se pronunţe asupra cererii vizând aceste tipuri de analize.

Apreciază că este greşită susţinerea instanţei de fond, în sensul că specificarea tipului de analize pentru care s-a respins cererea ţinea de scopul, iar nu de obiectul acţiunii. În acest sens, causa debendi reprezintă fundamentul dreptului dedus judecăţii, temeiul juridic al acestuia, iar nu detalierea petitului acţiunii. Identificarea unor elemente suplimentare, obiective, reprezintă, contrar opiniei instanţei de fond, tocmai parte a obiectului acţiunii, iar nu temeiul juridic al acesteia.

În plus, consideră că, pronunţarea asupra unui alt tip de analize de laborator decât cel vizat de cererea de arbitrare a determinat aplicarea unui raţionament juridic diferit, interpretarea unor noţiuni diferite decât cele care trebuiau analizate, fapt care echivalează cu lipsa analizei cererii recurentei.

În concluzie, învederează că, ipoteza cuprinsă în art. 608 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. civ. a fost greşit interpretată de instanţa de fond, această interpretare ignorând dreptul recurentei la judecarea efectivă a unei cereri.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., recurenta susţine că, instanţa de fond a ignorat faptul că, aceste contracte sunt încheiate în baza temeiurilor legale invocate de recurentă, au un conţinut prestabilit, ele neconstituind practic contracte negociate, ci intrând mai degrabă în categoria contractelor de adeziune.

Pe de altă parte, arată că regimul juridic diferit aplicabil celor două tipuri de analize este unul reglementat legal, prin norme imperative, iar nu unul stabilit pe cale convenţională. În acest sens, susţine că a invocat dispoziţiile art. 217 din Anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, ale art. 2 din Anexa 50 la OMS nr. 1068/627/2021, art. 11 din O.U.G. nr. 20/2021.

Recursul a fost comunicat intimatei la 18.04.2023 . La 12.05.2023, în termen legal, intimata Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mureş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 19.05.2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, în temeiul motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivele care pot întemeia o acţiune în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 608 din C. proc. civ.), fiind, ca atare, de strictă interpretare şi deci fără posibilitatea de a fi extinse pe cale de analogie. Acestea vizează condiţii de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea părţilor concretizată în convenţia arbitrală şi cauze de nelegalitate expres stabilite, fără a putea fi valorificate motive referitoare la situaţia de fapt, probele administrate, aspecte de temeinicie.

În mod corespunzător, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare.

În ce priveşte prima critică din memoriul de recurs, privind faptul că prima instanţă a reţinut în mod greşit că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, instanţa supremă reţine că aceasta vizează încălcarea unor norme de drept procesual civil, iar nu încălcarea unor norme de drept material, motiv pentru care o va încadra în motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod şi o va analiza din această perspectivă.

Critica este nefondată.

În mod corect a reţinut prima instanţă că, prin intermediul motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. se sancţionează încălcarea disponibilităţii procesuale şi că tribunalul arbitral nu a încălcat acest principiu, potrivit căruia limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Concret, pe calea cererii de arbitrare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mureş la plata contravalorii serviciilor medicale de laborator, în cuantum de 14.304,31 RON, iar prin sentinţa pronunţată de tribunalul arbitral, instanţa a respins cererea, astfel cum aceasta a fost formulată.

Conform art. 608 lit. f) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă "tribunalul s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât ceea ce s-a cerut", prin "lucru cerut" înţelegând numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supuse judecăţii.

Analizând argumentele recurentei, Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele prevăzute de acest text legal nu se regăseşte în speţă, cum corect a reţinut prima instanţă de control judecătoresc, întrucât instanţa arbitrală nu a nesocotit limitele învestirii.

Totodată, instanţa supremă reţine că, controlul efectuat de instanţă asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate şi nu de temeinicie şi de aceea invocarea motivului prevăzut de lit. f) a art. 608 alin. (1) C. proc. civ. nu trebuie să fie un pretext pentru a se solicita instanţei reexaminarea pe fond a litigiului arbitral.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 608 C. proc. civ., care precizează că o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru motivele expres prevăzute, care nu privesc reexaminarea hotărârii respective sub aspectul soluţionării fondului litigiului de către tribunalul arbitral, motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ. nevizând greşita judecată a litigiului în fapt sau în drept, criticile avansate de recurentă cu privire la modul în care tribunalul arbitral a stabilit situaţia de fapt şi de drept, a apreciat probele administrate şi a soluţionat cauza dedusă arbitrajului în mod judicios nu au fost analizate.

Altfel spus, aprecierile tribunalului arbitral referitoare atât la prevederile legale care reglementează regimul serviciilor solicitate spre decontare de către reclamantă, cât şi la regimul juridic aplicabil acestor servicii, ţin în mod evident de dezlegarea dată fondului cauzei, aspecte ce nu pot fi repuse în discuţie pe calea acţiunii în anulare.

De altfel, prima instanţă a reţinut în mod corect că aceste motive de anulare nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 606 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de acest art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta susţine că, în soluţionarea acţiunii în anulare, prima instanţă nu a avut în vedere faptul că, deşi între părţi există un contract, acesta a fost încheiat în temeiul dispoziţiilor imperative ale art. 217 din Anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, ale art. 2 din Anexa 50 la O.M.S. nr. 1068/627/2021 şi ale art. 11 din O.U.G. nr. 20/2021, cât şi faptul că regimul juridic al analizelor este unul reglementat legal, nu convenţional.

Critica este nefondată.

Hotărârea arbitrală are o natură mixtă, fiind un act jurisdicţional cu o pronunţată componentă contractuală, nereprezentând o hotărâre judecătorească, ci un act jurisdicţional asimilat hotărârilor judecătoreşti. Chiar dacă, în limbajul curent, se poate spune că hotărârea arbitrală este supusă "căii de atac" a acţiunii în anulare, aceasta nu înseamnă că sunt împrumutate regulile căilor de atac, cât timp legiuitorul a prevăzut expres cazurile în care se poate introduce acţiunea în anulare, termenul, instanţa competentă, modul de judecată şi regimul hotărârii pronunţate asupra acţiunii în anulare.

Instanţa de judecată nu poate interveni în judecata arbitrală, afară dacă s-au încălcat garanţiile procesuale ori dacă, prin hotărârea pronunţată, tribunalul arbitral a acceptat o cerere contrară ordinii publice, bunelor moravuri ori dispoziţiilor imperative ale legii.

Pe calea acţiunii în anulare se poate cerceta respectarea condiţiilor de formă ale arbitrajului, existenta unei convenţii arbitrale legale şi posibilitatea ca litigiul sa fie soluţionat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare a părţilor, redactarea hotărârii arbitrale şi respectarea dispoziţiilor imperative ale legii şi a normelor care asigură ordinea publică şi bunele moravuri.

A. S.R.L. s-a prevalat de prevederile art. 217 din Anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, ale art. 2 din Anexa 50 la O.M.S. nr. 1068/627/2021 şi ale art. 11 din O.U.G. nr. 20/2021, referitoare la obligaţia de evidenţiere distinctă a investigaţiilor paraclinice efectuate în regim ambulatoriu necesare monitorizării unor categorii de pacienţi, în vederea decontării acestora peste bugetele alocate, apreciind că tribunalul arbitral trebuia să interpreteze aceste dispoziţii în sensul în care duceau la admiterea cererii de chemare în judecată.

Or, în mod corect a reţinut instanţa de apel că, deşi reclamanta pretinde că tribunalul arbitral a pronunţat sentinţa cu încălcarea normelor imperative, criticile invocate reprezintă, în realitate, un pretext pentru a repune în discuţie judecata în fond printr-o reanalizare devolutivă a împrejurărilor cauzei, însă, controlul efectuat de instanţă asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate nu de temeinicie şi de aceea, invocarea motivului prevăzut de lit. h) a art. 608 C. proc. civ. nu trebuie să urmărească reexaminarea pe fond a litigiului.

Astfel, în mod judicios s-a reţinut faptul că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către tribunalul arbitral, în respingerea cererii în pretenţii, sunt aspecte care nu se încadrează în sfera ordinii publice şi nu reprezintă dispoziţii imperative ale legii, ci sunt aspecte care ţin de temeinicia soluţiei adoptate, iar prin cererea de recurs nu s-a formulat nici un argument de natură să combată concluzia primei instanţe.

În acest sens, instanţa supremă reţine că, prin hotărârea atacată, curtea de apel nu a aplicat normele de drept material invocate de recurent şi nu a dezlegat pe fond aspectele mai sus relevate, privind caracterul negociat sau de adeziune al contractului încheiat cu pârâta şi privind dispoziţiile legale aplicabile fiecărui tip de analize în parte. Ceea ce a reţinut, în realitate, este doar faptul că aceste argumente nu se încadrează în motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., privind încălcarea normelor imperative şi a ordinii publice, ci presupun un control de temeinicie a acestei hotărâri.

Instanţa de recurs constată că recurenta-reclamantă nici nu contestă faptul că raporturile dintre părţi se desfăşoară în baza contractelor nr. x/8 din 30.07.2021 şi actelor adiţionale la acestea, prin urmare răspunderea contractuală fiind guvernată de principiul forţei obligatorii a contractului. Împrejurarea că, pentru reglementarea modului de desfăşurare a acestor raporturi s-au adoptat hotărâri de guvern sau ordine de ministru care stabilesc cadrul de desfăşurare a acestor raporturi nu conduce la concluzia că părţile nu pot stabili în contract reguli specifice de derulare a raporturilor contractuale dintre ele.

Or, se reţine că, ceea ce invocă recurenta-reclamantă nu este o veritabilă nesocotire a dispoziţiilor legale invocate, ci mai degrabă interpretarea obligaţiilor contractuale ale pârâtei în cadrul normativ existent. Instanţa învestită cu acţiunea în anulare, pentru a aplica normele legale incidente în raporturile contractuale privind decontarea analizelor, ar fi trebuit să reevalueze elementele contractului şi derularea acestora între părţi, aspecte ce nu pot fi soluţionate în acţiunea în anulare, în care nu se declanşează un control de fond asupra hotărârii arbitrale atacate.

Netemeinicia hotărârii arbitrale excede orice control din partea instanţei competente a soluţiona acţiunea în anulare. Înalta Curte subliniază că interpretarea obligaţiilor contractuale dintre părţi, făcută de instanţa arbitrală, indiferent de pertinenţa ei, nu poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii; în acelaşi sens, în stabilirea situaţiei de fapt şi a temeiniciei, instanţa arbitrală nu poate fi cenzurată pe acest temei în ceea ce priveşte interpretarea materialului probator (contractele dintre părţi şi actele adiţionale la acestea, bilete de trimitere din care rezultă emitentul şi motivul trimiterii, adrese CASJ Mureş, precum şi restul înscrisurilor la care recurenta-reclamantă a făcut referire).

Notează Înalta Curte că, instanţa de judecată învestită în acţiunea în anulare nu este o instanţă de control judiciar în sensul dispoziţiilor procedurale aplicabile unui litigiu dedus spre soluţionare instanţei de judecată; soluţionând acţiunea în anulare, Curtea de Apel nu este îndreptăţită a proceda precum o instanţă de apel, devoluând litigiul, ci este obligată să se rezume la verificarea desfăşurării procedurii arbitrale prin prisma motivelor limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 608 din C. proc. civ.

Ca atare, criticile recurentei-reclamante vizând aplicarea greşită a normelor de drept material în analiza motivului de desfiinţare a hotărârii arbitrale prevăzut de dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, se impun a fi respinse.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CENTRUL MEDICAL A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 12/2023 din 9 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.