Recusal of appellate judges in insolvency proceedings rejected; appeal against recusal dismissal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 02.03.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2020, creditoarea Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L., care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă 391.600,63 RON.

Prin cererea precizatoare pe care a formulat-o, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii debitoarei pretinzând o creanţă în cuantum de 153.854,07 RON, invocând titlul executoriu nr. x/15.07.2016 pentru suma de 1 leu, titlul executoriu nr. x/19.09.2016, pentru suma de 10.428,04 RON, titlul executoriu nr. x/19.10.2016, pentru suma de 43.336 RON, titlul executoriu nr. x/18.04.2017, pentru suma de 43.337 RON, titlul executoriu nr. x/19.10.2017, pentru suma de 46.347,18 RON, titlul executoriu nr. x/08.11.2018, pentru suma de 10.404,85 RON.

Prin cererea înregistrată la 13.08.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă, creditorul Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţe Locale a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L., care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă 3.404.600 RON, constituită din: 3.394.468 RON, reprezentând impozit pe clădire, format din: - 1.888.474 RON, reprezentând debit restant; - 254.492, RON, reprezentând debit aferent anului 2021; - 1.251.502 RON, reprezentând obligaţii de plată accesorii stabilite la data de 12.08.2021; - 10.099 RON, reprezentând taxă specială de salubritate.

Creditorul Municipiul Ploieşti - Serviciul Public Finanţe Locale, a depus o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a precizat că solicită deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii debitoare pentru o creanţă în cuantum de 2.369.870 RON, constituită din: - 87.125 RON, reprezentând obligaţii fiscale aferente anului 2011, respectiv perioadei 01.08.2011-28.11.2014, formată din: 50.073 RON, reprezentând obligaţia de plată principală la data de 30.09.211 şi suma de 37.052 RON, reprezentând obligaţii de plată accesorii aferente perioadei 30.09.2011-08.09.2014.

Prin încheierea de şedinţă din 21.03.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, au avut loc dezbaterile asupra cauzei şi s-a amânat pronunţarea.

Prin sentinţa civilă nr. 1925/18.04.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepţia prematurităţii formulată de debitor, ca neîntemeiată; s-a respins cererea formulată de creditoarea Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 1 ca neîntemeiată; s-a admis cererea formulată de creditorul Serviciul Public de Finanţe Locale Ploieşti şi, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei A. S.R.L., cu consecinţele prevăzute de lege.

Împotriva încheierii din 21.03.2022 şi sentinţei civile nr. 1925/18.04.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, apelanta-debitoare A. S.R.L. a declarat apel.

Creditoarea DIRECŢIA GENERALĂ DE IMPOZITE ŞI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREŞTI a formulat cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului acesteia, modificarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul admiterii şi a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei pe care a formulat-o.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2020/a1.

La 04.04.2023, domnul B. a formulat, în şedinţă publică, cerere de recuzare a completului de judecată C11A, compus din doamna judecător C. şi doamna judecător D.. Petenta E. şi Construcţii Căi Ferate S.R.L. prin consilier juridic F. şi-a însuşit cererea de recuzare.

La 11.04.2023, petenta E. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L. a depus cerere de recuzare a completului de judecată C11A, compus din doamna judecător C. şi doamna judecător D..

Prin încheierea din 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare a completului de judecată C11A, compus din doamna judecător C. şi doamna judecător D., formulată de petenta E. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta E. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 497 corob. cu art. 53 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În ce priveşte criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta învederează că a făcut dovada calităţii de reprezentant legal a dlui B., director general al recurentei, depunând la dosarul cauzei, la termenul de judecată din 04.04.2023, în şedinţa publică, fotocopie de pe certificatul constatator emis de către ONRC, unde se precizează că dl. B. are calitatea de director general cu puteri depline, dovada ce a fost făcută potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, recurenta susţine că, instanţa de apel, în mod nelegal, nu a ţinut cont de cele arătate şi, fără a motiva în drept soluţia, a respins calitatea de reprezentant legal a dlui B.. Prin această soluţie, recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 din CEDO.

Totodată, recurenta învederează că hotărârea atacată încalcă şi dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a ţinut cont de faptul că, în dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în care completul de judecată C11 apel, învestit cu soluţionarea dosarului mai sus rubricat şi din care a făcut parte şi doamna judecător C., nu a pus în discuţie şi nici nu a constatat, la termenul de judecată din 15.11.2022, lipsa calităţii de reprezentant a domnului B..

Prin urmare, consideră că nu se poate admite ca, în cauze similare, una dintre instanţe să constate că dl. B. poate să reprezinte societatea recurentă în faţa instanţei de judecată, alături de reprezentantul convenţional - consilierul juridic (cum este cazul dosarului nr. x/2022), iar în altă cauză, instanţa să constate că dl. B. nu poate să reprezinte alături de consilierul juridic societatea recurentă, cum este cazul prezentului dosar.

În ce priveşte criticile subscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea atacată nu este motivată sub niciun aspect, în fapt şi în drept, atât în ce priveşte susţinerea recurentei invocată prin cererea de recuzare, cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., cât şi cu privire la respingerea calităţii de reprezentant legal a dlui B., având în vedere depunerea la dosarul cauzei a fotocopiei de pe certificatul constatator al recurentei.

Autoarea prezentei căi de atac evocă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Menţionează că înşiruirea de către instanţă a unor prevederi legale nu poate echivala cu motivarea efectivă, în drept, a încheierii atacate. Această aşa-zisă motivare nu echivalează cu rigorile impuse de prevederile art. 6 par. 1 din CEDO şi nici cu analizarea în mod efectiv a cauzei.

În susţinerea motivelor, recurenta face apel la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la cauzele Boldea c. României şi Hirvisaari c. Finlandei

La 6 iunie 2023, intimatele A. S.R.L., G. S.A. şi H. au depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei, prin care au solicitat admiterea recursului, iar la 8 iunie 2023, intimata Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C11A, compus din doamnele judecător C. şi D., întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Recurenta susţine că dispoziţia de constatare a lipsei calităţii de reprezentant a directorului general al E. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L., dl. B., relevă lipsa imparţialităţii membrilor completului de apel, având în vedere, pe de o parte, că recurenta a probat această calitate în apel, la termenul din 04 aprilie 2023, conform art. 151 alin. (4) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că soluţia încalcă puterea de lucru judecat a chestiunii tranşate cu caracter definitiv în cadrul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Înalta Curte reţine că aceste critici vizează, în realitate, legalitatea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a directorului general al recurentei, dl. B., respectiv a unei măsuri dispuse de instanţa de apel în cadrul soluţionării procesului. Or, recursul declarat în prezenta cauză are ca obiect încheierea de respingere a cererii de recuzare de către completul special învestit în acest scop, iar nu încheierea de la termenul din 04 aprilie 2023, pronunţată în cadrul soluţionării apelului îndreptat împotriva hotărârii intermediare nr. 1925/18.04.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020.

În acest cadru procesual, stabilit chiar de recurentă prin exercitarea recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, nu poate fi analizată legalitatea unei încheieri ce nu formează obiectul prezentei căi de atac.

În consecinţă, criticile subsumate de recurentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vor fi înlăturate, întrucât depăşesc prezentul cadru procesual limitat la verificarea legalităţii încheierii de respingere a cererii de recuzare.

Recurenta mai susţine că încheierea atacată este nemotivată, instanţa omiţând să analizeze dispoziţiile legale invocate prin cererea de recuzare şi reiterate în recurs.

Această critică se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde în considerente, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a expus motivele pentru care a apreciat că nu este incident cazul de incompatibilitate invocat de recurentă.

Relevante în acest sens sunt considerentele din încheierea recurată prin care s-a reţinut că nu se poate considera că statuarea instanţei, în sensul lipsei calităţii de reprezentant a societăţii petente a directorului general al acestei societăţi, dl. B., constituie o măsură care naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată şi că dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. nu îşi găsesc raţiunea în situaţia în care judecătorul se pronunţă printr-o încheiere premergătoare (precum cea din 04 aprilie 2023) asupra interpretării unor norme legale incidente cauzei sau asupra unor aspecte procedurale/litigioase ce ar putea întrezări rezultatul judecăţii respective.

Caracterul succint al considerentelor încheierii recurate nu conduce la concluzia că această încheiere este nemotivată, din moment ce instanţa nu era obligată să răspundă tuturor argumentelor invocate de parte, ci doar celor esenţiale de natură a influenţa soluţia pronunţată în cauză.

De altfel, motivarea succintă a încheierii atacate este justificată chiar de natura cererii de recuzare, care reprezintă un incident procedural a cărui soluţionare nu impune o analiză de amploarea celei realizate prin hotărârea pronunţată asupra fondului.

De asemenea, nu se impunea analiza dispoziţiilor art. 151 alin. (4) şi art. 430 C. proc. civ., deoarece în cadrul soluţionării cererii de recuzare întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., se verifică imparţialitatea sau aparenţa de imparţialitate a judecătorului recuzat, iar nu legalitatea măsurilor dispuse în cauză de judecătorul recuzat.

Ca atare, Înalta Curte reţine că încheierea recurată cuprinde motivele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigenţele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta E. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L. împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.